Descopera

Proportia divina, un mister elucidat

Se presupune că egiptenii au folosit-o în construirea măreţelor piramide. De asemenea, arhitectura Atenei antice s-ar fi bizuit pe ea. Simbolistul ficţional Robert Langdon a încercat să îi descifreze misterele în romanul “Codul lui Da Vinci”. Este vorba despre “raţia de aur” (1,61803), o proporţie teoretizată ca fiind cea mai plăcută estetic, precum şi rădăcina multor mistere seculare.

Acum, un inginer al Universităţii Duke, din SUA, a descoperit că proporţia de aur ar putea fi un liant de unificare a văzului, concepţiei şi mişcării sub o lege unică a asamblării naturale. Propriu-zis, proporţia divină descrie un dreptunghi a cărui lungime este egală cu o dată şi jumătate lăţimea lui. Mulţi artişti şi arhitecţi şi-au creat operele în jurul acestei proporţii. De exemplu, Partenonul din Atena şi „Mona Lisa” lui da Vinci sunt adesea oferite ca exemple de întrebuinţare a raţiei.

Adrian Bejan, profesor de inginerie mecanică în cadrul Şcolii Inginereşti Pratt din cadrul Universităţii Duke, crede că a înţeles motivul omniprezentei proporţiei divine: anume acela că ochii analizează cel mai rapid o imagine atunci când ea este structurata după acest principiu. „Este bine cunoscut faptul că ochii primesc mai eficient informaţia atunci când scanează de la un capăt la celălalt, pe orizontală, şi nu pe verticală”, susţine Bejan.

Tot profesorul crede că lumea – fie că este vorba despre un om care priveşte un tablou sau de o gazelă aflată în câmp deschis şi scrutând orizontul – este fundamental orientată pe orizontală. Pentru gazela, pericolul vine mai ales dimprejur, pe nivelul ei, nu de sus sau de dedesubt, aşa încât simţul său oftalmic a evoluat specializat pe vederea panoramică. Pe măsură ce văzul s-a dezvoltat, animalele au devenit mai iscusite, observând mai bine şi mişcându-se mai repede şi mai sigur.

proportia divina - Proportia divina, un mister elucidat

Pentru Bejan, văzul şi cogniţia au evoluat împreună şi coincid, că natura, cu locomoţia. Eficienţa crescută a fluxului de informaţie din mediul înconjurător prin ochi spre creier corespunde transmiterii acestei informaţii prin arhitectura ramificată a nervilor şi a creierului.

Este unicitatea văzului, a cogniţiei şi a locomoţiei cea care defineşte natura mişcării tuturor animalelor de pe Pământ. Fenomenul proporţiei divine contribuie la aceasta prin înţelegerea ideii că tiparul şi diversitatea coexista că trăsături integrale şi necesare pentru arhitectură evoluţionistă a naturii„, spune cercetătorul.

loading...
loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top