Metode antice prin care erau pedepsiți criminalii! Cele mai crude pedepse

Metode antice prin care erau pedepsiți criminalii! Cele mai crude pedepse

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au confruntat cu criminalitatea. Din acest motiv, au fost nevoiți să inventeze anumite metode, prin care nu doar să-i pedepsească pe criminali, dar și să-i descurajeze pe cei care aveau în minte să comită infracțiuni.

Rhinocolura, orașul condamnaților

În urmă cu peste 3000 de ani, unul dintre faraonii Egiptului Antic a decis că este nevoie de construirea unui oraș, în care să-i plaseze pe infractori și criminali. Grecii l-au numit „Rhinocolura”, din cauza chipurilor ciudate care locuiau acolo – niciunul dintre locuitorii orașului nu avea nas. Acești oameni erau criminali, iar Rhinocolura era închisoarea lor.

Rhinocolura era un oraș la marginea deșertului și viața dintre zidurile sale nu era una tocmai ușoară. Hoții și infractorii erau pedepsiți atunci când erau trimiși să trăiască ”liberi”, după zidurile groase ale acestui oraș. Mai mult de atât, pentru ca ei să nu plece de acolo și să se integreze în alte orașe, le erau tăiate nasurile. Astfel, toată lumea știa, atunci când se întâlnea cu un om fără nas, că acesta este criminal.

Cele mai crude pedepse

Viața din Rhinocolura era extrem de dură. Aproape că nu există nicio picătură de apă, iar mâncarea era un lucru extrem de rar. Cu toate acestea, criminalii au reușit să supraviețuiască pescuind pește din mare sau vânând prepelițe din zonele adiacente orașului.

Tăierea nasului nu era doar o pedeapsă pentru hoți. După ce Ramses III a descoperit complotul prin care trebuia să fie ucis, a ordonat ca nasurile conspiratorilor să fie tăiate. Nu este clar dacă aceștia au fost trimiși la Rhinocolura, dar cu siguranță că au fost îngroziți de pedeapsa lor. Se spune că unul dintre ei a preferat să se sinucidă decât să trăiască fără nas.

Taurul de Aramă

Taurul de Aramă sau Taurul Sicilian este o formă de tortură pe care o foloseau grecii antici. Povestea taurului este legată de Phalaris, tiranul de la Acragas și creatorul invenției Perillos.

Este vorba despre un animal metalic, care avea o ușă în partea inferioară. Pe acea ușă era introdusă o persoană înăuntrul taurului, pentru ca mai apoi ușa să fie închisă și un foc să fie pornit sub taur. Moartea era una extrem de cruntă.

Cel mai groaznic aspect al acestui dispozitiv este că acesta se dublează ca un fel de dispozitiv muzical pentru „divertismentul” spectatorilor. Pe măsura ce metalul încălzit arde carnea infractorului, acesta va scoate anumite sunete de durere. Sunetul era canalizat printr-un dispozitiv special spre nările taurului și astfel se putea auzi chinul în care murea persoana respectivă.

Taurul de Aramă

Diodorus scria că atunci când taurul de aramă i-a fost oferit cadoul tiranului Phalaris, Perillos i-a spus că „strigătele de durere vă vor oferi plăcere”. Curios din fire, tiranul i-a spus lui Perillos să-i arate cum funcționează invenția sa, iar atunci bărbatul a deschis ușa și a intrat în taur. Phalaris a închis ușa și a ordonat aprinderea focului. Inventatorul taurului de aramă nu a murit în invenția sa, însă a fost pe jumătate mort. După ce a fost scos prăjit din taur a fost aruncat de pe o stâncă.

Pedeapsa elefantului

Elefanții au jucat un rol importante în istoria omenirii. În unele culturi, elefantul este o creatură venerată, dar în altele a fost folosit precum un călău. Această formă a pedepsei capitale a fost brutală și terifiantă.

Această metodă de pedeapsă a fost folosită ocazional în lumea occidentală; totuși, era mai frecventă în Asia de Sud și de Sud-Est, în special în India. Această formă a pedepsei capitale este cunoscută și ca gunga rao și a fost folosită din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea.

Cea mai obișnuită formă de pedeapsă era ca elefantul să calce peste corpurile celor pedepsiți. În general erau pedepsiți astfel soldații inamici și civilii care au comis anumite infracțiuni – cum ar fi furtul, evaziunea fiscală și revolta.

Pedeapsa elefantului

Elefantul este considerat inteligent și ușor de antrenat în comparație cu multe alte animale sălbatice. Ar putea fi chiar învățați să tortureze criminali sau să-i execute încet. De exemplu, un elefant putea să rupă membrele criminalului înainte de a-i zdrobi craniul. Unii elefanți au fost pregătiți să despice criminali în bucăți cu „lame ascuțite montate pe colții lor”.

În fostul Regat din Siam (acum Thailanda ), elefanții au fost instruiți să-și arunce victimele în aer înainte de a le zdrobi până la moarte.

Damnatio Memoriae

Senatul Roman putea să transmită o formă de dezonorare cunoscută sub numele de damnatio memoriae (care însemna literalmente „blestemul memoriei”) pentru a-i pedepsi pe trădători sau pe cei care au adus discreditări Romei.

În practică, însă, ar putea fi impusă oricui care nu se afla în grația Senatului Roman. Mai mulți împărați romani, inclusiv Nero , Domitian și Commodus , au fost chiar victime ale acestei pedepse.

Îndepărtarea unei persoane din memorie putea lua mai multe forme. De exemplu, chipul persoanei respective era șters din toate tablourile, numele său era mâzgălit pe orice inscripție și se putea ajunge chiar scoaterea sa din textele istorice.

Cele mai crude pedepse – Femeia de fier

Femeia de fier este un dispozitiv de tortură despre care se crede că a fost folosit în Europa în Evul Mediu. Această invenție notorie este cunoscută și ca Fecioara (o referire la Fecioara Maria), și Jungfer ( în limba germană). Fata de fier este o cutie de dimensiuni umane încărcată cu spițe în interior. Victima era înțepată de vârfuri acelor atunci când dispozitivul de tortură era închis.

Deși fecioara de fier este în mod obișnuit asociată cu Evul Mediu, nu există nici o explicație despre folosirea acesteia, totuși dispozitivele de tortură similare acesteia au fost descrise în texte antice. De exemplu, Sfântul Augustin Hippo a scris o poveste despre Marcus Atilius Regulus, un general roman care a fost torturat până la moarte de cartaginezi într-o cutie de fier care avea cuie în interior. Cuiele nu îi făceau rău dacă era treaz și stătea în picioare, așa că Regulus a murit în cele din urmă din cauza privării de somn.

Femeia de fier  

O poveste susține că instrumentul de tortură a fost folosit în timpul Inchiziției, iar capul Fecioarei a fost un simbol al triumfului Bisericii Catolice asupra ereziei. O altă poveste susține că Fecioara de Fier a fost folosită încă din secolul al XII-lea.

Astăzi, Fecioarele de Fier sunt expuse în muzeele din întreaga lume, deși aceste specimene ar putea fi făcute în timpul secolului al XIX-lea și ar putea să nu aibă nimic în comun cu tortura.

CATEGORIES
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)