Marina americană și OZN-urile! Armata americană recunoaște totul

Marina americană și OZN-urile! Armata americană recunoaște totul

Marina americană și OZN-urile, acesta este titlul mai multor articole publicate în luna septembrie 2019. Este vorba despre două filmări care s-au realizat în 2004 și 2015. Prin aceste filmări, marina americană recunoaște existența OZN-urilor.

Piloții care au participat la aceste evenimente au vorbit despre fenomene aeriene neidentificate, iar aceste apariţii au fost captate și de radare. Obiectele se deplasează fără a ţine cont de vânt, în rotaţii foarte rapide.

Marina americană și OZN-urile

Joe Gradisher, purtător de cuvânt al Marinei Americane a declarat că astfel de apariţii sunt frecvente în zonele de antrenament ale avioanelor. Acestea sunt foarte periculoase pentru piloţi. Marina americană și OZN-urile este un subiect de actualtate.

Gardisher a mai spus că în acele filmări se aud vocile piloților care sunt dezorientaţi și nu pot explica ceea ce văd. Obiectele zburau cu viteze supersonice, se puteau întoarce și acceleră într-un mod pe care avioanele nu-l pot face.

Marina americană și OZN-urile

Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt al Pentagonului a declarat că aceste filmări nu ar fi trebuit să fie publicate.

Ipoteza extraterestră

Ipoteza extraterestră rămâne una dintre cele mai mari enigme ale omenirii. S-au scris mii de cărți, articole cu privire la aceste apariţii. Mai mult, unele ţări au organizat comisii pentru studierea acestui fenomen în care au fost implicați piloţi, militari, polițiști, oameni de ştiinţă sau simpli cetăţeni.

Au fost create gigantice aparate electronice pentru captarea sunetelor care provin din Univers, totul în speranța că vom putea intra în contact cu misterioasele civilizaţii.

Primele documente despre OZN-uri datează din anul 1566, atunci când un disc de foc a coborât din cer în apă. Au urmat alte apariţii, în urma cărora au fost emise mai multe ipoteze și teorii. Carl Jung, renumitul psihanalist, susţinea că OZN-urile au o bază spirituală și psihologică. În una din cărțile sale, Jung scria că formă de farfurie a OZN-urilor corespunde simbolului mandala, un tip de forma arhetipala întâlnită în imaginile religioase.

Astfel, OZN-urile ar putea reflecta o proiecţie a dorinţelor interne ale spectatorilor. El nu le etichetează ca simple iluzii sau halucinații, fiind mai mult de natura unei experiențe comune spirituale.

Marina americană și OZN-urile din spațiu-timp

Steiger, un reputat om de știința, susţinea că OZN-urile nu ar putea veni din spaţiu-timp, ci din afara lor, iar în ceea ce privește entităţile extraterestre trebuie să fim precauți pentru că sunt înșelătoare, parazitare, manipulatoare.

Puncte de vedere asemănătoare au și preoţii creştini. Fenomenul OZN este conectat cu sosirea Antihristului și minunile pe care le-a făcut păcălind lumea. Cerul era văzut că fiind locul unde se aflau demonii.

Ultima serie de documente guvernamentale secrete trecute în domeniul public, releva informații despre apariţia OZN-urilor în perioada 1967-1968. Perioada respectivă s-a remarcat prin prezenta copleşitoare a OZN-urilor, în jurul instalaţiilor militare atomice americane.
În iunie 1967, au fost peste 90 de cazuri raportate în bazele militare din Dakota de Sud, New Mexico, Texas. Documentele precizează cu exactitate forma, viteza, traiectoria, altitudinea, schimbarea instantanee a vitezei și a traiectoriei.

Documentele descriu puternică emisie de energie electromagnetică care a perturbat toate circuitele electronice de comandă ale rachetelor militare înzestrate cu încărcături atomice. Mulți specialişti au concluzionat că OZN-urile vin dintr-o civilizaţie extrem de avansată.
Alți cercetători au avansat ipoteza că OZN-urile sunt de origine terestră, reprezentanții unei civilizaţii vechi, supraviețuitorii unui cataclism atomic.

Interceptări militare ale unor manifestări extraterestre

Unul dintre cei mai cunoscuţi militari, martor la multe evenimente cu OZN-uri, a fost comandantul Robert B.McLaughlin de la Marină. McLaughlin a absolvit şcoala de inginerie şi sisteme de ghidare şi proiectile în 1940. Pe vremea când activă ca specialist în rachete la Withe Sands (Nisipurile Albe), el însuşi a văzut un obiect zburător neidentificat.

Marina americană și OZN-urile

În luna mai a anului 1949, în timp ce supraveghea testarea unei rachete, a observat un obiect alb care zbura cu o viteză de aproximativ 1,5 kilometri pe secundă. Se afla la o altitudine de 40.000 de metri. Iniţial a crezut că este vorba de o rachetă experimentală.

Dar obiectul avea o viteză mult peste cea a oricărui vehicul cunoscut. El a mai observat totodată că obiectul nu lăsa în urmă nici o dâră de fum, sau alt fel de vapori. Era foarte asemănător, ca formă şi mişcare, cu alte vehicule semnalate de conducerea unităţii.

Marina americană și OZN-urile

Un an mai înainte, în ianuarie 1948, căpitanul Thomas Mantell zbura pe un aparat Mustang F-51. Era într-un grup de cinci avioane, deasupra statului Kentucky, când comandantul trupei i-a cerut să cerceteze obiectul straniu care se vedea ceva mai sus.

În condiţii de vizibilitate bună Mantell a pornit către ţintă. În mod inexplicabil aparatul s-a prăbuşit la pământ. Conform investigaţiilor care au urmat se crede că el s-a lovit de un balon experimental. Acesta a fost numit „Skyhook” (Vultur), care zbura în derivă la mare altitudine.

Această concluzie vine în contradicţie cu ultimul mesaj al lui Mantell, potrivit căruia se apropia de un obiect metalic masiv. Evenimentul nu a făcut decât să sporească agitaţia forţelor armate. S-a mărit efectivul avioanelor de luptă în ideea de a fi pregătite pentru orice fel de interceptare a unei aeronave străine. Cât priveşte evenimentele legate de pierderile de avioane, acestea au fost învăluite în mare secret vreme de mulţi ani.

Aviația britanică și OZN-urile

Aviaţia Britanică Regală nu are o istorie chiar atât de impresionantă legată de OZN-uri. În primul eveniment cu adevărat misterios fiind implicat un pilot american. Căpitanul William Schaffer pilota un aparat F6 deasupra Mării Nordului, când radarul a detectat un obiect necunoscut.

OZN-uri în România

Căpitanul a fost trimis să îl investigheze. Schaffer a reuşit să se apropie, însă după aceea a pierdut contactul vizual. Operatorii radar au observat aparatul lui Schaffer, precum şi celălalt obiect; pentru un moment pe ecranele radarelor cele două puncte s-au contopit, după care s-au separat din nou. Ulterior când au reuşit să ia legătura cu Schaffer, acesta era confuz.

I s-a ordonat să aterizeze şi să aştepte un elicopter care să îl recupereze. Cei care au asistat la aterizarea lui Schaffer au observat faptul că avea carlinga deschisă. Cu toate acestea el nu păţise nimic. Ulterior s-au aflat foarte puţine date cu privire la acest eveniment.

OZN-urile și armata din Belgia

Unul dintre cele mai mediatizate şi fascinante evenimente în care a fost implicat un OZN a avut loc în Belgia. Pe 29 noiembrie 1989 sute de civili au raportat faptul că au văzut un obiect imens, de formă triunghiulară, de culoare gri închis, care a traversat cerul nopţii.

Întâmplarea a stârnit interesul opiniei publice. Din acel moment alte evenimente similare au fost semnalate în Europa. În 1990, două avioane belgiene F16 au interceptat un obiect zburător neidentificat care avea o viteză atât de mare încât radarele care l-au interceptat s-au blocat.

După această întâmplare guvernul belgian şi forţele armate nu s-au sfiit să pună la dispoziţia publicului toate datele legate de eveniment.

S-a dat un comunicat prin care autorităţile garantau opiniei publice că vor fi mai vigilente şi că nu vor mai fi luate prin surprindere.

Treptat, ecourile întâmplării s-au stins, însă oamenii de ştiinţă au continuat, periodic, să informeze cetăţenii despre stadiul cercetărilor în domeniu.

Armata și OZN-urile

Episoadele de acest gen nu fac decât să confirme teoria potrivit căreia forţele militare intră, într-adevăr, în contact cu vehicule spaţiale aparţinând altor lumi.

În ciuda explicaţiilor date de sceptici, relatarea acestor incidente, fondurile care se alocă pentru cercetarea lor. Pericolele la care sunt expuşi oamenii în timpul anchetelor, atestă faptul că autorităţile tratează subiectul întâlnirilor de gradul trei (cum sunt denumite întâlnirile cu fiinţe şi/sau vehicule aparţinând altor lumi) cu foarte multă seriozitate.

În ceea ce priveşte autorităţile belgiene, ele pot părea oneste. Între timp, diverse organizaţii militare încearcă să desluşească aceste mistere. Cert este că rapoarte foarte bine documentate, întocmite în urma incidentelor petrecute peste tot prin lume sugerează posibilitatea ca omul să se fi întâlnit într-adevăr cu obiecte zburătoare neidentificate.

Întâlnirea unui pilot cu navele extraterestre! Dezvăluiri incendiare

Un fost pilot militar s-a decis să rupă tăcerea care i-a fost impusă. De aceea el s-a gândit să facă publice anumite întâmplări care au avut loc acum mai bine de 40 de ani atunci când el era încă pilot. Căpitanul Larry Jividen pilotă pe 6 februarie 1975 un T-39D Sabreliner, un avion militar utilitar. El era într-un zbor special de antrenament alături de cinci ofiţeri navali. Pilotul a servit 9 ani ca ofiţer în marină navală. Apoi s-a înscris pe linii comerciale.

OZN-uri în România

El a decolat în amurg pentru a face un circuit care iniţial trebuia să dureze două ore. Acest circuit trebuia să înceapă de la Staţia Aeriană Navala din Pensacola, Florida şi să se termine tot în acelaşi loc.

Atunci când zbura la atitudinea de 10.000 de metri, pilotul a zărit ceva neobişnuit. Obiectul zbura pe lângă el și părea o lumină roși. Pilotul a explicat lucrurile pe care le-a văzut:

„Lumina aceasta era specială pentru că nu clipea cum fac luminile anti-coliziune. În momentul acela m-am întrebat dacă această lumină putea fi un trafic special, dar nu eram sigur de acest lucru aşa că am apelat Turnul de Control Pensacola şi am întrebat care dintre cei doi are întâietate.”

Jividen a început să devină preocupat de faptul că obiectul care se afla în aproipierea să nu apărea pe radar. El a cerut permisiunea să îşi schimbe cursul şi să se îndrepte spre OZN-ul strălucitor şi roşu . În timp ce făcea această manevră, obiectul s-a îndreptat către avionul lor, acesta mişcându-se foarte rapid de la dreapta, la stânga. Imediat după această manevră, obiectul s-a oprit pe poziţia de ora 11.00. Pilotul s-a gândit atunci să accelereze pentru a vedea dacă îl ajunge din urmă. El a observat că în momentul în care accelera, obiectul accelera şi el. Jividen s-a decis să coboare pentru a vedea dacă obiectul e solid, plasându-l în aşa fel încât pe fundal să se vadă stelele.

Scurtă întâlnire

Jividen spune că această scurtă întâlnire nu a durat mai mult de cinci minute. OZN-ul s-a îndreptat cu o viteză foarte mare, în direcţia New Orleans. Atât Jividen, cât şi ceilalţi cinci care se aflau alături de el în avion au ajuns la concluzia că acel obiect era solid. Avea o forma circulară, el având mărimea relativă a unei biluţe de jucărie.

Imediat ce a aterizat în Pensacola, Jividen a completat un formular despre această întâlnire. Aceatsa a fost ultima dată când a mai auzit de acest caz. Această întâmplare apare şi în cartea lui John Alexander, numită „UFOs: Myths, Conspiracies and Realities”.

Acesta a mărturisit despre acest caz că primul lucru pe care îl remarci la Jividen sunt decoraţiile sale. El este de părere că nu există dubii că ceea ce s-a întâmplat atunci nu ar fi realitatea. Jividen este un martor de mare credibilitate.

Marina americană și OZN-urile – informații secrete

Colonelul Alexander dispunea de o mulţime de informaţii ultrasecrete. Informaţiile i-au oferit acces la o mare varietate de documente oficiale ce făceau referire la OZN-uri.

El s-a gândit că acela este un moment perfect pentru a crea un grup din care făceau parte atât cercetători, car şi oficiali guvernamentali pentru a studia fenomentul OZN. El şi-a dat seama că SUA poseda o mulţime de documente cu privire la OZN-uri, precum şi documente care atestă existenţa acestora.

Nu a găsit nici un semn cum că fiinţe extraterestre au intrat în contact cu oamenii sau că guvernul ar fi restricţionat anumite lucruri în mod deliberat. Alexander a stabilit faptul că încă nu am ajuns la posibilităţile tehnologice de a accelera extrem de rapid şi de a întoarce o navă folosindu-ne de valori G extreme.

CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)