Poarta iadului, diverse locuri de pe glob comparate cu infernul

Poarta iadului, diverse locuri de pe glob comparate cu infernul

Poarta iadului este o denumire generică a unor locuri ciudate dar interesante de pe glob. Este vorba despre o metaforă, care descrie fie un con vulcanic, o peșteră, capătul unui tunel sau chiar o groapă de mare adâncime. Poarta iadului nu există fizic, sau cel puțin nimeni nu a descoperit-o până acum, dar natura ne oferă diverse locuri de pe glob, care sunt numite astfel.

Poarta iadului din Hawaii


Această fotografie iconică, făcută în 1996 de Laszlo Kestay pare să arate suflete chinuite care sunt aspirate în groapa iadului. Este doar o imagine, cu o explicație științifică.

Această imagine poate părea că a fost făcută pe platoul de filmare de la Hollywood, dar este cât se poate de reală. Locul unde a fost realziată se află în Hawaii și este craterul vulcanului Kamokuna.

Sigur, imaginația noastră sălbatică ne poate arăta cum cadavrele sau sufletele oamenilor sunt aspirate spre iad. Dar aceasta este o simplă aparență și există o explicație logică. Lava este cea care a creat acest model, atunci când a intrat în așa-numitele tuburi de lavă. Aceste tuburi de lavă devin vizibile atunci când o parte a acoperișului se prăbușește, creând un luminator de lavă.

Poarta iadului

Trecând peste explicația științifică a acestui fenomen, oamenii au numit acest loc poarta iadului și au senzația că sufletele sunt aspirate de focurile iadului. Adevărul este că imaginea este impresionantă.

Tunelul care deschide poarta iadului


Există un tunel pe malul Golfului Napoli, care stă cufundat de milenii în mister şi în jurul căruia au fost clădite numeroase legende aflate la graniţa adevărului.

Cunoscut sub numele de Phlegraean, acesta este un câmp pustiu, necultivat de mai multe sute de ani. În dedesubturi, se află structura despre care se spune că ar exista încă din timpul Imperiul Roman şi că ar fi fost drumul spre poarta iadului. Zona, fiind una vulcanică este presărată cu diverse găuri pe care se poate vedea cu ochiul liber cum iese fumul. Probabil că pornind de la aceste aspecte vizuale, de-a lungul timpului, s-au născut şi legendele despre iad.

Cea mai cunoscută dintre legendele despre tunelul iadului o are în centrul atenţiei pe Cumæan Sibila, care l-a ghidat pe Eneas într-o călătorie iniţiatică spre adâncurile iadului.

Motivul călătoriei poate fi cunoaşterea Lumii Celeilalte, o călătorie la Domnul pentru a primi răsplată sau o călătorie pentru a primi un sfat. Dorința lui Eneas este aceea de a coborî în Infern, pentru a-şi întâlni tatăl. Coborâre simbolică, o catabază, pentru a afla, pentru a primi un sfat din dorință de cunoaştere.

Coborâre simbolică, o catabază, pentru a afla, pentru a primi un sfat din dorință de cunoaştere, o coborâre la origini, în inconştient, un drum la centru. Călătoria în Infern poate fi resimțită ca o autoapărare şi o autojustificare, nu ca o autopedepsire. Eneas are de îndeplinit pentru „trecere” câteva ritualuri:

„O crenguță de aur – Vargă mlădie şi frunzele – arbor stufos o ascunde. / Şi-i închinată Junonei în iad [….] / Nu este dat să pătrundă a pământului tainiță-afundă, fără-a-i culege-nainte copacului rodul de aur.”

Eneas în lumea de dincolo

Eneas are ca însoțitor şi călăuză, în călătoria prin Infern, pe Preoteasa Sibila, înduplecându-l totodată pe luntraşul şi vameşul Caron să-l treacă dincolo de Stix.

Poarta iadului

În cele din urmă Eneas îl întâlneşte pe tatăl său în iad, după care preoteasa Sibilia i-a oferit mai multe pergamente în care era notat adevărul absolut. Aceste suluri au fost ascunse sub o piatră imensă din ceea ce a fost cunoscut Templul lui Jupiter. Se crede că aceast templu s-a aflat în imediata vecinătate a tunelului care leagă lumea reală de cea a iadului.

De-a lungul timpului, au existat numeroase expediţii arheologice, care au avut menirea să descopere adevărul cu privire la informaţiile pe care le oferă legenda de mai sus. Nu se poate spune cu exactitate dacă tunelul în cauză duce spre iad, dar se poate spune că în trecut, atunci când Vezuviu erupsese, tunelul cu pricina putea fi încălzit de lavă şi plin de fum. Un astfel de cadru poate induce în orice moment ideea de iad, motiv pentru care numeroase legende sugerează că poarta spre lumea de apoi se află în Italia.

Poarta iadului de la Ocnele Mari


Una dintre cele mai stranii enigme din România este cea a mării sărate de la Vâlcea. După sute de ani de exploatare, mina de sare de la Ocnele Mari a fost închisă pentru totdeauna în anul 1992.

La doar 10 ani distanță, fenomene inexplicabile au început să se petreacă în zona minei. Inițial un deal întreg a fost înghițit de pământ și s-a format un val de saramură ca a înghițit satele din jur.

Reacțiile oamenilor în fața viiturii au fost diferite. Dacă cei mai mulți dintre ei au ales să părăsească zona, câțiva mai curajoși au continuat să-și ducă viața ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

Acei curajoși sunt cei care înfruntă iadul pentru că lucruri inexplicabile se petrec în adâncurile pământului și nimeni, nici până astăzi, nu are o explicație clară.

Pământul blestemat

Localnicii susțin că parcă pământul este blestemat și la anumite intervale de timp înghite tot ce îi iese în cale, de parcă ar fi viu.

Fenomenele stranii nu se rezumă doar la aceste fapte, ci încă din trecut lucrurile luau o întorsătură demnă de filmele horror. Unul dintre cei care a muncit în mină susține că într-o zi a auzit o bubuitură puternică. Aceasta semăna cu deschiderea unei uși metalice. Din senin a apărut un cadavru în stare perfectă de conservare.

Diavolul de la Ocnele Mari

Evenimentul s-a petrecut în anul 1986, când mina era în stare de funcționare. Dintr-o dată s-a auzit o bubuitură puternică, apoi s-a văzut o lumină care țâșnea din pământ. Dintr-o dată, corpul unui om straniu a ieșit din acea lumină. Era mort, dar părea viu. Avea peste doi metri înălțime și o culoare aurie. Avea ochii larg deschiși, dar fața sa inspira teroare.

Unii dintre mineri au spus că stăpânul întunericului își făcuse apariția. Mai mulți specialiști de la București s-au deplasat la fața locului. Muncitorilor li s-a spus că ceea ce au văzut a fost un spion și să nu vorbească despre această întâmplare pentru că vor fi consecințe care îi pot afecta.

Cronica descrie evenimente stranii

Într-o cronică din anul 1821, se vorbește despre un preot de la Tismana care fusese trimis să-i spovedească pe rău făcătorii care erau condamnați la muncă silnică, în mina de sare de la Ocnele Mari.

Ocnașii erau terorizați de evenimente stranii care se petreceau în mină. Unii dintre ocnași preferau să moară decât să intre în mină. Preotul a declarat că mulți ocnași au dispărut în interiorul minei, că o forță necunoscută îi făcea să devină invizibili.

În acele vremuri se vorbea despre diavol care ieșea printr-o poartă. Cei care i se împotriveau, dispăreau. Preotul a scris că pământul era viu și că ceva inexplicabil se produce.

Poarta infernului din Turcia


O echipă de arheologi italieni a făcut o descoperire monumentală în orașul antic din Turcia, Hierapolis. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă condusă de arheologul  Francesco D’Andria, de la Universitatea Salento, Italia, responsabilul cu săpăturile în orașul antic.

Arheologii sunt de părere că tocmai au descoperit o poartă spre infern, faimoasa Poarta Infernului din mitologia romana. Potrivit mitologiei greco-romane, porțile spre infern mai sunt cunoscute și sub denumirea de Poarta lui Pluto – Ploutonion în greacă, sau  Plutonium în latină. Conform mitologiei, această poartă este intrarea spre iad și odată ce ea este deschisă, lumea de apoi se va revărsa asupra Pământului.

Poarta iadului

Atât Cicero, cât și geograful grec Strabus au menționat în scrierile lor despre Poarta Infernului din orașul Hierapolis. Până la realizarea acestei descoperiri importante, Poarta Infernului s-a crezut a fi o legendă de care se temeau toți anticii. Lucrurile au luat o întorsătură puțin ciudată în momentul de față pentru că această portă spre inima iadului iată că există.

Poarta infernului din Turcia

Conform literaturii antice, se cunoștea că Poarta Infernului exista undeva în ruinele orașului Hierapolis. Excavările au început încă din 1957, dar abia acum arheologii pot spune că au făcut marea descoperire.

Mitologia mai spune că Poarta Infernului era păzită de un Cerber, câinele cu trei capete considerat frate cu Hidra din Lerna și Leul din Nemeea. Avea pe spate o mulțime de șerpi agresivi, iar coada lui era tot un șarpe. Estecâinele lui Hades”, deoarece păzește intrarea în Infern, permițând doar sufletelor morților să intre, dar mai ales veghează ca nimeni să nu mai iasă, împiedicându-le întoarcerea în lumea celor vii.

CATEGORIES
TAGS
Share This
>