Spiritualitate

Tehnici esentiale pentru o respiratie corecta si pentru o stare permanenta de fericire

Istoria „antrenării” respiraţiei este una universală. În Yoga exerciţiile pentru obţinerea unui anumit ritm al respiraţiei sunt reunite sub denumirea Pranayama. În general este vorba despre o inspiraţie urmată de o pauză apoi o expiraţie şi pauză. În Kundalini Yoga există ceea ce se numeşte Respiraţia Focului (o respiraţie rapidă). În Yoga Tibetana există o tehnică de reţinere a aerului în plămâni (apnee) ce produce o puternică căldura interioară.

Respiraţia este poarta către sistemele nervoase central şi vegetativ. Respiraţia poate fi conştientă şi inconştienţa că atunci când dormim sau am leşinat. În ceea ce priveşte sindromul morţii subite la sugari există dovezi concrete că bebeluşii „uită” pur şi simplu să respire în somn. E un lucru tragic care explica prezenţa, în cultura chineză, a paturilor de familie. Prezenţa mamei în acelaşi pat în care doarme un nou-născut poate fi privită ca o măsură de prevedere împotriva sindromului morţii subite la sugari.

Deoarece respiraţia influenţează sistemele nervoase ale corpului uman, maeştrii taoişti au observat că emoţiile influenţează modul în care respirăm. Când suntem furioşi respirăm greu. Când suntem trişti simţim că ne sufocam. Când suntem fericiţi respiraţia devine uşoară. Când suntem liniştiţi respiraţia noastră este prelungă.

În practică taoista şi budistă respiraţia este de patru feluri:

respiratie 300x184 - Tehnici esentiale pentru o respiratie corecta si pentru o stare permanenta de fericireRespiraţia „vijelioasă” – după cum îi spune şi numele, acest tip de respiraţie apare după un exerciţiu fizic sau după o muncă grea când începem să gâfâim. Acest fel de respiraţie poate provoca cu uşurinţă oboseala.

Respiraţia „zgomotoasă” – aceasta respiraţie se numeşte aşa deoarece poate fi auzită şi de ceilalţi. Acest tip de respiraţie apare ca urmare a unor emoţii puternice sau a bolii. Respiraţia zgomotoasă poate provoca tensiuni în corp şi blocaje energetice.

loading...

Respiraţia „energetică” – aceasta respiraţie este atât de uşoară încât nu poate fi auzită decât de către „proprietar”. Respiraţia energetică poate conduce la o stare de toropeală său somn.

Respiraţia „tăcută” – aceasta respiraţie este atât de silenţioasă încât nu poate fi auzită nici chiar de către „proprietar”. Aceasta este respiraţia adecvată stării Qigong. Doar când se poate respira în acest fel se poate considera că s-a ajuns la nivelul de începător în Qigong!!!

Respiraţia „tăcută” poate fi experimentată cu uşurinţă în timpul meditaţiei. În stare de meditaţie profundă sunetul respiraţiei dispare. În acel moment un observator extern nu va mai putea preciza dacă persoană ce meditează mai respira sau nu. Atenţie însă, NU încercaţi să vă opriţi respiraţia în mod intenţionat!!! Acest lucru poate cauza traume serioase.

„Antrenamentul” respiraţiei trebuie să se desfăşoare sub îndrumarea unei persoane care a atins cel puţin al patrulea stadiu al respiraţiei. Nu e de mirare că mai tuturor elevilor li se dă următorul sfat cu privire la respiraţie în Taiji: „respira natural”. Acesta nu e un sfat rău dar nici unul bun. A respira natural înseamnă pentru majoritatea începătorilor să continue să respire aşa cum fac de obicei. Pentru a începe cu adevărat „antrenamentul” respiraţiei trebuie observate obiceiurile nesănătoase legate de respiraţia proprie dar şi partea superioară a trunchiului, umerii şi regiunea gâtului. Lucrul cu respiraţia nu implică influenţe din afară. Chiar şi G.I. Gurdjieff a fost sfătuit de către profesorul său să renunţe la toate tehnicile de respiraţie pe care le învăţase deoarece acestea „îi făceau mai mult rău decât bine”. Diferitele etape pe care le parcurge respiraţia apar în mod NATURAL pe măsură ce se câştigă experienţă în practică Taiji sau Qigong.

Scopul respiraţiei este să aducă vitalitate şi oxigen în sânge. Dar există şi multe alte aspecte cruciale în ceea ce priveşte respiraţia: de exemplu ajutorul dat inimii în acţiunea acesteia de a pompa sângele, dirijarea emisiei de hormoni endocrini precum şi mişcarea lichidului cerebral prin şira spinării.

Respiraţia liberă, fără nici o inhibiţie se întâlneşte rar. Dacă aveţi norocul să respiraţi în acest fel veţi resimţi valuri de bucurie răspândindu-se încet în tot corpul. Aceasta respiraţie este mai intensă chiar decât un orgasm. Pentru a elibera respiraţia trebuie să retrăim momentul traumatic al naşterii noastre. Pentru majoritatea oamenilor prima respiraţie a fost însoţită de durere şi teamă. De obicei doctorul care asista naşterea loveşte cu palma fundul sau spatele bebeluşului. Astfel la ieşirea din căldura şi întunericul pântecului mamei prima respiraţie este însoţită de un anume şoc şi de teamă. Nu e de mirare deci că mulţi dintre noi respirăm foarte greu. Prima respiraţie îşi pune amprenta pe modul de respiraţie pe care îl folosim uneori toată viaţa. Dacă vă număraţi printre cei născuţi într-o piscină, sub apă, sunteţi printre puţinii norocoşi care s-au născut şi au respirat fără durere. De aceea copiii care s-au născut astfel şi cărora li s-a permis să respire pentru prima dată lângă mama lor fără a li se tăia cordonul ombilical vor avea o viaţă mult mai sănătoasă şi mai fericită.

Nu uitaţi: înainte să rostim primul cuvânt trebuie mai întâi să respirăm o dată. Iar de cum respirăm o dată sau de mai multe ori tine şi o mare parte din fericirea noastră ulterioară. Să respirăm deci natural dar corect!!!

loading...
Click to comment

Lasă un răspuns

To Top