Istorie

Prăbuşirea comunismului în România

Evenimentele de la Timişoara din 16-20 decembrie 1989 au deschis calea spre un nou episod al istoriei, comunismul îşi trăia ultimele clipe ale formei sale în România. Erau ultimele momente ale unui regim care a fost instaurat şi menţinut doar prin forţă.  În decembrie 1989, nomenclaturiştii încercau din răsputeri să salveze un regim care trebuia schimbat şi ascundeau adevărata dimensiune a evenimentelor de la Timişoara.

Cenzura, dezinformarea, teroarea şi frica erau soluţiile pe care regimul comunist le găsise la problemele românilor, nu se discuta nimic despre numărul victimelor ucise de gloanţele regimului comunist. Dictatorul Ceauşescu îşi pregătea discursul către naţiune, conștient de propria sa putere şi auto-convins  că poporul îl iubea.

Realitatea era mult mai dură, Ceauşescu nu mai  trăise astfel de momente (evenimentele de la Braşov nu au avut aceeaşi amploare internă şi nu s-au desfăşurat într-un context internaţional favorabil), deşi  şi de această dată credea că va reuşi să se impună prin forţă, totuşi politica de Perestroika şi Glasnost declarată de Gorbaciov nu reprezentau motive de încredere în viitor pentru un dictator care nu era capabil să înţeleagă dimensiunea şi conotaţia acestui fenomen. Ceauşescu nu vroia să aplice acestă politică, el credea  în comunismul său impus şi menţinut prin frig şi întuneric, poporul înţelesese  mesajul venit din partea URSS, Ceauşescu nu avea să înţeleagă nici în faţa plutonului de execuţie.

În decembrie 1989 românii şi-au recăpătat după o lungă perioadă de tăcere, curajul de a striga libertate. Gloanţele şi moartea nu au mai reuşit să  împiedice manifestările anticomuniste, oamenii au început să iasă în stradă în toate marile oraşe, nu mai era o simplă revoltă de la Timişoara ci era o mişcare revoluţionare despre care se discuta în toată Europa.

Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii transmiteau, cu greu ştiri din România deoarece semnalul radio  era  bruiat în mod intenţionat de Securitate. Românii din străinătate erau în stare de alertă pentru că nu puteau lua legătura cu cei aflaţi în ţară, nu ştiau dacă rudele lor mai trăiesc sau fusese arestate în cursul acelor zile.

Nimeni nu putea face nimic pentru români, doar Ceauşescu era acela care putea reda libertatea însă el decisese să mărească alocaţia pentru copii şi să exprime dezaprobarea faţă de evenimentele provocate de huliganii de la Timişoara, nu înţelesese că regimul său trăia ultimele clipe.

Regimul comunist a încercat prin toate mijloacele să ascundă numărul victimelor căzute în acele zile, am putea spune că nici la acest moment nu există o cifră certă a morţilor din acele zile, cadavrele au fost incinerate, aruncate în gropi comune, regimul comunist nu avea nevoie de dovezi care să ateste revolta oamenilor, de aceea s-a recurs la gesturile degradante de a fura, ascunde sau distruge corpurile neînsufleţite ale eroilor care au spus  „NU” unui regim căruia mulţi dintre noi au slujit cu mare credinţă.

revolutie 1989 320x250 - Prăbuşirea comunismului în România

Comunismul îşi arăta şi în aceste zile faţa inumană ţi degradantă iar românii nu erau nici de acestă dată binecuvânţi de istorie.

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top