Spiritualitate

Miracolele din lumea de dincolo: Părintele Padilla

În conformitate cu tradiția romano-catolică, trupurile moarte ale unor oameni sfinți nu se descompun. Ele pur și simplu nu putrezesc. Se crede că anumite persoane și obiecte pot scăpa de trecerea timpului datorită sfințeniei lor, sau pentru că acestea se află sub protecția unei puteri divine. O tradiție similară există și în creștinismul ortodox de Est.

Neputrezirea trupului este un atribut important al sfințeniei și contează doar în cazul în care apare în mod natural, cu alte cuvinte, trupul nu este mumificat sau îmbălsămat în mod artificial, pentru că altfel ar trebui să-l considerăm „sfânt” și pe Lenin. Mai mult decât atât, trupurile neputrezite nu au miros neplăcut; din contră, se spune că acestea produc un miros plăcut, floral.

Unul dintre puținele exemple americane ale unui trup mort este cel al lui Padre Padilla din Isleta Pueblo (New Mexico, SUA). Pueblo de Isleta este o comunitate nativă americană, vorbitoare de limbă tanoan, care trăiește în regiunea Bernalillo, New Mexico. Aici se găsește Biserica Isleta Pueblo, care a fost construită în 1613; faima sa mare este legată de misiunea lui Padre Padilla (părintele Padilla).

În 1756, Padre Padilla, misionar, a fost atacat violent și înjunghiat mortal de către atacatori necunoscuți. El a fost apoi îngropat sub podeaua bisericii, lângă altarul înalt. 19 ani mai târziu, în 1775, în timpul unei slujbe, localnicii au văzut consternați cum podeaua de lângă altar a început să se zguduie fără niciun motiv aparent, zgomote ciudate venind din sol. Podeaua de lut s-a deschis și, dintr-odată, Padre Padilla a ieșit din pământ. Numai că, șocant, părintele nu era un schelet, ci un corp perfect conservat, fiind cald chiar și la atingere. Chiar și îmbrăcămintea arăta foarte bine.

Nimeni nu a putut înțelege de ce trupul său era atât de bine conservat sau de ce a reapărut în acel moment. Localnicii au crezut că misionarul era, probabil, supărat de ritualul de înmormântare pe care-l primise în urmă cu 19 ani. Așa că părintele a fost reînhumat cu veșmintele unui calugăr franciscan, cu toată ceremonia și onoarea unei înmormântări franciscane. S-a crezut că acest lucru ar satisface sufletul răposatului…. dar s-au înșelat!

În 1819, Padre Padilla ieși încă o dată din sicriu, prin podeaua bisericii. 44 ani au trecut de atunci, și totuși calugărul arăta în continuare la fel ca în ziua în care a murit. Într-adevăr, omul nu părea deloc mort, ci doar adormit. Cei din comunitate au hotărât atunci să mențină corpul deasupra solului, pentru ca toată lumea să-l vadă.

loading...

O echipă de experți a fost trimisă pentru a examina trupul neputrezit. Astfel, s-a descoperit că nu există nicio dovadă de conservare (mumificare sau îmbălsămare) a cadavrului, sau orice semn sau miros de moarte. După ce s-a analizat atent trupul lui Padre Padilla, el a fost declarat ca „trup sfânt”. În plus, ridicarea corpului la sol a fost declarată ca fiind un miracol. Ca atare, Pueblo de Isleta a devenit un loc de pelerinaj.

Zvonurile spun că însăși îmbrăcămintea purtată de către Padre avea puteri miraculoase de vindecare. Corpul a fost reînhumat la scurt timp după ce Biserica l-a declarat ca fiind „trup sfânt”.

P%C4%83rintele Padilla - Miracolele din lumea de dincolo: Părintele Padilla

Trupul a fost intenționat exhumat în 1890 de către călugărul franciscan francez Anton Docher. Când făcea această operațiune, Docher a suferit o tăietură adâncă pe braț. Rana de pe mână s-a infectat și s-a cangrenat, iar medicii i-au spus călugărului că brațul ar trebui să fie amputat. Înțelegând că era pedepsit pentru tulburarea liniștii lui Padre Padilla, Docher s-a rugat fierbinte la acesta să-l ajute. Brațul lui a fost apoi vindecat în mod miraculos.

Sursa: almeea

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top