Medicina alternativa

TAINELE MEDICINII CHINEZEȘTI

În secolul al IX-lea, un sihastru taoist din provincia chineză Sichuan a auzit de apelul disperat pe care primul-ministru, Wang Dan, îl adresa poporului său.

Oricine era în stare să prevină sau să vindece variola era rugat să-i ajute pe suferinzi. Fiul său mai mare murise din cauza teribilului flagel și ministrul se temea și de alte pierderi.

Bătrânul pustnic a luat imediat drumul spre capitala imperiului, cu câteva probe prelevate din rănile unui bolnav de variolă. Tratamentul consta în introducerea acestor fragmente înfășurate în  bumbac în nasul bolnavului. Sihastrul apelase la tehnica ezoterică a inoculării așa cum era concepută de taoiști. Această întâmplare  ce a putut fi citită pentru prima dată într-un tratat despre medicina imperială chinezească, datând de la mijlocul secolului al XVI-lea, comporta doar o parte a mitului.

Spre deosebire de omologii lor europeni, alchimiștii taoiști căutau elixirul tinereții veșnice nu în laboratoare, ci în propriul corp. La sfârşitul secolului al XVI-lea, taoiștii practicau cu succes tehnica inoculării. Variola apare sub două forme, maior, cea mai virulentă și minor. Medicii puteau distinge simptomele fiecăreia dintre ele și efectuau prelevări doar asupra bolnavilor atinși de forma cea mai ușoară a bolii, și numai la începutul perioadei de incubație.

Obțineau astfel un virus slăbit, nu îndeajuns de puternic ca să transmită boala, dar capabil să declanșeze producerea anticorpilor. Performanțele medicinii chinezești nu se opresc aici.

Cu 2000 de ani în urmă, medicii chinezi vindecau gușa. Ei utilizau iodul concentrat din alge. Remarcând că cele mai multe cazuri de gușă se înregistrau în zonele montane, chinezii au tras concluzia că apa și compoziția chimică a solului sunt cauzele declanșării bolii. Chinezii au pus la punct un tratament remarcabil prin care tratau tulburările sexuale cu hormoni sexuali din urină.

loading...

Începând cu anul 125 î.Hr., alchimiștii chinezi au reușit să sintetizeze pe baza urinei concentrate o substanță cristalină albă și dură denumită mineral tomnatic.

Cu ajutorul acestei substanțe erau tratate disfuncții sexuale. Mierea era folosită ca unguent pentru că distrugea bacteriile și regenera țesuturile. Mierea nu putrezește.

În ruinele cetății Paestum, arheologii au descoperit miere care și-a păstrat proprietățile de gust și culoare, în ciuda celor 2500 de ani în care a stat într-un mormânt, unde probabil a fost pusă ca ofrandă.

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top