Mistere

Misteriosul tunel Izvor din Bucegi

De aproape un secol, batranii Munti Bucegi pastreaza un secret cunoscut, la vremea respectiva, doar de cativa localnici. Care astazi nu mai sunt printre noi. Este vorba despre un tunel misterios – tunelul Izvor – care traverseaza muntele Paduchiosu. Astazi nu se mai stiu prea multe despre acesta; circula insa o multime de zvonuri.

Cum ar fi, bunaoara, acela ca in strafunduri ar fi “ingropate” o locomotiva, un vagon si chiar… osemintele a circa 100 de oameni. Totul a inceput in 1914. Pentru descongestionarea circulatiei feroviare pe Valea Prahovei, Administratia CFR a aprobat construirea magistralei Targoviste – Pietrosita – Sinaia. Partea cea mai grea a acestui proiect – tunelul Izvor – a fost incredintata firmei inginerului austriac Iulius Berger. Tunelul, care urma sa lege statiile Sinaia si Pietrosita, fusese proiectat sa aiba aproximativ sase kilometri, devenind cel mai lung din tara, la acea ora. Sub presiunea evenimentelor, fortati de iminenta izbucnirii razboiului, constructorii au demarat lucrarile din doua parti: dinspre Sinaia si dinspre Moroieni. Locul de strapungere dinspre Sinaia a masivului muntos a fost ales chiar inainte de intrarea in oras, pe Platoul Izvor, in apropierea cimitirului orasului.

Legatura cu gara Sinaia, situata mai sus de gura tunelului, la o distanta de aproape un kilometru, urma sa fie facuta printr-un tronson de cale ferata construit la suprafata. Administratia CFR a amenajat mai intai campusul muncitorilor si spatiile de depozitare a materialelor, construind din piatra de munte mai multe cantoane si depozite, constructii care mai sunt functionale si in ziua de azi. Pentru executarea lucrarilor au fost angajati un numar mare de muncitori, romani si italieni. Se lucra intens, in trei schimburi; se inainta prin munte cu relativa usurinta intrucat in cea mai mare parte se sapa in roca moale – sisturi bituminoase -, si nu in granit sau bazalt. S-a reusit saparea a 400 m de tunel, realizandu-se galerii de baza si de crestet pe 800 m. Izbucnirea primei conflagratii mondiale a atras dupa sine sistarea lucrarilor. Reluate in 1938, tot sub coordonarea CFR, acestea au fost preluate, in 1941, de trupele naziste de ocupatie, in acea perioada inregistrandu-se, de altfel, si cel mai rapid ritm de constructie. Desi capatul dinspre Sinaia al tunelului fusese aproape finalizat, dupa retragerea nemtilor lucrarile au fost abandonate definitiv.

Lungimea tronsonului de tunel dinspre Sinaia – cel putin in partea vizibila, in care se mai poate patrunde si astazi – este de aproximativ 480 de metri. La capatul acestuia, un zid gros de beton astupa in totalitate tunelul, lat de cinci metri si inalt de aproximativ sase metri. A doua gura a tunelului, cea dinspre localitatea Carpinis, judetul Dambovita, a fost distrusa prin detonare. Potrivit marturiilor mai multor oameni, aceasta galerie subterana ar fi fost blocata in anul 1985, de doua plutoane ale Securitatii. Dincolo de zidul de beton armat, portiunea de tunel de la Platoul Izvor se intinde pe o distanta ce nu poate fi estimata, nemaiexistand nici un document de santier care sa ofere date despre stadiul lucrarii de aici. Tot ceea ce se mai stie este faptul ca dincolo de zidul de beton nu s-au mai executat lucrari de zidarie, betonare si armare. Prin partile locului circula zvonul ca aici s-ar afla o locomotiva cu abur si un vagon de constructie, abandonate de trupele naziste o data cu stoparea lucrarilor.

Un localnic al carui tata a lucrat la galerie sustine ca tunelul a fost strapuns pana la capat, urmand doar sa fie largit si inaltat. Altii povestesc ca dupa ce lucrarile au fost preluate de trupele germane acolo ar fi avut loc un adevarat masacru: inainte de retragere, SS-istii ar fi omorat tot personalul roman care a participat la construirea tunelului, osemintele fiind si astazi “zidite” in tunel. Aceste informatii nu sunt insa sustinute de documente, cel putin nu de cele cunoscute, parand mai degraba o legenda a locului. Si totusi, merge vorba ca in zona ar mai exista urmasi ai unor supravietuitori ai actiunii criminale a SS-istilor…

Tunel sau depozit de… branza In prezent, desi tunelul este abandonat, capatul sau de la Sinaia e inca accesibil. Pasii te poarta aici pe un drum de pamant care serpuieste printre vechile casute de piatra ale muncitorilor ce au trudit odinioara pe santierul tunelului. Un podet, lung de vreo 30-40 de metri, aruncat peste o vale adanca de 20 de metri, duce la intrarea in munte. Construit in acele timpuri de trista aducere aminte, podul a rezistat totusi pana astazi. Vechea structura de metal este inca sustinuta de picioare solide din piatra si beton armat, dar scandurile au putrezit. Doua porti de metal strajuiesc intrandul. Doar una dintre ele, cazuta intr-o rana, mai permite accesul curiosilor. In lumina naturala, ce se estompeaza treptat pe masura ce avansezi in tunel, ti se dezvaluie privirilor pereti inalti, din beton, placati cu piatra. Pardoseala, tot din beton, este inundata, din loc in loc, de apa care se infiltreaza prin pereti din munte. Din zece in zece metri, pe ambele parti au fost sapate nise, acum pline cu tot felul de deseuri. Cu cat inaintezi, vizibilitatea e tot mai redusa. Iar apa, tot mai mare – spre capatul tunelului trece de glezne, transformandu-se in mici suvoaie ce-si cauta drum printre picioarele musafirilor nepoftiti. Deasupra capului, tavanul pare inca intr-o stare perfecta. Galeria se opreste brusc. Tunelul este taiat pe intreaga sectiune de un zid de beton. La lumina lanternei zaresti pe jos, bine conturate, mai multe urme circulare. Aflam ca sunt de la… butoaie cu branza. Pana acum cativa ani, tunelul era folosit de producatori din toata Valea Prahovei ca depozit – si chiar ca loc de desfacere – pentru branzeturi.

loading...

Oamenii, atat cei care vindeau, cat si cumparatorii, nici nu se mai duceau la piata… Desi de dincolo de zidul de beton nu razbate nimic, nici un zgomot, nici o tanguire nu tulbura linistea locului, in intunericul rece-neprietenos, gandind la posibilele victime inchise adanc in inima muntelui, simti cum te patrunde usor-usor o nedefinita infiorare. Cine stie, poate ca masivul acesta de piatra ascunde totusi o taina… Periodic se aduce in discutie problema reconstruirii Tunelului Izvor. Prin finalizarea acestui proiect, drumul spre Sinaia va fi scurtat cu peste 20 km, lungimea tunelului fiind de aproape sase kilometri. “Acest tunel, care leaga Valea Ialomitei de Valea Prahovei, ar putea facilita accesul dinspre Targoviste spre Platoul Bucegi si ar putea relansa turismul din zona adiacenta orasului Targoviste”, a spus domnul Aurel Cucu. Acum cativa ani, ministrul Transporturilor de la acea vreme, Miron Mitrea, a apreciat ca proiectul este interesant si a promis ca il va avea in vedere, chiar daca materializarea lui ar putea inghiti sume considerabile. Dupa aceasta intrevedere, ministrul a solicitat conducerilor CFR SA si AND sa realizeze un studiu detaliat al zonei.

Deocamdata nu se stie daca destinatia acestei cai de acces prin inima muntelui va fi feroviara sau rutiera. Studiile pe care cele doua institutii implicate le vor face in urmatoarea perioada vor arata care dintre cele doua variante este mai profitabila, dupa care va fi evaluat si costul lucrarii.

Misteriosul tunel Izvor - Misteriosul tunel Izvor din Bucegi

Un lucru e insa cert – pentru traducerea in practica a acestui ambitios proiect vor fi necesare mari sume de bani. Conform aprecierilor domnului director general al CFR SA, Mihai Necolaiciuc, numai demolarea zidului de beton si organizarea de santier ar putea costa circa un miliard de lei. Dar, dincolo de calcule si estimari, dincolo de motivele economice, la fel de important este faptul ca “retrezirea la viata” a Tunelului Izvor va aduce cu sine dezlegarea unei enigme vechi de aproape un secol.

2012en

loading...
Click to comment

Lasă un răspuns

To Top