OZN-urile s-au implicat în desfășurarea celui de-Al Doilea Război Mondial

La ora actuala sunt destul de bine cunoscute întalnirile pilotilor militari din cel de-al Doilea Razboi Mondial cu acele ciudate globuri luminoase, numite „foo fighters”. Le-au observat toate partile beligerante, fiecare fiind convinsa ca sunt noi arme secrete ale inamicului. Cu toate acestea, nu se cunoaste niciun caz în care ele sa fi atacat vreun avion, iar atunci cand s-a tras în ele, cu diverse tipuri de armament, pareau invulnerabile.

 S-a vorbit mai rar despre alte cazuri, în care obiectele neidentificate au fost ceva mai mult decat niste globuri luminoase inofensive. Incidentele „Motherships” din 1942 sunt, probabil, un bun exemplu de astfel de întalniri. Rapoartele pilotilor au fost suficient de serioase pentru ca Ministerul britanic al Apararii sa decida sa efectueze propriile investigatii asupra lor.

 Conform unuia dintre rapoarte, echipajul unui bombardier Lancaster a vazut un „obiect urias” zburand deasupra lor. Au estimat ca dimensiunea sa putea fi de la 70 la 100 de metri. Opt lumini – aranjate în perechi – straluceau sub uriasul obiect. Avand în vedere altitudinea aparenta, s-a estimat ca el se deplasa cu viteza de opt sute de kilometri pe ora.

„Un obiect urias”…

 În plus, capitanul Lancasterului a raportat ca vazuse, acelasi obiect, si cu cateva luni mai devreme. Întalnirea s-a produs, ca si în cazul de mai sus, în timpul unei misiuni de bombardament al unor obiective din teritoriului ocupat de Germania. Cu acea ocazie, obiectul misterios zburase sub nivelul lor, timp de cateva minute, înainte ca sa dispara. În ciuda rapoartelor oficiale, observatiile raman, pana azi, neexplicate.

 Un alt caz este cel al lui Gerry Casey, care efectua, la 5 aprilie 1943, deasupra Oceanului Pacific, exercitii de „zbor orb”, cu un pilot elev, care statea cu capul sub capota, bazandu-se exclusiv pe echipamentele de navigatie. La un moment dat, Casey a observat un fulger stralucitor de lumina venind dinspre Santiago Mountain aflat nu departe de Long Beach, California. În scurt timp, fulgerul a devenit un obiect care accelera catre ei.

 Casey i-a ordonat atunci elevului sa iasa de sub capota. Amandoi au fost martori la o balansare puternica a aeronavei. Miscarea nu a durat mai mult de o secunda. Casey va descrie mai tarziu aparitia ca fiind „deosebita de orice avion pe care l-am vazut vreodata!” Uimit la culme, Casey s-a întins catre aparatul fotografic. Dar, pe cand era pe punctul de a face o fotografie, s-a oprit, gandindu-se ca aeronava misterioasa ar putea fi un vehicul militar secret. Pentru a nu da de vreun bucluc, din cauza fotografierii neautorizate a unui astfel de vehicul, a renuntat.

 Nou-venitul si-a mentinut pozitia, alaturi de avionul lor, timp de circa treizeci de secunde, înainte de a face o „întoarcere curba” ciudata, dupa care, într-o clipa, a disparut deasupra oceanului.

 La aterizare, Casey si studentul sau au discutat incidentul, în particular. Ei au cazut de acord ca viteza estimata a navei a fost undeva aproape de 7000 mph (peste 11000 km/ora, deci de aproape zece ori viteza sunetului). De asemenea, el nu avea elice sau alte mijloace vizibile de propulsie.

 Amandoi au mai spus ca nava parea „sa se învarta” sau sa faca o miscare oarecum rasucita. Aceasta este o observatie interesanta, întrucat unii cercetatori presupun ca propulsia OZN-urilor implica îndoirea spatiului sau a atmosferei. Aceasta proprietate i-ar conferi si efectul aparitiei si disparitiei instantanee.

 În credinta ca a asistat la testarea unui avion militar secret, Casey nu a discutat incidentul, mult timp, cu nimeni. Abia pe masura ce alte rapoarte OZN au devenit publice dupa razboi, Casey a vorbit si el despre observatia sa. Nici azi nu se cunoaste vreo aeronava militara capabila de ceea ce a vazut el atunci.

 În 1943, francezul Daniel Leger, de douazeci si unu de ani, era recrutat în serviciul de munca obligatorie, într-un lagar din zona Gdynia, pe coasta baltica a Poloniei, pe atunci ocupata de germani.

 Leger a povestit ulterior ca în ziua de 18 iulie 1943, el capatase permisiunea de a merge pana într-o localitate învecinata. A plecat foarte devreme, pe jos, din cauza lipsei mijloacelor de transport. Pentru a scurta drumul, a luat-o peste o portiune plina de dune de nisip.

 Daca e sa-l credem, la un moment dat, a vazut un un obiect metalic, mat, pe jumatate înfundat în nisip. În fata obiectului era o femeie cu par blond, lung, îmbracata de la gat pana in talpi într-o salopeta neagra, mulata. Leger spune ca a tras concluzia ca femeia este un pilot german de testare, de la baza navala din apropiere, iar obiectul e un tip nou, secret, de avion. Femeia l-a facut sa înteleaga, prin gesturi, ca îi cere sa o ajute sa elibereze din nisip obiectul, care semana cu „doua farfurii lipite între ele”. Au reusit aceasta dupa circa zece minute. Apoi, femeia misterioasa, facand cateva manevre ciudate, a intrat în vehicul, acesta s-a ridicat, iar apoi, a tasnit direct în sus si a disparut în înaltul cerului.

 Generalul maior rus Boris Surikov, specialist de varf în rachete si arme nucleare, personalitate proeminenta a Statului Major al armatei sovietice, mult timp expert la conferintele de dezarmare de la Geneva, a declarat, în 1994, unor producatori britanici TV ca în 1944, la o data nespecificata, zbura spre Romania, împreuna cu comandantul aeronavei, maiorul Bajenov, la bordul unui avion sovietic de 14,5 tone, avand ca misiune bombardarea unei rafinarii de titei.

…si unul „eliptic”

 Erau la o altitudine de cinci mii de metri, deasupra Ukrainei de sud-vest, cand au zarit, venind spre ei, din fata, un obiect eliptic, luminos, solid, cam de doua ori mai mare decat navetele spatiale americane. Aerul parca devenise luminos în jurul sau, „ca un rasarit de Soare localizat”. Ceea ce vedeau nu semana cu nimic cunoscut si cei doi s-au gandit ca e poate un noua arma germana.

 Avionul se scutura din ce în ce mai tare, presiunea uleiului a crescut alarmant, iar în preajma geamului se simtea o încarcatura electrostatica puternica. Desi la un moment dat obiectul paruse ca a trecut de ei, aripile continuau sa scanteieze de o multime de descarcari electrice.

 Maiorul Bajenov a apreciat ca aparatul era pe punctul de a lua foc, împreuna cu încarcaturile explozive, drept urmare a luat decizia sa arunce la întamplare încarcatura de doua tone de bombe deasupra unui camp din Ucraina.

 Apoi, lent (pentru a trage de timp), s-au întors la baza lor, raportand, de teama curtii martiale, efectuarea cu succes a misiunii de bombardament. Au pastrat apoi, mult timp, secretul acestui incident. Cand Surikov a discutat, mai tarziu, întamplarea cu mai multi oameni de stiinta, acestia nu au exclus ca ceea ce au vazut cei doi sa fi fost creatia unei civilizatii mult superioare celei pamantene.

 Un alt incident s-a petrecut, în vara anului 1945, la Hanford Engineering Works, din statul Washington, o întreprindere care producea plutoniu si alte materiale necesare pentru primele bombe nucleare, în cadrul Proiectului Manhattan. Desigur, ar fi fost extrem de periculos ca ceea ce se fabrica aici sa ajunga „în maini gresite”. Astfel ca, si dupa cateva saptamani de la sfarsitul razboiului, în vara anului 1945, fortele aeriene ale SUA au mentinut escadrile de patrulare pentru a proteja zona din vecinatatea fabricilor.

 Într-o dupa-amiaza, radarul de la Pasco, aflat la saizeci de mile departare, a semnalat aparitia unui obiect zburator mare si rapid. Acesta se îndrepta direct spre întreprindere, iar, cand a ajuns acolo, s-a oprit plutind deasupra ei.

rp_OZN-uri-pe-cerul-Americii.jpg

 Pilotul veteran, instructor, Roland D. Powel, împreuna cu alti cativa piloti, au decolat cu avioanele lor Grumman F6F Hellcat pentru a întampina acest vizitator misterios. În curand ei au avut în vizor vehiculul, estimand ca acesta „avea dimensiunile a trei portavioane!”, iar altitudinea sa era de peste 65.000 de picioare (aproape 20 de kilometri), cu aproape 30.000 de picioare mai sus decat puteau urca avioanele lor.

 În cele din urma, escadrila s-a întors la baza pentru a astepta alte ordine. Cat timp erau înca în avioanele lor, obiectul s-a ridicat drept în sus, cu viteza fulgerului. Apoi a disparut de pe radar.

Magazin

CATEGORIES
Share This