Măicuțe cu har care au scris istorie și au schimbat lumea

Măicuțe cu har care au scris istorie și au schimbat lumea

Măicuțe cu har nu sunt multe în istoria creștinismului românesc. De cele mai multe ori, femeile care hotărăsc să îmbrace haina monahală provin din familii fără posibilități materiale, au suferit decepţii mari sau doresc să se apropie cu toată făptura lor de Dumnezeu.

Unele nu au vocație

Eugene Poujade a fost consul al Franței în Principatele Romane, în perioada 1848-1853. În cartea sa, Cretieni și Turci, descrie o vizită pe care a făcut-o la mânăstirea Agapia. Fiecare călugărița avea căsuţa să. Consulul a fost încântat de corul bisericesc, dar și de dulceţurile cu care a fost servit.

A urmat o vizită la Văratec. Despre măicuţe, consulul scria, unele nu aveau niciun fel de vocaţie pentru viața monahală, dar erau aduse în congregaţie, cu forța, de către părinți. Era un fel de sacrificare a acestora.

Într-o altă vizită, consul a fost surprins de un ritual al călugăritelor. Acestea cântau timp de o oră un cântec în care repetau obsesiv numele unei femei. Ritualul se numea priveghere, iar călugăritele se rugau pentru moartea acelei femei care avea o legătura ilegitimă cu un înalt personaj.  Soția înșelată plătise organizarea unui astfel de ritual care dură o oră, timp de 40 de zile.

Maica care se îmbrăca după ultima modă

Despre mânăstirea Ostrov, construită pe o insulă a Oltului, consulul scria că a fost impresionat de luxul în care trăia stareţă. Aceasta îmbracă straie monahale numai atunci când avea vizitatori.

În restul timpului, se îmbracă după ultima modă de la Paris. Din ziua în care ai intrat la mânăstire, lași în spate averea, lași tot. Ești afierosit Domnului, îi aparții întrutotul. În prima etapă, femeia devine sora, apoi rasofora, poarta vestmântul numit rasă.

Măicuțe cu har – Maica Veronica

Maica Veronica

Maica Veronica de la Mânăstirea Vladimireşti, Episcopia Dunării de Jos, a plecat la Domnul, în anul 2005. Ea a fost întemeietoarea și stareţa acestei mânăstiri care a fost ctitorita în anul 1938, în urma unor revelaţii pe care le-a avut în copilărie.

În anul 1955, este arestată de Securitate, împreuna cu tot consiliul de administraţie al aşezământului, iar în februarie 1956, toate cele 318 măicuţe și surori ale mănăstiri au fost arestate pentru port ilegal de uniformă.

În anul 1990, maica Veronica obţine aprobarea de a redeschide mânăstirea. S-au întors, 160 dintre vechile călugăriţe, la care s-au adăugat și fete tinere.

Măicuțe cu har – Teodora

Maica Teodora

Maica Teodora a absolvit regia și este realizatoare a numeroase documentare. A lucrat la TVR și Antena 1. S-a retras la mânăstirea suceveană, Dragomirna, de unde a plecat la Aşezământul Romanesc din Ierusalim. De peste 15 ani, este stareţa unei mânăstiri din Vâlcea.
Amintirile unui pelerin este documentarul a cărei autoare este și care a determinat-o să îmbrace straiele monahale. Și-a donat toată averea bisericii și s-a retras la Mânăstirea Dragomirna.

Principesa Ileana a României

Principesa Ileana a României a fost copilul preferat al reginei Maria. Ea rămâne în istorie ca fiind singura principesă care s-a călugărit. Regina a avut o influență majoră în educația ei.

O întâmplare din copilărie avea să-i marcheze destinul. La vârsta de șapte ani, Ileana se afla în camera fratelui său mai mic, Mircea, care era bolnav de febră tifoidă.

Ea a văzut lângă patul acestuia o făptură cerească, albă, cu aripi. În mână ținea o lumânare și avea un zâmbet dumnezeiesc. La scurt timp, fratele său avea să moară. S-a apropiat de înger și a încercat să-l atingă, însă acesta a dispărut. Momentul a marcat-o decisiv și a fost supranumită Prințesa Îngerilor.

S-a refugiat la Iași în timpul războiului, unde alături de mama sa a îngrijit bolnavii. Principesa Ileana a fost singura femeie din România care a obținut brevet de căpitan de cursă lungă. Pleca singură în larg cu yahtul său, Isprava, lucru care îl deranja pe fratele său, Carol. Când se afla într-o călătorie în Spania, și-a întâlnit marea iubire, pe arhiducele Anton de Hasburg.

Măicuțe cu har

Acesta avea să-i devină soț în anul 1931. Când a rămas însărcinată cu primul copil, regele Carol i-a impus să plece din România. Nu dorea ca nașterea să aibă loc în România.

Se stabilește la Viena, unde va avea șase copii. În Austria, va pune bazele unui spital pentru săraci și a unei cantine sociale. În anul 1944, revine în țară și se stabilește la Bran, unde va dona o bucată de pământ pentru construcția spitalului pentru răniți numit Inima Reginei. În 7 ianuarie 1948, este obligată să părăsească România.

A luat cu ea într-o cutie o fărâmă de pământ românesc pe care grănicerii comuniști au vrut să-l confiște. Ajunge în Elveția și mai târziu, în Argentina, unde va organiza un cămin pentru refugiații români.

În anul 1950, se mută cu familia în Boston, iar patru ani mai târziu, va divorța. Va duce o viața simplă, uneori plină de lipsuri. În anul 1956, se recăsătorește cu medicul Ștefan Isărescu și obține cetățenia americană. În anul 1967, divorțează și devine maica Alexandra. Va înființa o mănăstire de maici la Elwood City, numită Schimbarea la Față.

Toată viața ei a păstrat cutiuța cu pământ românesc. A revenit în România, la vârsta de 81 de ani, în anul 1990. Un an mai târziu, va trece în lumea celor drepți. Pe mormântul său din SUA este o cruce simplă de lemn. A fost îngropată alături de caseta de pământ românesc.

loading...
CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)