Mistere

Mundus Subterranus, Shamballa din Munţii Carpaţi

Alexander Csoma de Körös, un intelectual de origine maghiară, născut în Transilvania, în comuna Chiurus ( Csomakőrös) din actualul judeţ Covasna, este considerat primul european care a deschis porţile unei lumi ascunse, cunoscută sub numele de Shamballa. Misticul Körös a crezut cu desăvârşire că ungurii au legături de rudenie cu tibetanii, iar pentru a-şi proba teoria a părăsit Ardealul şi s-a îndreptat spre îndepărtatul Tibet. Cu doar câteva sute de forinţi în buzunar secuiul a efectuat o călătorie de aproximativ doi ani până şi-a atins destinaţia.

O legendă veche, care încă mai circulă prin secuime, spune că prin anii 400-600 e.n ungurii au fost aduşi în Carpaţii Orientali pentru a păzi unele peşteri care de fapt ar fi anumite porţi spre o lume total diferită faţă de a noastă, Shamballa. Regii maghiari cunoşteau acest secret şi au trimis de-a lungul timpului populaţii turanice, evacuând Pannonia de pecenegi şi cumani. Această măsură s-a dovedit a fi insuficientă, iar în jurul anului 1100 Cavalerii Teutoni au fost colonizaţi în zonă. Se cunoaşte foarte bine legătura dintre Cavalerii Teutoni şi cei Templieri, cauză pentru care se crede că au fost aduşi în Transilvania pentru a păzi o comoară importantă.

Körös odată ajuns în Asia, era pregătit pentru a întâmpina şocul cultural. În România ducea o viaţă de austeritate, bazată pe studiu. Până la vârsta de 35 de ani cunoştea 13 limbi străine, iar până la moarte putea să vorbească fluent 17 limbi. Nu mânca niciodată carne, dormea pe podea, nu bea niciodată alcool şi nici nu fuma. Se spune că încă de tânăr s-a pregătit pentru ceea ce avea să însemne călătoria vieţii sale. Când a ajuns în Tibet, cu ajutorul unui lama, a început să înveţe limba tibetană şi a trăit în camere mici şi răcoroase din mânăstiri. Nu făcea focul pentru că fumul îl împiedica să citească şi se mulţumea cu hrana pe care i-o ofereau călugării budişti, ceai cu unt şi orz.

După cei şapte ani în Tibet, Körös a considerat că a petrecut suficient timp pentru procesul de cercetare şi a considerat că poate să se retragă în India, unde şi-a redactat întreaga operă. În anul 1842 a murit în condiţii misterioase şi a fost înmormântat în Darjeeling, în nordul Indiei. Datorită întregii sale opere, secuiul este considerat întemeietorul studiilor tibetane şi cel care a deschis poarta budismului către lumea întreagă.

shambala - Mundus Subterranus, Shamballa din Munţii Carpaţi

Mundus Subterranus

Această lume ascunsă, pe care tibetanii o numesc Shamballa, iar secuii Mundus Subterranus este de fapt una şi aceeaşi. Trebuie să ne amintim că de-a lungul timpului mai multe popoare au pus stăpânire pe Carpaţii Orientali. Avari, Huni, Pecenegi şi Cumani, Secui sunt cei care au dominat această zonă pentru mai bine de 1000 de ani. Oare ce căutau ei cu adevărat? Ştim foarte bine ca în Munţii Carpaţi există mai multe centre energetice, dar Carpaţii Orientali, cu peşterile lor ascunse atât de bine de ochii curioşilor, sunt cei care deţin „marele secret”, poartă spre Mundus Subterranus.

loading...

Legenda spune că acolo există o poartă( un portal), prin care se face trecere în lumea minunată şi diversificată de dincolo. Nu întâmplător Shamballa este considerată o „Salas” a Raiului. Să ne aducem aminte de celebra Carte a lui Enoch”Profetul”în care este redată povestea îngerilor decăzuţi, Azazel, Semiazah şi mulţi alţii, care după alungarea din cer pe Pământ, au găsit o intrare secretă, o „salas” spre lumea mirifică de dincolo chiar în deşertul Duadel. Duadel este numele ebraic al deşertului Gobi care se afla la marginea Tibetului, locul unde în ultimii 200 de ani s-a căutat cu patimă intrarea spre Shamballa.

Ideea de un „tărâm subteran” accesibil prin caverne şi tunele secrete aflate doar în zonele de suprafaţă impregnate cu o tradiţie spirituală deosebită. Contra descoperirii acestui mare mister conspiră forţe supranaturale despre care putem găsi referiri: în religii, mituri, legende şi folclorul din toate zonele lumii. Atributele care sunt desemnate acestei lumi subterane şi locuitorilor ei sunt variate, şi anume pot trece de la o extremă la alta, de la diabolic la sfânt, de la demonic la angelic, de la supraom la subuman. Miturile şi legendele sunt reprezentări simbolice şi nu pot reprezenta descrieri categorice şi exacte, ele întruchipând un mesaj totodată pentru oameni cu diferite nivele de înţelegere şi percepţie.

În multe locuri din Asia Centrală se face referire la Agharti – locuitorii subterani, oameni deosebiţi care demult au abandonat suprafaţa pământului din cauza mizeriilor şi direcţiei negative înspre care a luat-o rasa umană. Ei au coborât în adâncurile pământului pentru a-şi reface forţele şi pentru a putea întreţine tradiţia spirituală aleasă. Se spune că ei intervin în momentele cheie ale istoriei Pământului. Aceste legende şi mituri le regăsim pe tot continentul asiatic trecând  de munţii Ural, ajungând chiar şi în Munţii Carpaţi.

Legende asemănătoare găsim în America de Sud, Egipt unde se crede că ar exista o lume subterană care se extinde de la catacombele din Alexandria până la Theba. Indienii americani, indienii cherokee, aztecii şi alte triburi credeau de asemenea în această legendă. Mituri şi legende asemănătoare există chiar şi în Australia şi Africa.

Cu toate acestea,poarta spre „mundus subterranus” aflată în Carpaţii Orientali există şi doar iniţiaţii au acces la ea. Aceasta este cauza pentru care Alexander Csoma de Körös a pornit spre Tibet, să atingă un anumit nivel spiritual pentru că mai apoi să aibă acces la lumea de dincolo.

loading...
Click to comment

Lasă un răspuns

To Top