Descopera

Teorie susţinută de NASA: Trăim într-o realitate digitală programată de o specie extraterestră!

Filosoful britanic Nick Bostrom a fost primul om din lume care a declarat public faptul că Universul este o realitate virtuală creată în urma unui program complex de calculator. Iniţial, această teoria a fost criticată, pentru ca într-un final NASA să o susţină necondiţionat.

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au sesizat că realitatea este relativă şi se poate modifica în funcţie de numeroşi factori externi. Pornind de la această teorie, filosoful de origine britanică Nick Bostrom a dezvoltat o teorie a Matrxului sau chiar una a închisorii digitale.

O specie extraterestră, posibilă creatoare, ajungând la un nivel tehnologic impresionant a vrut să se joace de-a Dumnezeu. În acest fel, a fost creat Universul, care nu este altceva decât o realitate virtuală programată cu ajutorul unui supercomputer. Această realitate programată se dezvoltă şi există cu ajutorul unor principii, pe care noi le numim legi fizice.

Omul, parte importantă a creaţiei, a fost introdus în această realitate pentru a se adapta şi a-şi duce existenţa. Conform filosofului, omul este parte a experimentului global şi trebuie să-i ducă viaţa în această realitate digitală crezând că totul este real, dar în esenţă nimic nu există cu desăvârşire înafară de câţiva biţi şi un creator care manipulează întreg sistemul.

Iniţial, această ipoteză a fost criticată şi respinsă de cei mai mulţi dintre specialişti, dar odată cu evoluţia ştiinţei lucrurile tind să se schimbe. De exemplu, cunoscutul specialist NASA  Rich Terrile crede că teoria lui Bostron poate avea o bază reală dacă anumite principii ale fizicii cuantice sunt înţelese pe deplin.

De exemplu, în mecanica cuantică particulele nu au o stare definită decât atunci când sunt observate, de parcă cineva le-a creat în aşa fel încât să fie studiate.

loading...

Paradoxul lui Fermi

Paradoxul lui Fermi este contradicția evidentă între probabilitatea de existență în Univers a unor civilizații extraterestre, probabilitate estimată a fi mică dar reală, și lipsa de contacte cu astfel de civilizații sau alte dovezi de existență a lor.

Vârsta Universului, uriașă, precum și numărul enorm de sisteme stelare, sugerează că dacă Pământul ar fi un model de corpuri cerești cu viață general valabil, atunci viața extraterestră ar trebui să fie întâlnită în Univers destul de des. Într-o discuție informală din 1950, renumitul fizician Enrico Fermi a întrebat: În cazul în care în galaxia noastră (Calea Lactee) există o multitudine de civilizații extraterestre avansate, atunci de ce nu au fost văzute dovezi, ca de exemplu nave sau sonde spațiale?

matrix - Teorie susţinută de NASA: Trăim într-o realitate digitală programată de o specie extraterestră!

O examinare mai detaliată a implicațiilor acestei întrebări a început cu o notiță a lui Michael H. Hart în 1975 Paradoxul acesta este uneori numit și paradoxul Fermi-Hart. O altă întrebare, strâns legată, se referă la „Marea Tăcere”: zborurile stelare sunt greu de realizat, dar dacă viața este un fenomen obișnuit din Univers, atunci de ce până acum nu s-au putut detecta măcar transmisii radio ale altor civilizații?

Dacă trăim într-o realitate programată atunci este posibil ca niciodată să nu descoperim civilizaţii extraterestre. În acelaşi timp, este posibil ca navele extraterestre care sunt observate de pe Terra să nu fie altceva decât nişte drone de supraveghere, care interferează în realitatea programată.

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top