Socrate, secretele vieții în viziunea marelui filozof

Socrate, secretele vieții în viziunea marelui filozof

Socrate este considerat părintele filosofiei. El a trăit în Grecia Antică între anii 470-399 î.Hr și a elaborat, pe lângă conceptele filozofice, numeroase modele și sfaturi pentru o viață cât mai echilibrată și ușoară.

Există precizarea făcută de Aristotel, în Metafizica sa, că Socrate a introdus în gândirea filosofică „raționamentele inductive” și „definițiile genera­le”. Prin „raționamentele inductive” Stagiritul exprimă faptul că maestrul pornea de la realitățile vieții, de la faptele con­crete și particulare pe care i le oferea experiența de zi cu zi în con­tactul său permanent cu oamenii.

În ce privește „definițiile generale” ele sunt în accepțiunea dată de Aristotel totuna cu noțiunile-cheie vehiculate mereu de Socrate și transmise ca atare de Platon și de Xenofon: cumpătarea, curajul, înțelepciunea ș.a.

Socrate

Este adevărat, după cum subliniază un mare elenist român, Șt. Bezdechi, că Socrate era „un semănător de îndoial㔑, că știuse să înfrunte, singur, mânia mulțimilor dezlănțuite, că asculta de „demonul său”, acea „voce lăuntrică” care îl sfătuia ce să facă și de ce să se fe­rească, dar toate acestea erau puse numai și numai în slujba adevă­rului, a binelui individual și social, menite să conducă pe atenieni pe calea virtuții.

Iată sfaturile lui Socrate despre viață:

⇒ „Adevărata înțelepciune înseamnă să-ți recunoști propria ignoranță!”
⇒ „”Cine vrea să miște lumea, trebuie mai întâi să se miște el însuși.”
⇒ „„Cu cât ai nevoie de mai puțin, cu atât te apropii mai mult de zei.”
⇒ „„Există doar un bine: cunoașterea. Există doar un rău: ignoranța.”
⇒ „„Frumusețea este o tiranie de scurtă durată.”

⇒ „„Ignoranța este originea tuturor relelor.”
⇒ „„Invidia este ulcerul sufletului.”
⇒ „„Vorbește pentru a te cunoaște.”
⇒ „„În fiecare om sălășluiește un soare, totul este să-l lăsăm să strălucească.”
⇒ „„În nicio împrejurare nu este bine și nici cinstit a săvârși nedreptatea. Prin urmare, nici când cineva a îndurat-o

Socrate

⇒ „nedreptate, nu trebuie să o întoarcă.”
⇒ „„Înainte de a spune ceva, asigură-te că ceea ce spui este cu adevărat bun și util.”
⇒ „„Întăriți trupul vostru prin muncă și mintea voastră prin studii.”
⇒ „„Înțelepciunea începe prin definirea termenilor.”
⇒ „„Nu a trăi este de mare preț, ci a trăi cinstit.”

Lelut în lucrarea să face o menţiune incredibilă, care poate să explice foarte multe stări ale filosofului, cât şi anumite idei despre cunoscuta sa legătură cu Daimonul.

Socrate a avut stări de extaz, accese foarte asemănătoare celor de catalepsie. Extazul lua adeseori caracterul mai mult sau mai puţin tranşant al unor halucinaţii, e drept scurte, dar în schimb frecvente. Este vorba de halucinaţii cenestezice şi externe (auz şi văz).

Socrate nu a ascuns niciodată celor din jurul său că aude voci sau că este în contact cu Dumnezeu după cum îi plăcea să creadă. La masă, pe stradă, în casă sau pe câmpurile de pe lângă Atena, se oprea brusc, fără niciun motiv real, şi asculta vocea care îi vorbea fără oprire. Socrate credea că deţine o legătură aparte cu Daimonul, însă erau doar false percepţii, pe care filosoful le consideră de o inspiraţie divină.

Cu cât înainta în vârstă cu atât maladia sa se agrava şi spre uimirea tuturor chiar credea că este în legătură directă cu Dumnezeu. Aceasta a fost una dintre cauzele pentru care Socrate era de temut în Atena antică. A sfârşit prin a se autoconvinge că, datorită acestui ajutor divin, era capabil să-şi exercite asupra tinerilor o influenţă deosebită şi să-şi îndrume , printr-un fel de curent magnetic.

⇒ „„Nu lăsa să crească iarba pe drumul prieteniei.”
⇒ „„Nu poți vindeca trupul fără să vindeci sufletul.”
⇒ „„O viață frumoasă și utilă este aceea în care gândirea și acțiunea se susțin neîncetat una pe cealaltă.”
⇒ „„Viața necercetată nu merită trăită.”
⇒ „„Virtutea constă în a nu depăși măsura cu nimic.”

Socrate

⇒ „„Vom câștiga prietenia uni om, cultivând în noi însușirile pe care le prețuim la el.”
⇒ „„Trebuie să mănânci ca să trăiești, nu să trăiești ca să mănânci.”

Boala ascunsa a lui Socrate

Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect de meditaţie fiinţa umană. Gândirea socratică gravitează în jurul cunoaşterii de sine, esenţială pentru că orice om să poată intra în dialog cu sine sau chiar cu ceilalţi. Aceasta introspecţie este vitală în determinarea destinului, care în opinia gânditorului, se poate realiza pe două mari căi: mediat, calea oculară, cât şi directă, prin cunoaşterea de sine.

Procesul lui Socrate

Procesul lui Socrate a rămas celebru în Antichitate. A fost acuzat de coruperea de tineri, negarea divinităților ancestrale și practici nepermise de religie. În anul 399, el este condamnat la moarte. Despre procesul și moartea sa au scris doi dintre iluștrii săi discipoli, Platon și Xenofon.

Mulți dintre marii avocați atenieni s-au oferit să-l apere în fața tribunalului, însă el a refuzat.

Ca orice mare imperiu, atenienii după perioada de apogeu au avut o perioadă de decădere. Învinși de peloponezieni și spartani, ei pierd supremația maritimă. Atena avea să se confrunte cu o criză financiară majoră și cu tensiuni politice. În toată această perioadă au existat mai multe tentative de lovituri de stat.

Helie era un tribunal format din 6000 de persoane care erau numite prin tragere la sorți. Procesul a avut loc ca urmare a unor plângeri făcute de trei dintre discipolii săi.

Capetele de acuzație au fost în număr de trei, respectiv, lipsa de credință în Dumnezeu, credința în alte divinități și coruperea tinerilor.

501 jurați au participat la procesul său. 350 dintre aceștia l-au considerat vinovat pe Socrate. Cu toate că i s-a permis să suțină un discurs în care să se apere, Socrate a refuzat.

A fost condamnat la moarte. Cât timp a rămas în închisoare, Socrate a refuzat să evadeze, cu toate că a avut această posibilitate. Refuzul său se baza pe faptul că nu poate încălca legile statului atenian. La vârsta de 70 de ani, moare după ce a băut cianură.

În 25 mai 2012, fundația Alexandre Onassis a organizat un nou proces prin care a fost restabilită reputația marelui filosof.

Giordano Bruno

Giordano Bruno a fost ars pe rug pentru opiniile sale care nu puteau fi acceptate de biserică. El susținea că Maria, mama lui Iisus, nu putea să fie fecioară după naștere, credea în reîncarnare, iar lumea nu fusese creată de Dumnezeu.

El susținea că Universul este infinit și nu este creația lui Dumnezeu și că Soarele nu este un astru unic în Univers.

Ideile sale revoluționare contraveneau dogmelor religioase. El a fost considerat eretic și ars pe rug, în februarie 1600.

CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)