Istorie

Originile omului explicate de textele antice sumeriene

Civilizația sumeriană a înflorit pe teritoriul Irakului de astăzi în urmă cu peste 4500 de ani. Complexitatea de care a dat dovadă această civilizație îi uimește și în ziua de astăzi pe istorici. Sumerienii erau adepții unei religii politeiste caracterizată de zei și zeițe antropomorfe reprezentând forțe sau prezențe din lumea materială, un concept foarte mult utilizat în mitologia greacă de mai târziu.

În conformitate cu textele antice, sumerienii vedeau creația precum un proces complex realizat din voia zeilor. O tăbliță veche de peste 5000 de ani, descoperită recent în Nippur, povestește că zeii s-au săturat de munca grea pe care o făceau în fiecare zi și au hotărât că a venit vremea să-și creeze niște servitori sau sclavi. Enki a propus ca astfel oamenii să fie realizați printr-un procedeu simplu.

Un zeu era pe moarte și s-a folosit sângele său pentru a fi amestecat cu lutul. Legătura dintre cele două elemente a făcut posibilă realizarea primului om de pe Terra. Mai mult de atât sufletul a fost atașat de corp pentru ca acesta să prindă viață. Interesant este acest ultim aspect pentru că se regăsește de altfel în toate religiile lumii.

În Epopeea lui Ghilgameș este menționat faptul că Edenul este grădina în care locuiau zeii și s-a aflat pe teritoriul Mesopotamiei, între Tigru și Eufrat. În acest loc, primul om a fost creat și supus muncilor zilnice pe care zeii erau nevoiți să le facă. În acele vremuri omul se putea reproduce singur, dar acest aspect a fost modificat prin voia lui Enki și Ninki. Această decizie l-a supărat pe fratele lui Enki, Enil, care a devenit dușmanul cel mai de temut al oamenilor.

Odată ce femeia a fost creată, lucrurile au început să se schimbe și oamenii deveneau din ce în ce mai greu de stăpânit. Atunci a fost momentul în care zeii creatori au hotărât că a venit momentul ca omul să fie izgonit din Eden și să înceapă să trăiască după propria voință. Chiar dacă omul își căpătase libertatea, el nu a uitat să-și slăvească zeii și în cinstea lor au fost ridicate orașele sumeriene. Se mai spune că fiecare oraș era protejat de un anumit zeu în cinstea căruia au fost ridicate templele. Acestea respectau normele și mărimile celor din Eden. Templul sau palatul zeului nu era altceva decât o imagine din interior a tot ceea ce se petrecea în Eden.

Conform tradiţiei sumeriene, după facerea omului, unul din zei a întemeiat cele cinci cetăţi; el „le-a clădit în locuri pure, le-a dat nume şi le-a desemnat drept centre de cult”15. Mai apoi, zeii s-au mulţumit să comunice direct suveranilor planul cetăţilor şi al sanctuarelor. Regele Gudea o vede în vis pe zeiţa Nidaba (aceasta îi arată un tablou pe care sunt înscrise stelele benefice) şi pe un zeu care îi revelează planul templului.

loading...

Sumer - Originile omului explicate de textele antice sumeriene

Modelele templului şi cetăţii sunt, s-ar putea spune, „transcendentale”, căci ele preexistă în Cer. Cetăţile babiloniene îşi aveau arhetipurile în constelaţii: Sippar în Cancer, Ninive în Carul Mare, Assur în Arcturus etc.

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top