Istorie

Originile antice ale sărbătorii Anului Nou

În ziua de 1 ianuarie al fiecărui an, oamenii din întreaga lume sărbătoresc începutul unui an nou. Artificii, voie bună, mâncare și băutură sunt doar câteva dintre ingredientele necesare pentru ca un an nou, plin de speranțe și realizări să intre în casele fiecăruia.

În acest fel s-a petrecut încă de la începuturile omenirii. De exemplu, Anul Nou în Egiptul antic era similar cu inundațiile Nilului, dar și cu răsăritul stelei Sirius. Fenicienii și perși sărbătoreau începutul unui an nou odată cu echinocțiul de primăvară, iar grecii petreceau atunci când echinocţiul de iarnă își făcea simțită prezența. Prima zi a Anului Nou chinezesc este momentul în care cea de-a doua Lună nouă, după echinocțiul de iarnă, își arată fața pe cer. Aceste civilizații, chiar dacă momentul celebrării diferă, au întâmpinat Noul An cu fast și bucurie pentru ca bunăstarea să domnească asupra tuturor.

Celebrarea Anului Nou în Babilon

Cea mai veche sărbătoarea a Anului Nou consemnată în istoria omenirii se pare că s-a petrecut în urmă cu peste 4000 de ani în Babilon. Pentru locuitorii Mesopotamiei, Anul Nou era prima zi după echinocțiul de primăvară, atunci când ziua devine egală cu noaptea. Începutul unui an nou avea o semnificație sacră, renașterea luminii, care reușea în cele din urmă să câștige crunta bătălie în fața întunericului.

Sărbătoarea se numea Atiku, cuvânt care provine de la un derivat al cuvântului orz. Atiku era un imens festival, care dura mai multe zile, și unde oamenii din întreaga Mesopotamie petreceau zi și noapte. De asemenea, exista și o paradă a zeilor pe străzile fiecărui oraș. Această tradiție simboliza victoria asupra haosului, care domnise înainte ca zeii să vină pe Terra. De asemenea, babilonienii credeau că zeul suprem, Marduk, a reușit pentru totdeauna s-o învingă pe zeița răului, Tiamat.

Anul Nou la romani

loading...

Sărbătoarea romană a Noului An purta numele de Ianus și era sărbătorită în momentul echinocțiului de primăvară. Calendarul roman timpuriu era format din 10 luni și doar 304 zile și fusese creat de fondatorul Romei, Romulus. Abia în momentul în care calendarul georgian a fost introdus, împăratul Caesar a stabilit ca prima zi a unui an nouă să fie sărbătorită pe 1 ianuarie, chiar de ziua lui Ianus, zeul roman al schimbării.

Ianus era înfățișat cu două fețe opuse: una privea înainte, cealaltă, înapoi. Era zeul ușii, al sărbătorilor și riturilor de trecere și al fenomenelor de tranziție.

Romanii sărbătoreau prin ofrande și sacrificii pe cale le aduceau zeilor. De asemenea, atunci s-au oferit primele daruri, smochine și miere, pentru ca noul an să le aducă belșug și bogăție.

anul nou atiku1 - Originile antice ale sărbătorii Anului Nou

Evul Mediu și sărbătoarea Anului Nou

Chiar dacă pare ciudat, în Evul Mediu, pentru mai bine de 1000 de ani nu a existat o sărbătoarea a Noului An. În 567, Consiliul de la Tours a desființat această sărbătoare pe motiv că era de origine păgână. Oricine avea curajul să nu se supună legilor Bisericii era aspru pedepsit, fapt pentru care până la 1582, atunci când a avut loc reforma calendarului georgian, nu a existat An Nou în toată Europa.
Papa Grigore al XIII-lea a fost cel care a restabilit că în ziua de 1 ianuarie creștinii pot sărbătorii începerea unui an nou. Chiar dacă c ele mai multe dintre țările creștine au adoptat imediat noul calendar, țările protestante au refuzat sărbătoarea Noului An pentru încă 200 de ani. De exemplu, în Marea Britanie nu s-a sărbătorit Anul Nou la 1 ianuarie decât începând cu 1752.

loading...
Click to comment

Lasă un răspuns

To Top