Mistere

Misterul scheletelor uriaşe descoperite pe teritoriul României

Scheletele uriaşilor descoperite în întreaga lume dovedesc că, în vremuri străvechi, pe Pământ au trăit oameni cu înălţimi colosale.

În legendele româneşti apar făpturi de dimensiuni gigantice care ar fi trăit cândva prin aceste locuri. Uriaşii au fost la început fiinţe blajine, dar s-au înrăit, aşa că Dumnezeu a trimis potopul ca să-i nimicească. Începând cu Goliat din Vechiul Testament, relatările despre giganţi sunt prezente în toate mitologiile lumii. Dar care este adevărul? Au existat cu adevărat sau sunt doar plăsmuiri ale vechilor popoare? Arheologii au descoperit pe toate continentele sute de schelete de giganţi, ca mărturie că uriaşii n-au fost doar legende. În România, în mai multe locuri, au fost dezgropate oasele unor oameni de câteva ori mai înalţi decât cei de azi. Descoperirile au stârnit vâlvă şi circulă pe Internet, însă oamenii de ştiinţă nu s-au pronunţat cu privire la autenticitatea acestor dovezi. Folclorul din Ţara Bârsei e plin şi el de poveşti cu giganţi, care au modelat geografia locului. Dacă legendele vor fi confirmate de antropologi, acesta va fi doar începutul care va schimba istoria omenirii.

Uriaşii din Piatra Craiului şi Munţii Perşani

Se zice că, pe vremea când pământul României de azi era un fund de mare, au venit dinspre Răsărit nişte uriaşi. Călcând din munte în munte, s-au oprit pe Piatra Mare. Până în Făgăraş, oricât de mare le-ar fi fost pasul, nu puteau ajunge, aşa că au ridicat o movilă ca să aibă unde pune piciorul. Au scobit piatra din zona Timişului şi au aruncat-o în mare, pe locul unde este acum Tâmpa, până ce s-a ridicat deasupra apei muntele pe care îl vedem acum. Aşa s-a născut muntele braşovenilor. Legenda ar confirma şi ipoteza că în interiorul Tâmpei ar fi un lac imens. Uriaşii s-au implicat şi în geneza piramidelor de la Şona. O legendă povesteşte că uriaşii, după ce au trecut Oltul, şi-au scuturat încălţările de noroi şi astfel au luat naştere cele opt enigmatice movile. Şi astăzi, localnicii continuă să creadă în uriaşi şi transmit mai departe poveţele moştenite cum că nu e bine să facem săpături în zonă, ca să nu-i deranjăm pe giganţii care îşi au sălaşul sub piramide. Colinele de la Cristian ar fi opera unui copil de uriaş, care, jucându-se, a scăpat pământul adunat în poală şi astfel s-au înălţat dealurile de azi. În Pia

tra Craiului, pe peretele de Vest, la 1.600 m altitudine, se poate observa un fenomen carstic cu totul deosebit, denumit Poarta Basmelor. Seamănă cu o uriaşă intrare spre adâncul pământului. Legenda spune că pe acest munte îşi ducea veacul un uriaş. Un flăcău viteaz i-a venit de hac aruncând cu pietre în el. Pietrele au trecut prin trupul uriaşului, făcându-i găuri mari. Namila a împietrit şi astfel s-a format Poarta Basmelor. Cele patru pietre care l-au doborât pe uriaş se pot vedea şi astăzi, în apropierea porţii. Peştera Comăna din Munţii Perşani este şi ea sediul unei legende despre făpturi mitice, numele lor rămânând în denumirile galeriilor. Astfel, există o Sală a Uriaşilor, descoperită în 1994. Se pare că Ţara Bârsei a fost populată cândva de umanoizi cu statură colosală, buni la suflet, care stăteau la masă cu oamenii. Au fost creaţi de Dumnezeu şi anihilaţi tot de el, după ce s-a dovedit că sunt al doilea experiment eşuat, după cel al căpcăunilor.

Misterioasele cutremure din Buşteni

loading...

Legendele n-au rămas doar simple legende. În „Viitor cu cap de mort“, Radu Cinamar, reluând un articol din Monitorul Expres, relatează straniile întâmplări din Buşteni, care în final duc la confirmarea existenţei uriaşilor. Bucegi, unde se află Sfinx-ul, cea mai misterioasă structură antropomorfică din Carpaţi, a fost bănuit dintotdeauna că este străbătut de galerii subterane. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul „Cezar Petrescu“ din Buşteni, publicist şi cercetător al fenomenelor stranii la care a fost martor, a povestit pentru prima oară în 2004 despre fenomenele stranii trăite de locuitorii din Buşteni. „În 1993, timp de două săptămâni, în partea de sud a oraşului, oamenii aveau insomnii. M-am gândit că sunt emanaţii de noxe de la fabrica de hârtie. Nici vorbă de aşa ceva. Era ciudat că, deşi nu dormeau, oamenii nu se simţeau obosiţi. Mi-au confirmat acest lucru cel puţin 20 de persoane“, povesteşte muzeograful. Unii localnici au ajuns să trăiască adevărate stări de euforie. Manifestările aveau loc numai în timpul nopţii. Au încetat la fel de brusc cum apăruseră. Apoi au început cutremurele. Nişte mişcări ale scoarţei ciudate, neînregistrate de seismografe, dar simţite de toată lumea. Seria de cutremure a început în 1994 şi a ţinut 3 ani. „Se produceau la ore fixe: la 20 şi la 3 noaptea. În fiecare zi, invariabil. Nu erau însă seisme propriu-zise. Se manifestau după alte legi. Aveau un areal redus: Azuga-Buşteni-Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din Buşteni. Se auzea din Pământ un vuiet, ca şi cum s-ar fi prăbuşit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apăreau nici mişcări orizontale, nici verticale“, povesteşte Traian. În acea perioadă, nu se făcuseră niciun fel de săpături în zonă. În Vrancea, n-a fost niciun cutremur cu magnitudine semnificativă. A numărat peste 100 de astfel de mişcări seismeice, de 3-4 grade pe scara Richer. Au căzut câteva coşuri de pe acoperişuri, în zidurile caselor au apărut câteva fisuri.

Fenomene electrice inexplicabile

A urmat un nou fenomen: locuitorii din Buşteni s-au încărcat energetic într-un mod de neînţeles. Oamenii nu mai puteau atinge cu mâna obiecte sau fiinţe fără să se electrocuteze. La atingerea palmei de corp apăreau arsuri, iar oamenii evitau să-şi mai strângă mâinile. „Am avut multă vreme pe piele urma degetelor unui prieten care m-a bătut pe umăr, amical. Prin cămaşă, amprenta palmei lui s-a impregnat pe spatele meu. Pielea s-a înroşit. Pe întuneric, atunci când atingem unele obiecte, ieşeau scântei“, îşi aduce aminte muzeograful. „Aveam nişte căşti de radioamator. Recepţionam cu ele un program de radio. Dar am observat că numai în zona Buşteni. Ieşind din oraş, spre Bucureşti sau Braşov, nu mai recepţionam nimic. Cred că exista un puternic câmp energetic în zonă care amplifica semnalele radio“, crede Traian. A mai observat şi alte fenomene bizare. În jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole ciudate şi chiar holograme. Într-o dimineaţă, pe un soare splendid, fără nici o urmă de ploaie în ultimele zile, a văzut un curcubeu imens, cu o strălucire neobişnuită. Un capăt pornea din cartierul Zamora, iar celălalt era ancorat în Crucea de pe Caraiman. Curcubeul apăruse în contradicţie cu legile fireşti ale naturii. Deseori, muntele Caraiman este înconjurat de un brâu lăptos de nori. Acest inel compact este prezent numai în partea de mijloc a masivului. Piscul şi baza muntelui rămân neînvăluite în ceaţă. „Timp de două luni, în muzeul unde lucrez, luminile se stingeau şi se aprindeau, într-un ritm curios. Sau se aprindeau numai filamentele becurilor. I-am chemat pe cei de la Renel. N-au constatat nici o defecţiune“, povesteşte Traian.

10 ani de la descoperirile din Bucegi

Traian are o teorie proprie. Crede că toate anomaliile din Buşteni vin de la nişte galerii din măruntaiele munţilor. Aceste uriaşe tunele subterane sunt de natură artificială şi au fost săpate de civilizaţii nepământene. Aici au loc experienţe, punctul fierbinte fiind în zona Crucii de pe Caraiman. Aşa se explică bubuiturile care însoţesc cutremurele. Sau recepţionarea undelor radio, emise nu din eter, ci din aceste coridoare. Dar Traian nu poate spune şi cine produce acele amplificări stranii, în ce scop şi cui îi sunt destinate bizarele mesaje radio. „Convingerea mea este că există în subteran o altă lume. Extratereştrii cunosc totul despre lumea de la suprafaţă. Spectrul lor informaţional este foarte larg. Dar nu ştiu ce fel de activitate desfăşoară acolo şi nici de ce nu vor să comunicăm. Probabil pentru că omenirea încă nu este pregătită să înţeleagă nişte lucruri“, conchide geologul. Speră că fenomenele se vor intensifica şi până la urmă vor deveni o cale de comunicare între cele două civilizaţii. Oricum, e mai mult decât tăcerea pe care au oferit-o până acum oamenii de ştiinţă. Însă Radu Cinamar a făcut legătura cu nişte informaţii secrete care au ajuns la el şi care explică fenomenele stranii din Buşteni prin existenţa unor culoare subterane în munte, formaţiuni săpate de uriaşi. Descoperirea acestora s-ar fi produs exact acum 10 ani, în iulie 2003, când zona a fost cercetată de o echipă a Pentagonului. Burghiul cu care s-a forat a dat peste o încăpere cu pereţii şlefuiţi. De aici pornea un tunel. Intrarea era ferecată cu un scut energetic. Trei oameni au murit atingându-l. Însă americanii au descoperit cum se poate trece de acest zid, acţionând un triunghi încrustat în piatră. S-a intrat astfel în Marea Galerie, luminată, însă nu se ştie de unde.

Mesele la care au stat uriaşii

Cei care au pătruns în tunele spun că după Marea Galerie urma Sala Proiecţiilor, înaltă de 30 de metri, în care se aflau mai multe mese de piatră, înalte de doi metri, la care nu s-ar putea aşeza un om de talie obişnuită. Suprafaţa meselor era acoperită de o scriere ciudată şi cu aparate necunoscute care emiteau semnale luminoase. La apropierea de ele, se proiectau automat holograme imense cu imagini din diferite domenii ştiinţifice, inclusiv cu datele genetice ale fiinţelor nepământene care au realizat toată această tehnologie. „Cei care au construit întregul edificiu trebuie că erau foarte înalţi, altfel nu se pot explica dimensiunile gigantice ale tuturor obiectelor din Sala Proiecţiilor“, conchide autorul. Printre informaţiile furnizate de extratereştri, apar şi cele legate de enigmele din istoria Terrei, inclusiv dispariţia dinozaurilor sau viaţa lui Iisus. Galeriile din Bucegi s-ar continua până în Irak, Tibet şi Egipt. Cartea lui Cinamar pare o fabulaţie science-fiction, dar autorul susţine că în poveste a fost implicat însuşi Ion Iliescu, preşedintele de atunci al României, care a fost chemat la Casa Albă. Americanii şi chiar Papa Paul al II-lea au îndemnat oficialii români să nu dezvăluie nimic despre cele descoperite în adâncurile Munţilor Bucegi. În lipsa unor dovezi recunoscute oficial, totul a rămas o poveste. Însă ideea uriaşilor nu era nouă în România. Minerii de la Roşia Montană povestesc că în 1976, securitatea a închis o galerie străjuită de o piatră ciudată. Aici s-au găsit nişte oase umane imense. Scheletul ar fi avut cam 10 metri lungime. Rămăşiţele au fost ambalate în lăzi şi trimise la Moscova şi nimeni n-a mai auzit nimic de ele.

România, ţara oamenilor mari

uriasi - Misterul scheletelor uriaşe descoperite pe teritoriul României

În România, schelete de uriaşi au mai fost descoperite la Polovragi, la Cetăţeni (2005), sub mănăstirea Negru Vodă, personaj despre care se spune că avea el însuşi o statură impunătoare. Ţara Haţegului este şi ea plină de legende despre uriaşi. La începutul secolului XX, în depresiunea dintre Petroşani şi Deva, s-au găsit câteva schelete despre care s-a crezut că aparţineau uriaşilor. Numeroase legende vorbesc despre cetatea de la Onceşti (Maramureş), ca fiind sălaşul uriaşilor. Necropola de la Argedava (Cetatea lui Burebista) a adăpostit mormintele a 80 de oameni înalţi de 5 metri. Tot aici s-au mai găsit şi calendare solare asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa, dar care au dispărut, cu tot cu oasele uriaşilor. În zona Bihorului, se povesteşte din bătrâni că Decebal a fost de acord să-i lase pe uriaşi să trăiască în Munţii Apuseni, cu condiţia ca aceştia să-i păzească comorile. Legendele despre existenţa uriaşilor în zonă s-au perpetuat până azi. La Scăieni (1985), judeţul Buzău, au fost dezgropate de asemenea două schelete de uriaşi. Localitatea Măriuţa din judeţul Călăraşi este locul din care au fost deshumate trei schelete de uriaşi, dintre care unul fără cap. În România există Peştera Uriaşilor, Movila Uriaşului, Mormântul Uriaşului, Cetatea Uriaşului. Toate aceste toponimii amintesc de oamenii înalţi care au populat spaţiul românesc. În întreaga lume au fost găsite oase de giganţi şi, la fel ca la noi, totul a fost trecut sub tăcere, cu toate că există fotografii şi relatări în presă. În total, se vorbeşte de peste 200 de schelete de umanoizi cu înălţimi de la 3 la 20 de metri. Absolut niciun antropolog nu a confirmat autenticitatea lor.

  • Cel mai înalt roman era trac

Strămoşii noştri traci aveau reputaţia de bărbaţi bine făcuţi. Cel mai înalt om al antichităţii se pare că era trac. Gaius Iulius Verus Maximinus (173-238) s-a născut într-un sat din Tracia. Tatăl său se numea Micca, iar mama, Ababa. A ajuns împăratul Imperiului Roman (235-238), primul de origine barbară. Cu el a început criza secolului III din Imperiul Roman. A fost cunoscut sub numele de Maximin Tracul şi a luptat cu triburile germanice de la Nord de Dunăre. Se spune despre el că avea 2,62 m şi putea ridica singur un car încărcat.

Monitorulexpres

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top