Răpirea extraterestră din Emilcin. Cazul lui Jan Wolski (Polonia 1978)

Răpirea extraterestră din Emilcin. Cazul lui Jan Wolski (Polonia 1978)

Răpirea extraterestră din Emilcin, Polonia este unul dintre cele mai interesante și șocante cazuri din Polonia. Jan Wolski, un om simplu, dintr-un sat polonez, Emilcin, a avut contact direct cu mai mulți extratereștrii, vizitându-le chiar și nava spațială. Evenimentul s-a petrecut în dimineața zilei de 10 mai 1978 și a fost mediatizat în toată Polonia.

Cazul a căpătat multă credibilitate și popularitate la vremea respectivă în Europa de Est, deoarece martorul era un om simplu care nu avea idee despre subiect și ducea o viață simplă, în mediul rural. Este considerat un punct de reper pentru ufologia poloneză și din acea zi, mulți au fost atrași de studiul posibilității că există ceva mai mult dincolo de povestea oficială. În urma evenimentul a fost ridicat în Emilcin, Polonia, un monument pentru a comemora evenimentul.

Răpirea extraterestră din Emilcin

Jan Wolski, de 71 de ani, se afla în apropiere de satul său Emilcin. Mai erau câteva minute până la ora 8 dimineața. Era o zi ploioasă și Jan se afla în trăsură trasă de catârul său. A făcut o scurtătură prin pădure pentru a ajunge mai devreme acasă. În timp ce mergea pe poteca din pădure a zărit doi oameni în față. Inițial crezuse că sunt oameni și nu a băgat de seamă că ceva straniu urma să se întâmple. Îi vedea doar din spate cum mergeau obosiți pe drumul din pădure.

Răpirea extraterestră din Emilcin

Când s-a apropiat de ei a realizat că nu sunt oameni. Erau mult mai mici decât oamenii din satul său (1,5 metri înălțime) și purtau niște costume negre ciudate pentru locul și vremea respectivă. El vede apoi că încetinesc și îi fac loc să treacă cu căruța. Nu le-a spus nimic, nici măcar nu i-a salutat, așa cum procedează în zonele rurale din Polonia.

Imediat după ce a a trecut cu căruța de ei, Jan a simțit cum cei doi au sărit în căruță. Bătrânul s-a întors pentru a-i vedea mai bine. El era obișnuit că să le ofere oamenilor o plimbare cu căruța, dar aceștia doi erau total diferiți.

Entități ciudate

Pielea lor era verde și ochii îi aveau mici, asemănători cu cei ai oamenilor din China sau Japonia. Costumul negru le acoperea tot corpul, dar li se puteau vedea mâinile și fața. Degetele de la mâini păreau a fi ale unor amfibii pentru că erau conectate între ele cu un fel de membrană.

Picioarele le atârnau din căruță, dar nu se puteau vedea. Ființele ciudate purtau un fel de pantofi negri extrem de bine croiți. Cei doi vorbeau între ei într-o limbă stranie, descrisă de Jan precum un scrâșnit al dinților. Emiteau sunete pe care țăranul polonez nu le mai auzise în viața lui. Jan și-a dat seama că ceva straniu se petrece, dar și-a continuat drumul ca și când nu îi era frică. A intrat foarte bine în rolul acela, pentru că realizase că oricum nu poate să facă nimic.

Întâlnirea aparatul de zbor

După câteva momente călătorind cu pasagerii neinvitați, s-a apropiat de o poiană. Între copaci, Jan a putut vedea un obiect care zbura la aproximativ 5 metri deasupra solului. Spre deosebire de majoritatea cazurilor în care obiectele fac puțin zgomot, acesta făcea zgomot extrem de puternic.. Catarul nu s-a temut de sunet și trăsura a continuat să se îndrepte spre obiect.

Răpirea extraterestră din Emilcin

Obiectul era mai mult sau mai puțin dreptunghiular și cam de dimensiunea unui autobuz. În fiecare colț avea un cilindru în formă de șurub care se învârtea. Se părea că șuruburile erau sistemul de propulsie al obiectului. Potrivit lui Jan Wolski, cilindrii rotativi făceau un sunet similar cu cel al unui burghiu. Nu existau ferestre, ci doar o ușă în centru. De la ușă și sprijinit de patru cabluri, atârna o platformă.

Răpirea extraterestră din Emilcin, mai mult invitație

Răpirea extraterestră din Emilcin nu a fost o răpire în adevăratul sens al cuvântului. În momentul că care căruța s-a apropiat la circa 20 metri de OZN, extratereștrii i-au făcut semn să oprească. Ființele au sărit din căruțe, la fel cum au urcat și i-au făcut semn să le urmeze. Jan s-a conformat, fără să-și pună prea multe întrebări sau să se opună. O platformă a coborât din nava extraterestră și bărbatul a pășit pe ea pentru a fi urcat la aparatul de zbor.

Cum nu mai era loc, ființele extraterestre au așteptat jos. Ea s-a mișcat într-o singură direcție și s-a oprit în dreptul ușii deschise. În interiorul obiectului, Jan găsește încă două ființe. Între timp și cele două ființe urcă în aparatul de zbor. În total erau patru ființe ciudate, care erau curioase despre bărbatul polonez.

Răpirea extraterestră din Emilcin

Camera este dreptunghiulară, simplă, fără lumină artificială; singura lumină care umple camera este cea care intră prin ușa deschisă. Privind spre ușă, observă că pereții au o grosime de aproximativ 20 de centimetri și că ușa nu are un panou simplu. Panoul a fost cumva laminat; similar cu modul în care metalul este rulat atunci când deschide o cutie de sardine. Pe podeaua de lângă ușă a văzut vreo duzină de păsări, vii, dar nu puteau să umble sau să zboare, de parcă umanoizii le-ar fi paralizat. Privind în sus, observă că tavanul este semicircular și prezintă un tub negru care se desfășoară de-a lungul lungimii sale.

Analizat cu două discuri luminoase

Fără să pară că amenință ființele îl semnalează să-și scoată toate hainele. Unul dintre ei, chiar l-a ajutat să-și scoată tricoul. Au început să-l examineze. Una dintre ființe a folosit un set de două dispozitive în formă de disc (unul pe fiecare mână). Ființa le-a apropiat de diferite părți ale corpului lui Jan ca și cum l-ar fi scanat. În timp ce l-a examinat, l-a văzut că mănâncă ceva. Era o bară cu o substanță flexibilă transparentă. Ființa îi oferă mâncarea, dar el refuză.

Apoi ființa umanoidă plasează cele două discuri într-un dispozitiv din perete. Cele patru ființe păreau că vorbesc între ele. I-au făcut semn lui Jan să se îmbrace. Bărbatul și-a dat seama că este timpul ca să plece.

Jan este eliberat 

Jan își scoate pălăria, o așază pe piept și se apleacă ușor înainte pentru a-i saluta. Ființele își copiază limbajul trupului pentru a-l saluta. Odată ajuns pe pământ, Jan se urcă în trăsură. Este încântat și vrea să ajungă acasă pentru a le spune tuturor.

Răpirea extraterestră din Emilcin făcută publică

Odată ajuns acasă începe să le spună tuturor despre pățania sa, atât de familie cât și de vecinilor. În curând aproape toată lumea știe despre incident. Unii merg să caute pe poteca parcursă de trăsura lui Jan. Un băiat tânăr spune că a văzut un obiect zburător care zbura la câțiva metri deasupra solului. Descrierea băiatului se potrivește cu cea a lui Jan. De asemenea, unii dintre săteni au spus că au simțit un tremur al pământului, când obiectul extraterestru a trecut deasupra satului.

Răpirea extraterestră din Emilcin

Câteva zile mai târziu, un echipaj de televiziune publică poloneză a ajuns în sat pentru a lua un interviu și a afla mai multe. Jan a spus că în acea zi, o ființă umanoidă l-a pândit din spatele unui tufiș. Când s-a îndreptat spre tufiș, acea ființă a dispărut brusc.

În anii următori, Jan a fost vizitat de numeroși ufologi și specialiști și le-a spus tuturor aceeași poveste. El a fost un om simplu și nu ar fi avut niciun motiv să mintă. În memoria acestui eveniment, autoritățile locale au ridicat un monument în centrul satului.

loading...
CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)