Viața la Cernobîl! Iată cum trăiesc oamenii într-o zonă radioactivă

Viața la Cernobîl! Iată cum trăiesc oamenii într-o zonă radioactivă

Viața la Cernobîl își urmează cursul normal, chiar dacă pe 26 aprilie 1986 a avut loc un dezastru nuclear. Zona unde s-a petrecut explozia este și în ziua de astăzi radioactivă, dar cu toate acestea oamenii trăiesc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

La scurt timp după miezul nopții, în  26 aprilie 1986, numele de Cernobîl a devenit sinonim cu dezastrul nuclear. În ura unui test de siguranță eșuat, centrala nucleară de la Cernobîl a explodat, aruncând asupra Europei un nor dens radioactiv.

Ciuperca neagra

Puterea de viață a ciupercii este una incredibilă. Ciupercile bogate în melanină, cum ar fi Cladosporium sphaerospermum , Cryptococcus neoformans și Wangiella dermatitidis, au devenit regii sanctumuluiinterior al Cernobîl. Studiile demonstrează că aceste tipuri de ciuperci nu numai că au tolerat ra

 

dioactivitatea, ci s-au bucurat de ea pentru a se dezvolta în condiții foarte bune.

Un studiu publicat în 2014 a constatat o scădere semnificativă a ratei de descompunere a frunzelor din zona Cernobîl, indicând schimbări mari în rândul reciclatorilor naturali.

Viața la Cernobîl

O zonă de circa 2600 km pătrați din jurul centralei, s-a transformat într-un fel de rezervație naturală, unde ecosistemul s-a schimbat dramatic.

Chiar dacă în această zonă oamenii nu au mai trăit, rapoartele oficiale arată că unele plante și animale s-au adaptat extrem de bine radioactivității, în timp ce altele s-au transformat sau pur și simplu au dispărut.

Pini roșii și soia

Dezastrele nucleare sunt adesea imaginate ca niște pajiști goale, iarbă uscată și copaci dezrădăcinați. La Cernobîl nu este cazul, pentru că zona din jurul fostei centrale este verde și așa a fost și imediat după marea explozie.

Totuși modificări au existat. O zonă de circa 10 km pătrați din zona fostei centrale nucleare, era cunoscută precum Pădurea Roșie. Acest nume se datora pinilor roșii din zonă. În prezent, această pădure se poate numit Pădurea Maro, pentru că pinii au această culoare pe tot parcursul anului. Se pare că pinii s-au adaptat cu succes noilor condiții de viață.

Viața la Cernobîl

Un studiu privind soia care a crescut în zona restricționată a Cernobîlului a fost comparat cu plantele cultivate la 100 kilometri distanță.

Cercetătorii au descoperit că plantele radiate nu erau chiar înfloritoare, dar au reușit să  supraviețuiască prin pomparea proteinelor cunoscute pentru legarea metalelor grele și pentru reducerea anomaliilor cromozomiale.

Păsările, cele mai afectate

Populațiile de păsări au fost cele mai afectate de dezastru. Un studiu pe 550 de exemplare care acoperă aproape 50 de specii a constatat că radiațiile au afectat dezvoltarea neurologică a păsărilor, cu o scădere semnificativă a volumului creierului.

Un alt fapt interesant este că femelele au murit în număr mai mare, în timp ce masculii au rezistat mai bine noului ecosistem.

Reîntoarcerea animalelor

În mod evident, cea mai surprinzătoare descoperire din zona Cernobîl este reîntoarcerea animalelor în pădurile din zonă.

Animalele mai mari, inclusiv căprioarele și mistreții, au revenit în ultimele decenii.

Cei mai mari câștigători par a fi lupi, care s-au adaptat de minune. Se estimează un număr de 7 ori mai mare de lupi, care se află în pădurea din jurul Cernobîlului decât în afara ei.

Oamenii

În cea mai mare parte a zonei afectate, oamenilor nu li se permite să trăiască. Aproximativ 350.000 de persoane au fost evacuate după momentul exploziei, lăsând natura să se vindece singură.

Viața la Cernobîl

 

Aproximativ 1.000 de persoane s-au întors pe terenul radioactiv, imediat după ce au fost evacuați. Ei sunt cunoscuți drept ” Babushkas de Cernobîl“, o populație preponderent îmbătrânită, care în mod surprinzător, nu a resimțit nivelul radiațiilor.

Cu toate acestea, acești oameni sunt din ce în ce mai puțini și nu pentru că radiațiile le-ar fi făcut rău, ci pentru că cei mai mulți au murit de bătrânețe. Surprinzător, nu?

Zona deschisă vizitării

Cei care vor să viziteze zonă trebuie să poarte un combinezon, masca, casca și mănuși de protecție. Începând cu iulie 2019, zona a fost deschisă vizitatorilor. Cu toate că existau riscuri foarte mari la care erau expuşi vizitatorii, orașul Pripiat, care ocupa o suprafața de 3200 km pătraţi, a mai fost vizitat de-a lungul celor 33 de ani. Accesul în sala de control a reactorului nr.4 a fost interzis din cauza nivelului de radioactivitate, care era de 40000 de ori mai mare decât cel normal.

Vodka Atomik

Vodka Atomik este primul produs de consum provenind din zona catastrofei nucleare. Cercetătorii considera că apa care provine de la un munte din apropiere, după ce a fost distilată și filtrata poate fi consumată, neexistând niciun pericol. Autoritățile ucrainene spera că acest produs va fi un succes și va aduce un profit uriaș. Se preconizează că 75% din acest profit va fi investit în zona afectată de catastrofă. Sunt speranțe că după 33 de ani, anumite zone pot fi cultivate, iar Pripiat poate deveni un oraș locuibil și care să ofere locuri de muncă.

Cernobîl, o bombă cu ceas

Nu toți specialiştii care au investigat zonă sunt de acord cu aceste proiecte. Solul afectat de catastrofa a fost scanat și s-a constatat existența unei cantităţi enorme de materie radioactivă în subsolul din proximitatea centralei. Zona a fost numită piciorul elefantului și este formată din corium, un amestec format din uraniu, grafit, beton și nisip. Craig Mazin este scenaristul și producătorul serialului Cernobîl. Serialul este despre eşecurile sistemului sovietic, despre pericole și minciuni. Filmul a atins o coardă sensibilă între Rusia și Ucraina. Personajul principal al filmului este unul malefic, sistemul sovietic.

Viața la Cernobîl

Nu se cunoaște numărul exact al morţilor, dar se crede că este în jur de 90000. În primii 5 ani după tragedie, în Ucraina, rata de îmbolnăvire a cancerului a crescut cu 90%. Cu toate că nivelul de radiații este foarte mare, în zona trăiesc 150 de persoane, în special, bătrâni. Zona din jurul Cernobîlului este numită Pădurea Roșie din cauza copacilor morți care și-au schimbat culoarea în roșu aprins. După producerea catastrofei, locuitorii au părăsit în graba zona. În urma lor au rămas sute de animale de companie care s-au înmulţit și au dat naștere la comunități uriașe.

Monstrul de la Cernobîl

Periodic, se efectuează măsurători din motive de securitate. În luna aprilie 2019, cercetători de la Universitatea Bristol au cartografiat zona unde s-a produs catastrofa și au constatat existența unor zone pe care le-au numit calde.

Cartografierea s-a realizat cu ajutorul a două tipuri de vehicule aeriene fără pilot, numite UAV. Cartografierea s-a efectuat în maniera 3D pe o suprafața de 2500 de kilometri pătraţi. A fost utilizat un sistem de laser numit LIDAR care a înregistrat nivelul de radiații cu spectrometre gamma. În plus, a fost utilizată și o dronă care a captat imagini de la joasă altitudine.

O primă constatare a fost cea legată de existența unei zone, amplasată central, care ocupa o suprafața de 10 kilometri pătraţi, numită pădurea roșie. Zona este formată din pini arşi și resturi ale reactorului. Conform măsurătorilor, nivelul de radioactivitatea este ridicat, cu mult peste normal, din cauza prezenţei radio-izotopilor. Specialiştii susțin că zona nu va putea fi locuită în următorii 25000 de ani. Cu toate acestea, peste 70000 de turiști vizitează anual zona, echipaţi cu echipamente de protecția speciale.

Autoritățile din Ucraina, au un proiect privind această zonă. Se dorește construcția unei centrale solare dotată cu 3800 de panouri fotovoltaice.

În ciuda existenței unui nivel ridicat de radioactivitate, în zonă, au fost reperate 10 specii de animale și cinci specii de păsări. Au fost observate animale precum, șobolani, șoareci, câini, bufniţe, vulturi.

În 26 aprilie 1986, reactorul 4 a făcut explozie. Accidentul a fost clasat la nivelul 7 pe scara INES. Aproape un milion de persoane, numite lichidatori, au încercat să securizeze zona. Doar 10% dintre aceștia au supraviețuit. Evacuarea populaţie din zona s-a efectuat deficitar. Șase zile de la producerea accidentului, zona a fost populată.

În anul 2016, în zona centrală a accidentului, a fost amplasată o structură mobila cu o greutate de 35000 de tone.

În anul 1970, autoritățile sovietice decid construcția unei centrale nucleare în zona Cernobîl. Motivele construcţiei în acea zonă erau legate de faptul că zona era puțin populată și existau surse de apă. Primul reactor a început să funcționeze în anul 1977, iar în Cernobîl populația era de 14000 de locuitori.

Proiectul sovieticilor era grandios. Se dorea ca aceasta centrală să funcționeze cu 12 reactoare, ceea ce îi conferea titlul de cea mai mare centrală nucleară din lume. Când s-a produs catastrofă, funcţionau patru reactoare și alte două erau în

Centrala făcea parte dintr-un proiect militar strategic al armatei sovietice. La reactorul patru s-au produs două explozii, cea de a doua fiind echivalentă cu explozia a 300 tone de TNT.

CATEGORIES
TAGS
Share This