Muzica de pe Lună, un fenomen care a speriat muți astronauți

Muzica de pe Lună, un fenomen care a speriat muți astronauți

Unul dintre cele mai misterioase și mai stranii fenomene, cu care s-au confruntat astronauții misiunii Apollo 10, a fost muzica auzită pe orbita Lunii.

Acest fenomen este unul extrem de interesant, dar și foarte greu de explicat, în condițiile în care știința ne spune că în spațiu nu se poate auzi sunetul. Așadar, de unde provenea această muzică și cum de a fost auzită doar de cosmonauții zborului Apollo 10?

Muzica de pe Lună

În timpul misiunii Apollo 10, care a avut loc în anul 1969, astronauții NASA au avut rolul de a simula o aselenizare.

Echipajul misiunii, Thomas Stafford, Eugene Cernan şi John Young au parcurs paşii de separare ai modulului de comandă de modulul lunar pe care astronauţii l-au adus în prima parte a coborârii pe suprafaţă. Deşi Apollo 10 s-a oprit la 15.000 de metri altitudine, misiunea a reprezentat un test cheie înaintea aselenizării încununate cu succes de Apollo 11 pe 20 iulie 1969.

Înainte de momentul final al misiunii, astronauții au ieșit de mai multe ori din modul și atunci ceva inexplicabil s-a petrecut. Ei au auzit o așa-zisă muzică, care seamănă cu un șuierat. Interesant este faptul că această muzică s-a auzit și la centrul de comandă NASA de pe Pământ și inginerii, care se ocupau de această misiune au numit-o muzica din spațiu.

Misiunile pe Lună bruiate de OZN-uri

Un alt detaliu impresionant este că această muzică se auzea doar când sonda spațială se afla pe partea întunecată a Lunii. Când revenea pe partea luminoasă, muzica dispărea.

Interferențe sau sunete misterioase?

Cauza se dovedește a fi bine creată de om. Cernan a considerat că două radiouri VHF separate, unul în modulul lunar și celălalt în modulul de comandă, creau interferențe între ele și astfel se producea zgomotul. Acest lucru a fost confirmat ulterior de Apollo 11, de astronautul Mike Collins, care a zburat în jurul Lunii în timp ce Buzz Aldrin și Neil Armstrong au mers pe suprafața Lunii.

În cartea sa Carrying the Fire , Collins scrie: „Acum există un zgomot ciudat care se aude în cască.” El a spus că ar fi fost speriat dacă tehnicienii radio ai NASA nu l-ar fi avertizat.

„Muzica” s-a auzit când cele doua ambarcațiuni erau aproape una de cealaltă, cu radiourile pornite. Spre deosebire de Apollo 10, care nu a coborât niciodată pe suprafața Lunii, dar a rămas lângă modulul de comandă, modulul lunar Apollo 11 a atins Luna în 20 iulie 1969. Odată ce sonda a atins terenul selenar, muzica s-a oprit brusc.

Misiunile pe Lună bruiate de OZN-uri

Astronauții nu au vorbit niciodată în public despre această muzică. Cu toate acestea fișierele au fost clasificate drept top secret pentru mai mult de 50 de ani. Cu toate acestea, de curând, NASA a făcut publice aceste fișiere și acum putem auzi muzica de pe Lună.

Luna, locul unde nu se aude sunetul

De miliarde de ani, Luna este companionul fidel al Pământului. Fără Lună, viața pe Pământ ar fi fost altfel. Datorită forței sale gravitaționale există maree, Pământul se menține pe axa sa și astfel avem patru anotimpuri, iar viteza de rotație a Pământului este de 24 de ore.

Cu miliarde de ani în urmă, viteza de rotație a Pământului era de șase ore. Luna a încetinit viteza de rotație a Pământului la 24 de ore. În următoarele miliarde de ani, viteza de rotație va fi de 120 de ore.

Luna, un satelit gigant

De 4,5 miliarde de ani, Luna prezintă cicatrici, semn al unui impact gigantic. Craterele de pe suprafața lunară au fost numite mări pentru că impactul s-a produs atunci când interiorul Lunii era lichid, plin cu lavă. În momentul în care meteoritul a percutat, lava a ieșit la suprafață și s-a solidificat, luând forma unor mări de bazalt.

S-a estimat că aceste cratere s-au format acum trei miliarde de ani. În absența vânturilor și a atmosferei, ele au rămas intacte, fiind neerodate.

Misiunile pe Lună bruiate de OZN-uri

Luna oferă o priveliște dezolantă, vidă, sterilă. Nu are aer, apă, vegetație. Ziua, temperatura ajunge la 120 grade Celsius, iar noaptea la -160 de grade Celsius. Schimbarea de temperatură este brutală.
Gravitatea pe Lună este de șase ori mai mică decât cea terestră. O persoană care are 80 kg pe Pământ, pe Lună va avea 16 kg. Luna nu are atmosferă. Aerul nu transportă sunetul. Singurul mijloc de comunicare este radioul. Cerul este mereu întunecat.

Fără un echipament adecvat, este imposibil să trăiești pe Lună. Lipsa oxigenului și radiațiile solare fac viața imposibilă. Un alt pericol sunt căderile de meteoriți.

Suprafața lunară este acoperită cu un strat fin de bazalt care a creat celor 12 astronauți care au ajuns pe Lună multe probleme. Praful bazaltic fiind atât de fin intra cu ușurință în combinezoanele astronauților și în echipamentele transportate pe suprafața lunară.

Raportat la ceilalți sateliți din sistemul nostru solar, Luna are dimensiuni gigantice. Este un obiect celestu excepțional care fascinează.

Mulți cercetători consideră că Luna și Pământul formează o planetă dublă, într-un sistem binar. Observate printr-un telescop, Luna și Pământul sunt două sfere identice.

Luna are munți cu o înălțime de câteva mii de metri, în condițiile în care nu are plăci tectonice. Aceștia s-au format ca urmare a impactului uriaș produs de meteoriți. Impactul a adus materia lunară din interior pe suprafața lunară.

Originea Lunii

Acum 2000 de ani, grecii considerau că Luna s-a format ca urmare a desprinderii unei bucăți gigantice din planeta noastră.

În anul 1873, Eduard Roche lansează teoria conform căreia Luna și Pământul s-au format în același timp, din aceleași materiale. El le considera un mini-sistem solar.

Apollo 15

Apollo 15

În anul 1878, George Darwin, fiul lui Charles Darwin, a constatat că Luna se depărtează progresiv față de Pământ. Din calculele sale a reieșit că aceasta se depărtează trei centimetri pe an.

În anul 1910, Thomas Jefferson Jackson See a lansat teoria conform căreia Luna este o captură a Pământului. Luna s-a format undeva în spațiu, astfel el explica existența fierului în cantități diferite, și prin forța gravitațională a Pământului, Luna a fost capturată.

Teoria că Luna s-a format ca urmare a unui impact gigantic care a avut loc pe Pământ a fost lansată în anul 1974, de către omul de știință William Harmann, care explica că această coliziune a avut loc acum 4 miliarde de ani, între Pământ și o planetă cu dimensiuni egale cu Marte. Acest corp a fost numit Theia și se consideră că se deplasa cu 40000 km/h.

Muzica de pe Lună se poate auzi aici!

CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)