Marile tragedii pe care le-au trăit românii în regimul comunist

Marile tragedii pe care le-au trăit românii în regimul comunist

Vă prezentăm câteva din marile tragedii pe care le-au trăit românii și pe care regimul comunist a încercat să le mușamalizeze.

Tragedia de la Certej

În 30 octombrie 1971, la Certej, Hunedoara, avea să se întâmple cel mai mare dezastru minier din România. Comuniștii au încercat să țină ascunsă această dramă. Jurnaliștii nu au scris nimic cu privire la această tragedie, iar localnicilor li s-a interzis să vorbească.

În 30 octombrie la orele 5, barajul iazului s-a rupt și 300000 de metri cubi de steril toxic au inundat un cartier muncitoresc din Certej. Nămolul și zgura au acoperit și distrus 6 blocuri, 20 de gospodării și un bloc de nefamiliști.

Într-un sfert de oră, zeci de kilometri pătrați au fost acoperiți cu un strat care depășea un metru. Bilanțul a fost dezastruos. Au murit 89 de persoane și 76 au fost rănite. Au fost aduși militari care în prima zi au recuperat 21 de cadavre care au fost cu greu identificate din cauza rănilor provocate de avalanșa de steril. Cele mai multe victime au fost tineri care lucrau la exploatările miniere.
În timp ce soldații recuperau alte cadavre, Certejul a fost izolat de trupele de miliție și securitate. Pagubele materiale au fost evaluate la peste 8 milioane de lei. Ancheta a durat doi ani și nu a fost identificat niciun vinovat.

Canalul Dunăre-Marea Neagră, un proiect sovietic

A fost un mega-proiect la care au lucrat zeci de mii de români. Lucrările la canalul fluvial Cernavodă-Capul Midia au început în anul 1949, sub supravegherea sovieticilor. Forța de muncă era formată din deținuți politici. După cinci ani, proiectul s-a dovedit a fi un mare eșec.

În anul 1953, proiectul a fost abandonat, iar deținuții au fost strămutați la minele de uraniu din Transilvania.

Loading...

CIA a monitorizat situația acestui proiect, în arhivele sale fiind descoperite mai multe documente despre situația deținuților politici care participau la lucrări. În rapoartele CIA se specifică faptul că la canal au lucrat între 15000 și 20000 de muncitori și deținuți politici care aveau vârste între 15 și 60 de ani. Oamenii munceau 12 ore pe zi. Condițiile erau mizere. Mii de oameni și-au pierdut viața.

Canalul trebuia să permită navelor sovietice de 15000 de tone accesul în inima Balcanilor. El trebuia să aibă o lungime de 65 km și o lățime de 80 de metri. Adâncimea maximă trebuia să fie de 300 de metri.

Planurile tehnice ale acestui proiect au fost realizate de către inginerul Iarca Oprișan care a fost arestat pentru întârzierea lucrărilor. În acea perioadă, Dobrogea era plină cu lagăre. La Cernavodă era un lagăr pentru 400 de femei. La Medgidia, un alt lagăr avea 1000 de deținuți. La Poarta Albă, Cap Midia și Valea Neagră erau alte lagăre.

În aceeași perioadă, la Cap Midia s-a încercat construcția unei baze pentru submarine. Un proiect care nu s-a finalizat.

Doar 20 de kilometri au fost finalizați, după care s-a dat ordinul de încetare a lucrărilor.

loading...

Related posts