Dogonii și misterul unei civilizații extraterestre de pe Sirius

Una dintre cele mai mediatizate teorii, născută în tribul Dogonilor, este că extratereștrii de pe Sirius au vizitat Terra încă din cele mai vechi timpuri și au împărtășit cunoașterea lor oamenilor.

De-a lungul ultimilor ani, au existat numeroși specialiști, care au adus dovezi sugestive cu privire la vizita și implicarea extratereștrilor pe Terra. Unul dintre aceștia, a fost Robert K. G. Temple, care sugera negru pe alb, în cartea sa, The Sirius Mistery (1976), că o specie extraterestră din sistemul Sirius a vizitat tribul Dogonilor din Africa și le-a împărtășit diverse cunoștințe.

Cum s-a născut această teorie?

Teoria lui Temple are la bază interpretarea pe care el a dat-o lucrării antropologilor francezi Marcel Griaule (1898-1956) și Germaine Dieterlen (1903-1999). Aceștia au descris o cunoaștere astronomică anormală care s-ar fi format în tradiția populației Dogon, un trib din platoul central al Repubicii Mali.

Această cunoaștere astronomică este una de-a dreptul fantastică și ieșită din orice tipare. În primul rând Dogonii cunoșteau încă de acum câteva sute de ani că Jupiter are patru luni. Un alt lucru surprinzător este povestea stelei Sirius. Tribul Dogonilor cunoștea extrem de multe detalii despre această stea cu mult înainte ca știința modernă s-o descopere.

Temple a fost intrigat de această mărturie. Sirius A – cea mai strălucitoare stea de pe cer – are, întradevăr, doi companioni (Sirius B și C), dar existența lui Sirius B a fost teoretizată în 1844, observată pentru prima dată abia în 1862 și fotografiată abia în 1970, iar existența lui Sirius C este postulată doar în teorie. Era foarte ciudat ca populația izolată a unui trib din Africa să dețină asemenea cunoștințe încă din antichitate.

Temple a fost intrigat de aceste cunoștințe și a descoperit în cultura poporului dogon că ele fuseseră împărtășite încă de la începuturi de o ființă stranie, numită Nommo. Această ființă se intitula un spirit al apelor, care avea forma unui pește. Autorul a tras o concluzie extrem de simplă, această ființă nu avea cum să fie de origine pământeană, așadar trebuia să provină de undeva din inima Universului.

Interpretările clasice sugerează că ființele de tip nommo provin de pe o planetă din sistemul Sirius.

Restudierea tradiției Dogon cu privire la Sirius

otuși nimeni nu a pus serios la îndoială afirmațiile lui Griaule până în anul 1991, când antropologul Walter van Beek a pătruns în tribul Dogon și a rămas acolo mai mulți ani, căutând să găsească dovezi care să ateste cunoașterea sistemului Sirius de către dogoni. După cum studiile anterioare deja demonstraseră, cca 15% dintre membrii tribului aveau informații despre Sirius A – după cum era de așteptat, fiind steaua cea mai strălucitoare – dar nici o persoană din trib nu auzise de Sirius B.

Este evident faptul că, din moment ce Griaule și Dieterlen au avut doar o singură sursă (care era și oarbă, pe deasupra), nefiind confirmată de alți membri ai tribului, validitatea afirmațiilor lor poate fi considerată destul de îndoielnică. Dar lucrurile nu se opresc aici! Dogonii nu sunt de acord că Sigu-tolo este Sirius (Sirius A);  ei consideră că vechea denumire ”Sigu-tolo” desemnează un corp ceresc care anunță începutul unui festival (sigu), iar unii afirmă că acest corp ceresc nu este altceva decât planeta Venus, în timp ce alții afirmă că Sigu-tolo este invizibil.

În același timp ”Po-tolo”, despre care Ogotemmeli ar fi afirmat că este Sirius B, nu este – în nici un caz – Sirius B, ci este un corp ceresc care, la apropierea de ”sigu-tolo”, îl face pe acesta din urmă să devină mai strălucitor, iar la depărtarea de ”sigu-tolo” apare ca un grup de stele strălucitoare (ceea ce sună ca o descriere a Pleiadelor). Una peste alta, ideea legată de strania cunoaștere astronomică a tribului Dogon devine mult prea confuză și confuzantă pentru a suporta interpretarea pe care Griaule, Dieterlen și apoi Temple i-au dat-o !

Un fals sau o confuzie?

Un alt cercetător al tradiției Dogon, Anne Doquet, cercetând notițele de teren ale lui Griaule (în special cele care conțin conversația cu Ogotemmeli), arată că Griaule, care era un amator de astronomie, a distorsionat informațiile primite pentru a se potrivi cu înțelegerea sa și că aceste notițe nu sunt reflectate fidel în cartea Dieu d’eau care descrie această conversație.

În concluzie, nu există absolut nici o bază pentru teoria lui  Robert Temple, nici un fundament pentru ideea că vreun extraterestru ar fi revelat anticilor vreun mister despre Sirius !

loading...

S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

Lasă un răspuns