Originile Paștelui! Tradiții și obiceiuri păgâne practicate în prezent

Originile Paștelui! Tradiții și obiceiuri păgâne practicate în prezent

Paștele este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinismului. Milioane de oameni celebrează învierea lui Iisus din morți, descrisă în Noul Testament ca având loc la trei zile după răstignirea sa. Este, de asemenea, ziua în care copiii așteaptă cu entuziasm ca iepurașii de Paști să sosească cu fel de fel de cadouri și ouă de ciocolată.

Paștele este o „sărbătoare mobilă”, care este aleasă să corespundă cu prima duminică după luna plină după echinocțiul din martie și apare la diferite date din întreaga lume, deoarece bisericile occidentale folosesc calendarul gregorian, în timp ce bisericile din est folosesc calendarul iulian.

Cu toate acestea, există o sumedenie de întrebări despre originea Paștelui. De unde a apărut această sărbătoare și care sunt adevăratele sale origini?

Majoritatea istoricilor, inclusiv savanții biblici, sunt de acord că Paștele a fost inițial un festival păgân. Cu toate acestea, există o serie de specialiști care contestă cu vehemență această idee. În acest articol, vom explora diversele perspective ale originii Paștelui.

Învierea, un simbol al renașterii

Unul dintre simbolurile principale ale Paștelui este învierea, care se poate traduce prin revenirea la viață sau renașterea unui alt ciclu al naturii.

Originile Paștelui

Potrivit unor cercetători, cum ar fi Dr. Tony Nugent, profesor de Teologie și studii religioase de la Universitatea Seattle, povestea Paștelui provine din legenda sumeriană a lui Damuzi (Tammuz) și soției sa Inanna (Ishtar), un mit epic numit „Coborârea din Inanna”, inscripționată pe tablete de argilă cuneiformă datând din 2100 î.Hr.

Când Tammuz moare, Ishtar este extrem de supărată și pleacă în căutarea soțului ei în lumea de apoi. Aici trece prin șapte porți și îmbrăcămintea ei lumească este îndepărtată. Pentru nelegiuirea sa, este judecată și spânzurată. În absența ei, pământul își pierde fertilitatea, culturile încetează să mai crească și animalele nu se mai reproduc. Dacă nu se făcea ceva, viața de pe Terra era pe cale de dispariție.

Atunci este momentul în care o persoană de încredere a femeii intervine. Acesta merge la zeul Enki, care creează doi oameni (bărbat și femeie) și le presară esența lui Tammuz și Ishtar. Cei doi sunt înviați sau renăscuți, dar cu o singură condiție, numai pentru șase luni. După cele șase luni Tammuz se întoarce în lumea de apoi, iar Ishtar apelează la zeul apelor pentru a-l aduce pe Pământ. În acest fel, s-au născut ciclurile vieții și al morții, adică două anotimpuri, iarna în care totul moare și vara când natura renaște.

Zeita sumerică Inanna este cunoscută în afara Mesopotamiei ca și „Ishtar”. În vechiul Canaan, Ishtar este cunoscută sub numele de Astarte, iar omoloagele ei din panteoanele grecești și romane sunt cunoscute sub numele de Afrodita și Venus. În secolul al IV-lea, când creștinii au identificat locația exactă din Ierusalim, unde a fost înmormântat Iisus, au ales locul în care se afla un templu al Aphroditei (Astarte / Ishtar / Inanna). Templul a fost dărmat și a fost construită Biserica Sfântului Mormânt, cea mai sfântă biserică din lumea creștină.

Dr. Nugent subliniază că povestea lui Inanna și Damuzi este doar una dintre numeroasele constatări ale zeilor care mor și se reîntorc la viață. În acest fel, se poate face o paralelă și cu moartea lui Iisus, care după trei zile s-a reîntors la viață.

Paștele ca sărbătoare a zeiței primăverii

O perspectivă asemănătoare este și povestea zeiței Eostre. Paștele a fost inițial o sărbătoare a lui Eostre, zeița primăverii, cunoscută și sub numele de Ostara, Austra și Eastre. Una din principalele atribute ale acestei zeițe a fost renașterea primăverii.

Originile Paștelui

Sărbătorită la echinoxul de primăvară, pe 21 martie, Ostara marchează momentul când lumina (ziua) este egală cu întunericul (noaptea) și continua să crească. În calitate de purtătoare a luminii, după o iarnă întunecată, zeița era adesea descrisă precum un iepure, un animal care reprezintă sosirea primăverii, precum și fertilitatea sezonului.

În acest fel, Ostara era idolatrizată precum zeița care aduce primăvara, lumina, renașterea naturii și căldura. Zeița primăverii era sărbătorită print-un festival de amploare.

Originile Paștelui

Cele mai multe obiceiuri practicate în Duminica Paștelui se referă la simbolul iepurelui (iepure de Paște) și la ouă. După cum am subliniat anterior, iepurele a fost un simbol asociat cu Eostre, reprezentând începutul primăverii. De asemenea, oul a ajuns să reprezinte primăvara, fertilitatea și reînnoirea. În mitologia germanică, se spune că Ostara a vindecat o pasăre rănită pe care a găsit-o în pădure, schimbând-o într-un iepure. Pasărea și-a arătat recunoștința față de zeiță, făcând ouă chiar dacă acum era iepure.

Enciclopedia Britannica explică în mod clar tradițiile păgâne asociate cu oul: „Oul ca simbol al fertilității și al vieții se găsește la vechii egipteni și perși, care aveau obiceiul de a colora și de a le consuma în timpul festivalului de primăvară”. În Egiptul antic, oul simboliza Soarele, în timp ce pentru babilonieni, oul reprezinta expansiunea lui Venus.

Originile Paștelui

În multe tradiții creștine, obiceiul de a da ouă la Paște aduce aminte de Iisus și de reîntoarcerea la viață. Creștinii își amintesc că Iisus, după ce a murit pe cruce, a înviat din morți, arătând că viața poate câștiga în fața morții. Pentru creștini, oul este un simbol al învierii lui Isus, iar atunci când sunt crăpate (deschise) ne aduc aminte de mormântul gol al lui Iisus.

În timp ce multe dintre obiceiurile păgâne asociate cu sărbătorirea primăverii au fost la un moment dat practicate concomitent cu tradițiile creștine de Paști, în cele din urmă au ajuns să fie absorbite de creștinism, ca simboluri ale învierii lui Iisus. Primul Consiliu din Nicea (325) a stabilit data de Paște ca prima duminică după luna plină (luna plină a Paștelui) după echinocțiul din martie. Indiferent de originile sale păgâne sau nu, sărbătoarea Paștelui este una extrem de importantă, care trebuie să ne aducă aminte că primăvara învinge iarna, la fel cum Iisus a învins moartea, atunci când s-a întors la viață.

Referințe

The pagan roots of Easter – Heather McDougall

Ancient Sumerian Origins of the Easter Story – by Valerie Tarico

History of Easter: Exploring the Ancient Origins of the Modern Holiday – by Shawna Burreson

The Origins of Easter – by Ross Abasolo

loading...
CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)