Sirius, locul de unde vin părinții umanității? Mitul creației dogonilor

Sirius, locul de unde vin părinții umanității? Mitul creației dogonilor

Dogonii cred că părinții umanității vin de pe Sirius. Această afirmație face parte din mitul creație al unor oameni rudimentari, care dețin informații greu de înțeles. De unde știau Dogonii despre Sirius și de ce mitul creației are legătură cu această stea?

Sirius sau Steaua Câinelui

Sirius sau Steaua Câinelui este o planetă misterioasă. Este de două ori mai mare decât Soarele și de 23 de ori mai strălucitoare. În antichitate, era considerată soarele din spatele soarelui. Era adevărata putere a Soarelui care venea din spatele acestuia.

 Despre Soare se spune că întreține viața fizică, în timp ce Sirius întreține lumea spirituală. Asocierea lui Sirius cu divinul se regăsește nu numai la antici. Această credință o regăsim și astăzi în anumite culturi.

Abia în 1990, telescopul Hubble a putut identifica această stea pitică, albă, care a fost numită Sirius B. Întrebați de unde știau ei, dogonii, aceste lucruri, cei mai bătrâni din trib, au spus o poveste, care se perpetua de la o generație la alta.

De ce și-a schimbat Sirius culoarea?

Este vorba despre o navă de foc, din care ieșeau tunete, care a coborât pe Pământ. Din navă au coborât niște ființe, asemănătoare delfinilor, care le-au spus că vin de pe o planetă mică, de lângă Sirius. Ei susțineau că pe acea planetă se născuseră și oameni.

Dogonii cunoșteau foarte multe amănunte despre cele două planete și nu numai. Ei aveau cunoștințe despre întregul sistem planetar. Concluzia specialiștilor a fost una foarte clară. Fără un telescop performant nu se puteau cunoaște aceste date. Cu siguranță, dogonii au luat contact cu ființe extraterestre care le-au furnizat aceste informații.

Asemenea egiptenilor, sumerienilor, dogonii au și ei mitul marelui învățat, care a venit din cer.  Totuși, cum pot fi asemănări atât de mari între niște culturi care nu au avut niciun fel de contact? Sunt cercetători care au lansat teoria conform căreia preoții atlanți au fost liantul între aceste culturi.

Sirius, locul de unde vin părinții umanității?

Teoria lui Temple are la bază interpretarea pe care el a dat-o lucrării antropologilor francezi Marcel Griaule (1898-1956) și Germaine Dieterlen (1903-1999). Aceștia au descris o cunoaștere astronomică anormală care s-ar fi format în tradiția populației Dogon, un trib din platoul central al Repubicii Mali.

Această cunoaștere astronomică este una de-a dreptul fantastică și ieșită din orice tipare. În primul rând Dogonii cunoșteau încă de acum câteva sute de ani că Jupiter are patru luni. Un alt lucru surprinzător este povestea stelei Sirius. Tribul Dogonilor cunoștea extrem de multe detalii despre această stea cu mult înainte ca știința modernă s-o descopere.

Temple a fost intrigat de această mărturie. Sirius A – cea mai strălucitoare stea de pe cer – are, întradevăr, doi companioni (Sirius B și C), dar existența lui Sirius B a fost teoretizată în 1844, observată pentru prima dată abia în 1862 și fotografiată abia în 1970, iar existența lui Sirius C este postulată doar în teorie. Era foarte ciudat ca populația izolată a unui trib din Africa să dețină asemenea cunoștințe încă din antichitate.

Temple a fost intrigat de aceste cunoștințe și a descoperit în cultura poporului dogon că ele fuseseră împărtășite încă de la începuturi de o ființă stranie, numită Nommo. Această ființă se intitula un spirit al apelor, care avea forma unui pește. Autorul a tras o concluzie extrem de simplă, această ființă nu avea cum să fie de origine pământeană, așadar trebuia să provină de undeva din inima Universului.

Interpretările clasice sugerează că ființele de tip nommo provin de pe o planetă din sistemul Sirius.

Restudierea tradiției Dogon cu privire la Sirius

Totuși nimeni nu a pus serios la îndoială afirmațiile lui Griaule până în anul 1991, când antropologul Walter van Beek a pătruns în tribul Dogon și a rămas acolo mai mulți ani, căutând să găsească dovezi care să ateste cunoașterea sistemului Sirius de către dogoni. După cum studiile anterioare deja demonstraseră, cca 15% dintre membrii tribului aveau informații despre Sirius A – după cum era de așteptat, fiind steaua cea mai strălucitoare – dar nici o persoană din trib nu auzise de Sirius B.

De ce și-a schimbat Sirius culoarea?

Este evident faptul că, din moment ce Griaule și Dieterlen au avut doar o singură sursă (care era și oarbă, pe deasupra), nefiind confirmată de alți membri ai tribului, validitatea afirmațiilor lor poate fi considerată destul de îndoielnică. Dar lucrurile nu se opresc aici! Dogonii nu sunt de acord că Sigu-tolo este Sirius (Sirius A);  ei consideră că vechea denumire ”Sigu-tolo” desemnează un corp ceresc care anunță începutul unui festival (sigu), iar unii afirmă că acest corp ceresc nu este altceva decât planeta Venus, în timp ce alții afirmă că Sigu-tolo este invizibil.

În același timp ”Po-tolo”, despre care Ogotemmeli ar fi afirmat că este Sirius B, nu este – în nici un caz – Sirius B, ci este un corp ceresc care, la apropierea de ”sigu-tolo”, îl face pe acesta din urmă să devină mai strălucitor, iar la depărtarea de ”sigu-tolo” apare ca un grup de stele strălucitoare (ceea ce sună ca o descriere a Pleiadelor). Una peste alta, ideea legată de strania cunoaștere astronomică a tribului Dogon devine mult prea confuză și confuzantă pentru a suporta interpretarea pe care Griaule, Dieterlen și apoi Temple i-au dat-o !

Nommo, părinții umanității

Preoții Dogoni susțin că acum câteva mii de ani, creaturi amfibii numite nommo au venit pe Pământ. Nommo sunt părinții umanității. Cunoștințele lor despre astronomie nu se opresc aici. Ei știu că Jupiter are patru sateliți, că Saturn are inele, că Pământul se rotește în jurul Soarelui, că stelele sunt într-o mișcare perpetuă.

Despre Lună ei spun că este o planetă moartă. Calea Lactee este animată de mișcări sub formă de spirală.

Textele antice descriu Sirius ca fiind cea mai strălucitoare stea. Vechii egipteni făceau conexiuni între poziția ei și inundațiile pe care urma să le producă Nilul.

Despre nommo, Dogonii spun că sunt creaturi amfibii, jumătate om, jumătate pește și sunt originari de pe Sirius C, o stea pe care omenirea nu a descoperit-o încă. Aceeași descriere o întâlnim și la babilonieni. Creaturi amfibii au venit de undeva din Univers pe Pământ. Multe mistere sunt în jurul acestei populații. Unul dintre acestea este Sirius B, o stea care nu se vede cu ochiul liber, dar despre care Dogonii au multe cunoștințe.

Sirius în viziunea egiptenilor

Egiptenii o asociau cu Isis, zeița-mamă. Sistemul calendaristic egiptean era calculat în funcție de Sirius, mai precis de apariția acesteia pe cer, chiar înainte ca Nilul să inunde. Canicula care se producea după apariția acestei planete, era pusă pe seama faptului că Soarele prindea putere de la Sirius. Caniculă provine de la latinescul caniş, care înseamnă câine. De aici, provine și numele ei de Steaua Câinelui.

Mulți egiptologi afirmă că cele trei piramide de la Gizeh au fost construite în aliniere perfectă cu stelele Centurii lui Oreon și că lumina acestora era utilizată la ceremoniile ținute în școlile misterelor. Egiptenii știau că o dată pe an, Soarele se află în linie dreaptă cu Sirius.

De aceea, Marea Piramidă a fost construită în așa fel, încât în acel moment sacru, lumina stelei să cadă pe piatra zeului suprem, prin capătul de sus a Marii Galerii și să coboare pe creștetul Marelui Preot, care primea în trupul lui puterea solară supremă, pe care o transmitea apoi altor inițiați, în vederea evoluării lor ca ființe divine. Descoperirile recente din Marea Piramidă și misterioasele guri de aerisire, le-au confirmat cercetătorilor importanța planetei Sirius în acest proiect. Camera regelui era aliniată cu Orion, iar cea a reginei cu Sirius.

Steaua ocultiștilor

Dogonii, la fel ca și egiptenii, sumerienii, babilonienii, cred că marile învățăminte au venit din cer. Marele învățat este cunoscut sub numele de Toth, Hermes sau Enoch.

În tradiția ocultă se spune că Toth-Hermes a făcut din atlanţi, prin învățăturile sale, un popor de excepție. Supraviețuitorii au plecat cu ajutorul vaselor spre diferite colțuri ale lumii, unde au pus bazele unor civilizații importante.

În vechile texte, Toth Hermes este prezentat ca fiind învățatul care cunoștea tainele misterelor. Societățile secrete moderne au un adevărat cult pentru Sirius și Toth Hermes.

De ce și-a schimbat Sirius culoarea?

În tarot, a 17-a carte se numește Steaua și reprezintă o tânără îngenuncheată, cu un picior în apă și unul pe pământ. Ea are două urne și varsă un conținut pe pământ și celălalt în apă. Corpul tinerei sugerează o formă asemănătoare cu svastica. În spatele tinerei sunt 8 stele, dintre care una este foarte strălucitoare.

Pentru masoni, Sirius are o importanță capitală, este sursa puterii divine, fiind prezent în toate lojele masonice. Ochiul, simbolul masonic, este înconjurat de lumina lui Sirius.

Ne punem întrebarea de ce a fost și este atât de importantă Sirius pentru diverse civilizații și organizații secrete?  Există o legătură între Sirius și Pământ, între noi și amfibienii Nommo?

Știința modernă și Steaua Câinelui

Sirius A s-a format acum 250 milioane de ani, temperatura de la suprafața sa atinge 9900 K, iar diametrul său este mai mare decât cel al Soarelui. Compoziția sa chimică diferă de cea a Soarelui, fierul fiind de trei ori mai abundent.

Sirius A este cea mai strălucitoare stea din constelația Câinelui. Vechii egipteni erau convinși că există o legătură între apariția ei pe cer, în luna iulie și creșterea nivelului apelor Nilului, perioadă prosperă pentru agricultură.

Sirius a mai fost numită și soarele din spatele Soarelui, datorită faptului că este cea mai strălucitoare stea din galaxie. Sistemul calendaristic al vechilor egipteni se baza pe sistemul heliatic al acestei stele. Sirius răsărea și apunea odată cu Soarele. Piramidele egiptene sunt construite în aliniere perfectă cu această stea.

CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)