Descopera

ȘEREȘEVESKI, OMUL CĂRUIA ÎI ERA IMPOSIBIL SĂ UITE CEVA

Marele inventator Nikola Tesla suferea de ceea ce el numea o afecțiune aparte. În copilărie, Tesla era torturat de luminile puternice și de imagini ale unor scene rememorate care îi apăreau brusc în minte fără nici un fel de avertisment și cu o intensitate orbitoare. Un singur cuvânt rostit se putea transforma brusc în imaginea vie a unei persoane sau a unui obiect.

Aceste imagini erau atât de reale, încât Tesla se găsea în incapacitatea de a distinge dacă ceea ce vedea este tangibil sau nu, o confuzie care i-a creat un mare disconfort și o mare anxietate. În cele din urmă a reușit să scape de acest coșmar prin exercițiu mental și o voință puternică.

În anii 20, psihologii ruși au început să studieze cazul unui jurnalist numit Solomon Șereșeveski, în încercarea de a descoperi secretul memoriei sale aproape perfecte. Talentul neobișnuit al lui Șereșeveski aducea însă și niște probleme. Cuvintele folosite în timpul unei conversații, precum și gândurile și amintirile întâmplătoare, puteau să dea naștere unor adevărate furtuni sinergice de impresii senzoriale, care cuprindeau toată gama de simțuri.

Nu pot să nu văd culori atunci când aud sunete, își amintea el. Dacă o persoană spune ceva, eu văd acel cuvânt. Dacă o persoană intervine în acea discuție, văd pete. În timp ce discuta cu marele psiholog rus Vigoțki, Șereșeverski a remarcat ce voce galbenă aveți! Lui îi plăcea și mai mult vocea regizorului de film Eisenstein. Atunci când îi ascultam vocea, era ca și când flăcările unei torțe mari se îndreptau chiar spre mine. Eram atât de încântat de vocea sa, încât foarte repede nu mai înțelegeam ce-mi spune.
Odată, Șereșeveski s-a apropiat de o taraba unei vânzătoare și a întrebat-o ce fel de înghețată are. Aceasta i-a răspuns Tutti-frutti.

Dar mi-a răspuns pe un asemenea ton, își amintea el, încât am văzut revărsându-se din gura ei o grămadă mare de cărbuni și pietre negre, și după aceea nu am mai fost în stare să mă adun și să-i cer o înghețată. Tesla și Șereșeveski nu aveau halucinații în adevăratul sens al cuvântului. Subconștientul lor reacționa la lumea exterioară în mod neobișnuit. Lor le lipsea însă capacitatea pe care o au majoritatea oamenilor, aceea de a întrerupe fluxul de imagini ori de câte ori este necesar.

Deși îi crea mari probleme, intensitatea fluxului de imagini, în cazul lui Tesla, părea să-i stimuleze geniul.
Printre nenumăratele sale talente, Tesla poseda și remarcabila capacitate de a vizualiza invențiile până în cele mai mici detalii, înainte să le pună pe hârtie. Obișnuia să construiască mental fiecare mecanism în parte, după care îl testa tot în imaginație. Atât de corecte erau schițele sale mentale, încât putea să-și dea seama dintr-o ochire ce probleme are mașinăria. Pentru mine nu are absolut nici un fel de importanță dacă încerc turbina în minte, sau o testez în atelier, scria el. Pot să-mi dau seama dacă nu este echilibrată cum trebuie. Nu este nici o diferență între teste, pentru că rezultatele au fost aceleași, spunea Tesla.
Șereșeveski își folosea și el, de asemenea, fluxul de imagini pentru a atinge adevărate nivele de performanță în ceea ce privește memoria.

Când a murit, în 1950, el devenise cunoscut în întreaga lume ca omul care își aduce aminte tot. Memoria sa era perfectă. Odată, psihologul Luria i-a dat o listă lungă cu o serie de silabe. Pentru că lista era atât de lungă și silabele nu aveau nici o logică și erau similare ca formă, trucurile obișnuite de memorare nu funcționau. Șereșeveski nu numai că a memorat lista foarte ușor, dar, atunci când Luria i-a pus o întrebare surpriză opt ani mai târziu, el a redat întreaga listă cu silabe fără nici o greșeală, în ordine perfectă și corespunzător așezării lor în coloană.

Șereșeveski a explicat trucul pe care-l folosea pentru a memora. El folosea furtunile sinergice care îi activau memoria.. El spunea că memorează cuvinte nu numai prin imagini vizuale mentale, dar și prin gustul și greutatea lor și printr-o gamă largă de sentimente. De exemplu, când a citit prima dată lista de silabe fără sens, Șereșeveski și-a imaginat dintr-o dată că este în pădure.O linie subțire, de culoare galbenă a apărut în stânga lui. Se referea la faptul că toate consoanele din serii erau cuplate cu litera a, a explicat el mai târziu. Apoi buline, pete, umbre, încrengături, toate de culori, greutăți și grosimi diferite, au început să apară rapid de-a lungul liniei. Acestea reprezentau consoanele m, v, n.

Memoria incredibilă avea însă și un preț. Îi era imposibil să uite ceva. Iar acest lucru îi crea probleme neașteptate. Dacă, de exemplu, încerca să memoreze liste pe care le vedea scrise pe o tablă. Memoria sa le putea încurca cu alte liste pe care le mai văzuse pe aceeași tablă, în trecut. El ducea o luptă permanentă cu unele amintiri pe care încerca să le oprească, pentru a face loc altora noi.

barbat   pierdere memorie - ȘEREȘEVESKI, OMUL CĂRUIA ÎI ERA IMPOSIBIL SĂ UITE CEVA

De asemenea avea dificultăți în ceea ce privește chipurile oamenilor. Când încerca să-și amintească un chip, mintea sa se juca cu imagini ale feței în fiecare detaliu, din toate perspectivele, sub orice unghi de lumină și cu fiecare nuanță expresivă diferită afișată vreodată. În toată această confuzie, rareori își dădea seama al cui era chipul ce i-a venit în minte.

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top