Descopera

Legenda lui El Dorado

 Ambrosius Ehinger, un neamţ curajos şi curios, a fost cel dintâi care a pornit în căutarea unui regat al cărui suveran îşi acoperea corpul cu praf din aur. Era El Dorado, omul de aur, al cărui legenda face valuri şi în zilele noastre. Până la urmă să fi fost doar o legendă? Ehinger a murit în Mazonia, fără să-l fi descoperit pe cel pe care îl caută cu atâta înverşunare. La puţin timp după această întâmplare nefericită, doi spanioli, Diego de Ordas şi Alonso de Herrera, au pornit pe urmele lui El Dorado, dar au fost şi ei ucişi. Se pare că aurul blestemat nu cruţa pe nimeni şi acesta era doar începutul.

Germanii nu au renunţat la căutări, şi un anume Welser a efectuat o expediţie de recunoaştere pe fluviul Orinoco. Neamţul a dispărut subit, după cum era şi normal, iar aventura a fost continuată de un spaniol şi un portughez, avizi după aur, care după ce i-au înfruntat pe indienii tribului Chilcha, au ajuns la lacul sacru Quatavita, unde s-a presupus că se scaldă regele care îşi acoperea trupul cu praful din aur.

El Dorado era considerat un semizeu, informaţiile din ziua de astăzi confirma acest fapt. În momentul încoronării, după cum cerea tradiţia, viitorul suveran trebuia să se dezbrace şi să-şi acopere întreg trupul cu praful din aur şi împodobit cu diverse bijuterii. Era o cutumă politico-religioasă care urmărea consacrarea unui nou Zipa, rege al Bacatei (Bogota de astăzi), pentru care poporul concepea veşminte bogate şi mâncăruri dintre cele mai alese. Apariţia semizeului la sărbătoare se făcea în ritmurile tobelor şi ale flautelor.

Un adevărat festin, urmat de procesiunea, care se efectua cu puţin timp înainte de apariţia zorilor, iar palanchinul îl purta pe Zipa spre barcă regală. Războinicii îşi aruncau mantiile şi formau un covor pe care regele calca cu mândrie. Apoi se urcă în barcă, unde îşi lăsă mantia şi arata poporului trupul acoperit cu praful de aur.

eldorado 2 - Legenda lui El Dorado

După acest episod urmau rugile, care erau auzite de toţi supuşii, iar la ivirea zorilor scotea un sunet de bucurie care era repetat în cor de toată lumea. Când ajungea în mijlocul lacului, monarhul trebuia să le ofere zeilor ofrandele, după care se ducea la palat, care îi era şi închisoare, dar şi mormânt. Nicio rază de soare nu pătrundea în palatul regelui Zipa.

Aceasta este legendă lui El Dorado, o poveste care a stârnit aviditatea tuturor celor care o auzeau, car emai apoi porneau flămânzi în căutarea comorilor.

loading...
loading...
Click to comment

Lasă un răspuns

To Top