Mistere

Misterul oamenilor care traiesc peste 150 de ani

Fiecare popor se poate lăuda cu moştenirile sale spirituale, cu oamenii şi obiceiurile sale. Noi, romanii, ne mândrim cu bătrânii noştri, acei bătrâni verzi amintiţi în legende şi de existenţa cărora nimeni nu a ştiut de-a lungul anilor. Vă prezentăm doar câţiva dintre cei mai bătrâni romani amintiţi în actele oficiale româneşti din ultimii 200 de ani.
În timpul guvernării generalului Marcy, se menţiona, într-un raport, existenţa unui ţăran roman, Petruț I Ciortan, din oraşul Caransebeş, în vârstă de 185 de ani. În acelaşi timp, unul din fiii săi din a treia căsătorie, avea vârsta de 90 de ani.

În mănăstirea Kukus din Cehia, se găseşte o pictură în ulei care reprezintă un bărbat şi o femeie foarte bătrâni. Tabloul are următoarea inscripţie, în limba germană: “Iovas Rovin, de 172 de ani şi soţia sa, Sara, de 164 de ani, de rit grecesc, căsătoriţi de 147 de ani, amândoi născuţI şi domiciliaţ în Kodoc, din districtul Caransebeșului, cu copii adevăraţi, cel mai tânăr băiat de 116 ani şi acesta are 2 strănepoţi, unul de 35 de ani şi altul de 27 de ani; zugrăvit în 25 august 1728.

În 1759, în satul Poiana din judeţul Hunedoara, are loc o mare anchetă pentru dovedirea notabilităţii familiei Popa, contestată la vremea aceea de un nobil maghiar, Nicolae Csiszar. Cu această ocazie sunt ascultaţi 54 de martori dintre care, ultimul, Toader Giurgiu, din satul Voia, avea 150 de ani.

Acesta spune: „Cum să nu fi cunoscut pe răposatul popa Ştefan, care mie mi-ar fi putut fi copil, fiindcă eu sunt un om aşa de bătrân, că pe vremea când, sub imperiul turcesc, s-a introdus în Transilvania darea pe porţi, eu eram atunci deja gospodar cu casa cu fum şi am dat eu însumi darea după poartă; cu atât mai sigur a dat popa Ştefan. Pe fiul său, Avram, l-am cunoscut foarte bine şi pe tata lui popa Ştefan, pe popa Luca, l-am cunoscut foarte bine, fiindcă am trăit împreună în mare prietenie. Din mulţi copii ai lui popa Luca, unul, Ioan, s-a aşezat ca preot la Bobâlna şi fiul acestuia, Atanasie, nouă romanilor din Transilvania ni s-a pus episcop.”

romani - Misterul oamenilor care traiesc peste 150 de ani

Deci la vârsta de 150 de ani, moş Toader din Voia, da informaţii că un om cu judecată matura.

În zona Năsăudului, trăia un ţăran în vârstă de 120 de ani, Tănase Todoran a lui Dănilă, din satul Bicigiu. Acesta avea 120 de ani când, la 10 mai 1763, pe platoul Mocirla de lângă satul Salva, în prezenta generalului Buccow, a episcopului de Blaj, Petru Pavel, şi a 2 batalioane de infanterie şi 8 companii de cavalerie, chemate să depună jurământul ostăşesc, a luat cuvântul şi a spus: “ De 2 ani suntem catane, adecă granițeri şi carte n-am căpătat de la înălţată împărăteasă, că suntem oameni liberi. Ne-am scris iobagi, dăm dâre, facem slujbe cătăneşti, copiii noştri vor merge până la marginea pământului să-şi verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robi, să nu avem nici un drept, copiii noştri să fie tot prosti, or vor învăţa ceva or ba? Aşa nu vom purta armele, ca şi sfânta lege să ne ciufuluiască tisturile. Jos cu armele! Alungaţi afară păgânii din hotarele noastre! Auziţi creştini romani – numai atunci vom sluji, când vom vedea carte de la înălţată împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; până atunci nu, o dată cu capul. Ce dă gubernia şi cancelaria din Beciu, e nimica: îs minciuni goale de azi pe mâine. “ Pentru curajul sau moş Toader a fost tras pe roata. Cu toate astea, cuvintele lui au fost ascultate de batalioanele românești care s-au răsculat împotriva curţii de la Viena. Răscoală a fost înecată în sânge, dar Maria Tereza a fost în cele din urmă obligată să le recunoască drepturile. Pentru că nu mai avea ostaşi la marginea de răsărit a imperiului.

loading...

În 1839, ziarul de limba maghiară din Cluj, reproducea un articol despre un bătrân din Pestis, Ion Groza, în vârstă de 120 de ani, care “ ar fi putut trăI încă mult timp dacă, împiedicându-se într-o buturugă, nu s-ar fi rănit mortal la cap cu coasă ce o avea în mână. “ Bătrânul Groza lasă în urma lui un fiu de 100 de ani şi un nepot de numai… 80 de ani” care de 50 de ani este jude domnesc…”

Un istoric maghiar scria, într-o monografie a judeţului Arad, următoarele cuvinte despre 2 ţărani romani: “ În 1789, în cursul unei vânătoare în satul Cuied, un domn a intrat în casa unui ţăran roman. Bătrânul gospodar însuşi povesteşte că nemţii I-au alungat pe turcii din Boros Ineu; aşadar s-ar fi putut să aibă 130 de ani. În cursul îndelungatei sale vieţI, n-a ieşit niciodată din hotarul satului şi în viaţa lui pentru întâia dată vede un domn…” …” La 1 ianuarie 1894 moare un pastor din Mădrigești, în vârstă de 107 ani, după alţii de 120 de ani, care în viaţa lui o singură dată a ieşit din satul său, când a fost în Gurahonţ, să vadă trenul, ce fusese pus în circulaţie în 1890.”

Papiu Ilarian, povesteşte că în 1852, în munţI încă mai existau oameni de pe vremea lui Horea. ” între alţii, există un popă bătrân care a fost şi căpitan sub Horea.

L-am lăsat la urmă pe cel mai bătrân cunoscut în actele româneşti ale vremurilor. Este vorba de iobagul Lupu Basa din satul Cărpinet, judeţul Bihor, de care aminteşte şi urbariul domeniului Beiuş, din anul 1600. Cu ocazia unei anchete din 9 noiembrie 1619, în care se cerceta dacă preotul Pârvu este scutit de slujba oştirii şi de dări, conform unui act semnat de însuşi împăratul Sigismund, sunt audiaţi peste 20 de martori bătrâni din 6 sate, dintre care cei mai mulţi erau trecuţi de 100 de ani. Toţi depun mărturie în favoarea preotului Pârvu, ultimul dintre ei fiind Lupu Basa, a cărei vârstă, de 225 de ani este consemnată de 2 ori în documentele întocmite. Moş Lupu aminteşte despre rolul său în construcţia bisericii din Cărpinet şi depune, la rândul său, mărturie despre actele eliberate de Cancelaria împărătească şi prin care preotul Pârvu şi urmaşii săi erau scutiţi de slujba ostăşească şi de plată dărilor pe veniturile obţinute pe pământurile bisericii.

loading...
Click to comment

Lasă un răspuns

To Top