O operațiune fără precedent este în plină desfășurare pentru a salva 12 băieți și antrenorul lor de fotbal de 25 de ani, care au fost prinși timp de aproape două săptămâni în sistemul de peșteri Tham Luang.
Misiunea de salvare pare să atingă limitele imposibilului pentru că numeroși factori s-au acumulat. În primul rând traseul de ieșire este inundat cu foarte multă apă, iar copiii sunt extrem de slăbiți pentru a-l parcurge. Pentru a înțelege dificultatea parcurgerii acestor tuneluri, trebuie să reamintim faptul că Saman Gunan, un fost pușcaș marin thailandez a rămas fără oxigen şi s-a înecat în timp ce încerca să iasă din peştera inundată.
Evenimentul neplăcut s-a petrecut vineri și demonstrează încă o dată riscurile foarte mari pe care le implică încercarea de a-i scoate pe copii din peşteră.
Se inundă peștera sau nu?
Una dintre cele mai mari probleme este că galeriile peșterii se inundă. Pe lângă faptul că tunelurile de evacuare sunt foarte strâmte, acum sunt și pline cu apă. Lipsa oxigenului este una dintre cele mai mari probleme.
În prezent, salvatorii, peste 1000 la număr, încearcă să tragă apa din aceste galerii. O muncă aproape imposibilă, dar care, în anumite condiții, va da roade.
„Am văzut rapoarte mixte despre cât de mult se inunda peștera. Dacă va ploua mai mult, atunci galeriile se vor umple și mai mult cu apă și accesul va fi și mai dificil”, a declarat George Veni, președinte al Uniunii Internaționale de Speologie, pentru Live Science.
De partea cealaltă, Edd Sorenson, coordonator regional în Florida pentru salvarea și recuperarea internațională din peșterile subacvatice, ar fi nevoie de foarte multă apă pentru ca buzunarul în care se află copiii și antrenorul lor să se umple cu apă.
Nivelul oxigenului scade dramatic
Dar aceasta nu este principala problemă a supraviețuitorilor. Una dintre cele mai stringente probleme este nivelul de oxigen din caverna în care se află supraviețuitorii.
Potrivit unui raport al BBC , concentrația de oxigen din aerul camerei – care ar trebui să fie de 21% – a scăzut la 15%. Pentru ca acest procent să nu scadă la nivelul de alertă, salvatorii au început să pompeze oxigen în acea cameră a peșterii.
„Daca nivelul de oxigen scade sub 10%, ești mort, dacă concentrația de CO2 crește peste 10%, ești mort”, a spus Sorenson.
Așadar, aceasta este cea mai mare provocare a salvatorilor. Pe lângă acest fapt, supraviețuitorii trebuie alimentați constant cu apă și mâncare. Mai mult de atât, copiii trebuie pregătiți pentru a face față unui drum lung prin tunelurile înguste și pline de apă.
Cum vor fi salvați?
Headcam footage from Thailand shows the tough conditions facing dive teams working to rescue 12 boys and their coach from a cave.
It comes after officials confirmed former Thai navy SEAL Saman Kunan had died while assisting with the opreration https://t.co/Cep6kE20A6 pic.twitter.com/r7jRGHrmBZ
— ITV News (@itvnews) 6 iulie 2018
Arpakorn Yookongkaew, comandatul marinei militare din Thailanda, susține că cea mai bună metodă de a-i salva pe copii este scufundarea prin tuneluri.
Rapoartele arată că supraviețuitorii se află la circa 4 kilometri de ieșire, ceea ce subliniază un traseu extrem de lung și de periculos. Cu toate acestea, specialiștii susțin că fiecare copil va fi salvat în parte și va avea pe cap o mască de oxigen și va fi ținut de mână de un scafandru.
Chiar și în aceste condiții, experții sugerează că scufundarea prin tunelurile peșterilor este extrem de periculoasă. Dacă ceva nu merge bine, nu ai cum să ajungi la oxigen, pentru că în acest caz se poate înota și până la 10 minute, pe sub apă, prin niște pereți extrem de înguști.
Un alt factor este întunericul. Prin acele tuneluri plina ochi cu apă nu există lumină. Specialiștii compară scufundarea cu înotul prin noroi.
Mai există și curenții extrem de puternici, care trebuie luați în considerare.
Pe lângă faptul că nu au nici o experiență în ceea ce privește scufundările, băieții sunt slabi de malnutriție și probabil deshidratați din cauza diareei.
Chiar şi cei mai experimentaţi scafandri au nevoie de cinci ore pentru a străbate traseul de întoarcere la suprafaţă, înotând printr-un veritabil labirint de canale înguste şi complet sau parţial inundate.
