Istorie

Vaclav Havel, preşedintele dramaturg

Vasclav Havel s-a născut la 5 octombrie 1936 la Praga, a fost ultimul preşedinte al Cehoslovaciei (1990-1992) şi primul preşedinte al Republice Cehe (1993-2003). Vasclav Havel este cunoscut şi pentru activitatea sa de scriitor, dramaturg şi disident ceh.

Pasiunea pentru literatură a început de la vârsta de 15 ani, a fost pasionat de întreaga operă a lui Kafka, care era interzis în perioada comunismului. Prima sa piesă de teatru a apărut în anul 1963 „Petrecerea din Grădină„, iar cea mai cunoscută piesă a sa este „Largo Desolato„. Cariera sa literară a fost influenţată de postura de disident, deoarece prin implicarea în evenimentele din 1968 cunoscute sub denumirea “Primăvara de la Praga” s-a decis excluderea acestuia din teatru. Vaclav Havel devine o personalitate importantă în lupta anticomunistă la momentul publicării Cartei 77, un manifest politic scris pentru a acuza arestarea grupului rock Plastic People of the Universe care critica regimul pentru încălcarea flagrantă a drepturilor omului. A susţinut rezistenţa nonviolentă şi a fost unul din liderii Revoluţiei de Catifea din 1989, devenind primul preşedinte liber.

Destrămarea Cehoslovaciei din 1992 nu poate fi considerat un insucces al carierei sale politice ci un fapt istoric vaclav havel - Vaclav Havel, preşedintele dramaturgpropriu-zis. Havel s-a opus destrămării, de aceea pe 3 iulie 1992, parlamentul cehoslovac a refuzat alegerea lui ca preşedinte al ţării. La 20 iulie 1992, după Declaraţia de Independenţă a Slovaciei, Havel a demisionat din funcţie.

În 1993, devine primul preşedinte al Cehiei iar în 2003 iese de pe scena politică. Fostul preşedinte ceh a transmis o scrisoare românilor în luna octombrie a acestui an după ce a fost aniversat în cadrul unor evenimente organizate de Centrul de Cultură al Republicii Cehia la Bucureşti. În scrisoare, fostul preşedinte vorbea despre idealurile revoluţiei române, despre recăpătarea libertăţii care nu mai era doar o iluzie a trecutului. Idealurile libertăţii nu mai sunt percepute în acelaşi mod şi din păcate, spunea fostul preşedinte, se urmăreşte prea mult si într-un mod exclusivist profitul făcând abstracţie de câștigul spiritual care hrănește conştiinţa umană în cele mai negre momente ale istoriei. Aceste au au fost cuvintele unui disident comunist, ales preşedinte, retras din viaţa politică care a avut puterea să se retragă din viaţa politică atunci când a realizat că istoria poate continua şi fără el şi că nu fusese decât o secvenţă din tot. Adevărul rămâne întotdeauna în istorie indiferent de voinţa noastră.

loading...
Click to comment

Lasă un răspuns

To Top