Medicina alternativa

REMEDII ANCESTRALE, VINDECĂRI MIRACULOASE

Acum 3000 de ani, farmaciștii egipteni și sumerieni preparau amestecuri pe bază de salcie. Mai târziu, romanii și grecii foloseau amestecuri din salcie ca să vindece otita, guta, răceala, conjunctivita.

Indienii amerindieni preparau o infuzie pe bază de scoarță de salcie care avea efecte incontestabile împotriva guturaiului și a astmului.

Abia în secolul al XIX-lea au descoperit chimiștii principiul remediului cvasiuniversal, un compus cu gust amar numit salicină. Aspirina a apărut în urma acestor cercetări.

Leacurile băbești abundă de plante care potolesc durerea. Popoarele pe care europenii le considerau barbare aveau propria farmacopee, transmisă oral, din generație în generație.

Vracii din pădurile amazoniene cunoșteau peste 500 de specii de plante medicinale. Medicina europeană a împrumutat de la aceștia chinina, împotriva malariei și curara, otrava paralizantă, ca decontractat muscular.

Excrementele de muște, crocodili, pelicani și chiar umane erau folosite în diverse maladii. Aceste remedii, care astăzi ni se par respingătoare, aveau în acele vremuri așa-zise virtuți magice.

loading...

Chinezii tratau maladiile oculare cu excremente de lilieci. Analizele au arătat că aceste excremente conțin o cantitate mare de vitamina A, principiul activ pe care îl recomandă medicii de astăzi.
Egiptenii combăteau infecția pe bază de pâine mucegăită cu care vindecau rănile. Mucegaiul are proprietăți antibiotice.

Uneori o boală era atribuită unei proaste distribuiri a principalelor lichide în corp. Tratamentul urmărea debarasarea organismului de excedentul de sânge și alte secreții.

Luarea de sânge era practicată prin intermediul unei incizii efectuate la o venă cu ajutorul unei lame sau al unui ac, și al ventuzelor sau lipitorilor. Viermii de apă dulce, lipitorile absorb sângele vertebratelor.
O pictură de pe pereții unui mormânt al unui scrib egiptean, mort în anul 1308, reprezintă consultarea unui bolnav. Pacientul stă pe un scaun aplecat spre medic, care îi aplică lipitori pe frunte.

Una dintre cele mai vechi rețete care a ajuns până în zilele noastre datează din secolul al II-lea î.Hr., și a fost emisă de medicul Nicander, care preconiza utilizarea lipitorilor împotriva mușcăturilor veninoase. Alți practicieni le recomandau contra epilepsiei, a migrenei, a pleureziei, nebuniei și gutei.

Lipitorile originare din Europa erau cele mai căutate. Lungi de aproape trei centimetri, lipitorile aveau câte o ventuză la ambele extremități, prin care sugeau sângele, după ce practicau o incizie în piele cu ajutorul a trei colți dispuși în jurul gurii.

Lipitoarea conservă sângele într-un tub digestiv care se poate dilata, putând conține 53 mililitri de sânge. O dată sătulă, lipitoarea se desprinde singură de victimă.

Cercetătorii susțin că lipitorile aduc servicii importante în cazul grefelor de urechi sau de degete. Înainte ca circulația sangvină să revină la normal, sângele staționează în organul grefat, necrozând țesuturile.

medicina traditionala chinezeasca - REMEDII ANCESTRALE, VINDECĂRI MIRACULOASE

Aplicate pe grefă, lipitorile au efecte benefice imediate pentru grefă, accelerând vindecarea. În Țara Galilor s-au pus bazele unei crescătorii de lipitori care furnizează anual zeci de mii de exemplare chirurgiilor din întreaga lume.

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top