Plutarh: Nu suntem făcuți să mâncăm carne. Argumente și exemple

Plutarh: Nu suntem făcuți să mâncăm carne. Argumente și exemple

Nu suntem făcuți să mâncăm carne! Plutarh (46 – 120 d.Hr.), unul dintre cei mai mari filosofi antici, a elaborat un tratat cu privire la consumul de carne. Lucrarea se intitulează Despre mâncarea cărnii, și prezintă o realitate pe care ne este greu s-o mai vedem. Filosoful antici aduce o sumedenie de exemple și argumente, prin care demonstrează că omul nu este făcut să consume carnea.

Cum este posibil ca să mâncăm carne?

Plutarh își începe pledoaria cu întrebarea:  cum este posibil ca, deși avem o varietate atât de minunată de fructe, legume și semințe, alegem să condimentăm carnea unui animal mort pentru a o mânca?

Renumitul matematician al antichităţii Pitagora spunea:

„Fraţii mei, nu vă spurcaţi corpul sau cu mâncare păcătoasă. Avem grâu, avem mere sub greutatea cărora se îndoaie crengile pomilor şi struguri care se întind în vie. Pământul ne face daruri din bogăţiile sale, propunându-ne mâncarea lui curată, şi ne invită la un ospăţ, care nu este înnegrit de curgere de sânge; numai animalele îşi potolesc foame cu carne, şi chiar toate nu fac asta, căci doar caii, vacile şi oile cu iarbă se hrănesc”.

Cum suportam să mâncăm carne?

„Mă întreb ce s-a întâmplat cu primul om care a gustat sângele unui animal mort? El și-a apropiat buzele de carnea unui trup mort și a așezat părți ale corpului putred pe o masă pe care le-a declarat drept delicatese; părți ale corpului care cu câteva momente înainte au urlat, au vorbit, s-au mișcat și au văzut.

Nu suntem făcuți să mâncăm carne

Cum au suportat ochii să vadă sângele ființelor care erau sacrificate, jupuite și dezmembrate? Cum a suportat să miroasă duhoarea? Cum și-a descurajat gândul la cusurul să nu-și folosească limba pentru a simți ulcerațiile străine și să se bucure de sucurile animalului mort? “

 „Oare are sens de întrebat de ce Pitagora a renunțat la carne? Pe mine personal mai mult mă interesează în ce stare a sufletului se afla omul când pentru prima data s-a atins de carnea însângerată și după ce a gustat din mortăciune, ce l-a făcut că să umple mesele sale cu carne în descompunere și să numească mâncare ceea ce chiar nu demult mugea, răgea, se mișca și respira. De ce oare noi nu mâncam lei și lupi care prezintă pericol vieții noastre, dar în loc de aceasta omorâm vietățile inofensive și ascultătoare, care nu ne pot face vre-un rău deoarece nu au gheare și colți. De dragul unei bucăti de carne noi le lipsim de soare, lumină și viață, la care ele au același drept ca și noi”.

Apoi Plutarh arunca o provocare mâncătorilor de carne: „Dacă voi sunteți așa încrezuți că animalele vă sunt destinate pentru mâncare, atunci mai întâi omorâți singuri voi acea vietate a cărei carne vreți să o mâncați. Dar să o omorâți cu mâinile și dinții săi, și nu cu cuțit, măciuca sau topor”.

Nu suntem făcuți să mâncăm animale

„Că nu este în natura noastră să mâncăm animale este evident din corpul nostru. De fapt, corpul uman nu seamănă cu niciun animal care a fost făcut să mănânce altă carne. Nu există buze proeminente; unghiile ascuțite; dinți ascuțiți; stomac puternic, cu un suflu cald, capabil să transforme și să prelucreze ingredientele grele ale cărnii. Deci natura, ne-a dat dinți netezi;o gură mică; o limbă moale și respirația slabă pentru digestie, ceea ce exclude consumul de carne.”

Nu suntem făcuți să mâncăm carne

Transformăm carnea în ceva comestibil

Nu suntem făcuți să mâncăm carne, dar o transformăm. „Dar nu o mănâncă moartă și fără suflet, în schimb, o fierbem; o gătim; transformarea și stingerea ei cu foc și cu multe condimente schimbă aroma sângelui, astfel încât organele noastre gustative să fie înșelate pentru a accepta ceea ce este străin “

Lev Tolstoi scria, că omorând animalele pentru mâncare, „omul distruge în sine toate simţurile sufleteşti înalte – compasiunea şi indurarea faţă de alte creaturi vii, similare lui şi, trecând peste sine, îşi împietreşte inima”. El deasemenea preîntâmpina:

„Cum poţi să doreşti ca pe pământ să fie pace şi prosperitate, dacă corpurile noastre sunt nişte morminte, în care sunt îngropate animale moarte?”.

Pierzând stimă faţă de vieţile animalelor, oamenii înceta să preţuiască şi vieţile oamenilor. 2 600 de ani în urmă, Pitagora spunea: „Cei, ce omoară animalele pentru a le mânca mai apoi carnea, ar putea să omoare semeni lui, fără a sa pune pe gânduri”.

loading...
CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)