Descopera

Istoria reală a Pământului

Fondatorii

Pământul a fost creat de Mama Divină în urmă cu aproximativ 5 miliarde de ani, dar prima formă de viaţă a apărut pe suprafaţa sa abia în urmă cu aproximativ un miliard de ani. Imediat după începutul timpului, unele aspecte ale lui Dumnezeu s-au fragmentat, formând un grup de suflete, numite Cei Eterni. Unul dintre Cei Eterni a stabilit Soarele Central al galaxiei Calea Lactee într-un roi de stele cunoscut în prezent sub numele de Pleiade. Acest mare suflet s-a fragmentat apoi în suflete mai mici, numite Fondatori. Fondatorii sunt fiinţe din dimensiunea a 12-a ce au evoluat înapoi în Dumnezeu, în acelaşi timp păstrându-şi individualitatea şi rămânând neafiliaţi cu ierarhia spirituală. Aceste fiinţe măreţe călătoresc prin univers folosind conştiinţa pură ca vehicul. Ele nu au limite; pot să ia orice formă aleg şi să intre în orice dimensiune doresc, oricând. Pot călători înainte şi înapoi în timp.

Fondatorii au creat o planetă paradisiacă în sistemul stelar Vega şi au numit-o Lira. Acesta era un loc special în care puteau merge şi experimenta forma. A fost Grădina Edenului iniţială, cu mult înainte de Edenul de pe Pământ. Cosmologia din prezent consideră Lira originea formei umane. Contrar gândirii conştiinţei de masă, forma umană nu îşi are originea pe Pământ; ea îşi are originea pe Lira şi a fost reintrodusă pe Pământ prin inginerie genetică (un proces care este explicat parţial în continuare) la multe milioane de ani după aceea.

Pleiadienii care au sădit viaţa pe Pământ erau urmaşii acestei rase lirane străvechi din Creaţia Originară. Sistemul stelar Lira vibra la densitatea a 12-a, care se află în tărâmurile lui Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu a decis să experimenteze dualitatea, din Dumnezeu a apărut lumea lirană şi sufletele prezente în ea, coborând în vibraţie cu 5 nivele, până la densitatea a 7-a. Aceasta a fost căderea originară din graţie.

Dintr-un punct de vedere ştiinţific, steaua lirană a devenit supernovă în urmă cu aproximativ 1 miliard de ani, forţându-i pe lirani să migreze. Unii dintre lirani şi-au stabilit domiciliul în Pleiade şi au început să evolueze acolo într-o lume de densitatea a 7-a. În cele din urmă, aceşti pleiadieni au proiectat viaţa de pe Pământ. De atunci, multe dintre aceste fiinţe au evoluat înapoi până la densitatea a 12-a, dar sunt încă implicate în experimentul de pe Pământ. Printre urmaşii rasei lirane se numără veganii şi siriusienii, despre care vom discuta mai târziu.

Marele Experiment

loading...

În urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, pleiadienii au început să terraformeze Pământul prin crearea de forme de viaţă pe bază de carbon şi siliciu pe suprafaţa planetei. Înainte de a continua cu istoria Pământului, aş dori să fac o digresiune şi să explic cum este creată viaţa.

Tot ce înseamnă viaţă fizică este creată dintr-un tipar eteric – un model geometric codat, format din inteligenţă superioară şi coborât treptat în vibraţie până când poate fi contopit în formatul molecular ARN/ADN. Molecula proteinei seamănă foarte mult cu un computer organic; tiparul eteric este de fapt programul computerului.

Programul este adus din starea de conştiinţă pură în starea subatomică şi, în final, în cea atomică. Conştiinţa pură poate fi asemănată cu biţii unui program de computer (elementele de construcţie ale programului). Nivelul subatomic al creaţiei este analog cu programul scris în cod-maşină, iar nivelul atomic ar putea reprezenta un limbaj de nivel mai înalt, cum ar fi BASIC sau COBOL.

Toate programele de menţinere a vieţii îşi au originea în Mintea Universală – complexul vast de inteligenţă ce reprezintă mintea lui Dumnezeu. În cadrul acestui câmp de inteligenţă se află înregistrările akashice, care sunt foarte asemănătoare dispozitivelor de stocare de date, cu excepţia faptului că ele sunt în realitate câmpuri de energie menţinute la locul lor de continuumul temporal. Pe măsură ce evoluţia avansează de-a lungul liniei temporale, ea lasă o încărcătură electrică în substanţa eterică, la fel cum un neutrino lasă o urmă de-a lungul unei capsule Petri, sau la fel cum un electron lasă o urmă pe un osciloscop. În timp ce urma, sau întipărirea este numai o înregistrare a unui eveniment real, mediul akashic creează o imagine holografică a evenimentului. Această imagine poate fi apoi re-trăită ca un fel de „realitate virtuală”, pur şi simplu prin acordarea la acel loc particular de pe linia temporală.

Aceasta seamănă cu a urmări un film 3D al unor evenimente din trecut, nu numai vizual, ci însoţit şi de senzaţii fizice şi emoţionale. În esenţă, aşa îşi amintesc oamenii experienţele din vieţile trecute. Akasha personală a fiecărui om este conţinută în câmpul auric al corpului său eteric de lumină de densitatea a 5-a. Creierul este doar un receptor al impulsurilor câmpului EM ce emană din aură. Amintirile din viaţa prezentă a sufletului sunt stocate şi în celulele corpului fizic. Este posibil să aduci amintiri din vieţile anterioare, din corpul eteric, în celulele corpului fizic şi, astfel, să trăieşti în corpul actual un eveniment traumatizant dintr-o viaţă anterioară.

Această explicaţie foarte detaliată asupra tiparului vieţii are rolul, pur şi simplu, să ilustreze faptul că viaţa nu a fost un accident brusc sau un eveniment ce a dat roade „din prima”, care să fi apărut întâmplător, ci, mai curând, un eveniment pre-conceput, pre-programat ce mai târziu poate fi reprogramat şi modificat prin oricâte permutaţii, fiecare dintre acestea putând fi experimentată multidimensional, ori de câte ori doreşte experimentatorul.

Dintr-o perspectivă extraterestră, Pământul a reprezentat o astfel de oportunitate pentru pleiadieni. Linia temporală a Pământului era întinsă înaintea minţii din dimensiunile mai înalte, reprezentând nenumărate posibilităţi de evoluţie. Dacă eşti familiarizat/ă cât de cât cu programarea computerelor, ştii că poţi rula un program de câte ori doreşti, obţinând acelaşi rezultat de fiecare dată. Totuşi, dacă schimbi o singură linie de cod, întregul program se schimbă. Pleiadienii erau mari experimentatori atunci când au pus la cale evoluţia Pământului. Ei au introdus un tipar, iar dacă forma de viaţă ce apărea nu îndeplinea cerinţele lor, ei înregistrau rezultatele în akasha, într-un segment individual al liniei temporale, iar apoi permutau tiparul şi încercau din nou.

Timp de aproape 90 de milioane de ani, Pământul a fost un laborator gigant pentru dezvoltarea unor forme de viaţă exotice şi impredictibile, din care majoritatea nu se mai află astăzi pe Pământ. O astfel de formă -dinozaurii- a rămas pe Pământ timp de milioane de ani.

Apoi, aproximativ cu 10 milioane de ani în urmă, pleiadienii înşişi s-au hotărât să coboare pe Pământ şi să simtă la propriu rezultatele muncii lor. Deşi pleiadienii programaseră şi terraformaseră cu meticulozitate un umanoid în care să se încarneze, ei nu erau pregătiţi pentru experienţa pe care au avut-o. Fiind de densitatea a 7-a, ei nu îmbrăcaseră niciodată o formă fizică. Cea mai bună aproximare a formei pe care o avuseseră înainte este aceea de sfere de lumină alb-albastră, asemănătoare chiar cu stelele.

Ei încercaseră să fabrice corpuri şi să aterizeze direct pe Pământ de multe ori, dar intensitatea câmpului magnetic făcea foarte dificilă rămânerea pe suprafaţa planetei mai mult de câteva zile, întrucât corpurile fabricate sufereau schimbări nedorite. Prin urmare, ei au pregătit pe Pământ forme biologice umanoide evoluate şi au infuzat aceste forme cu fragmente din esenţa lor, folosind procesul încarnării, în timp ce restul esenţei lor (99%) rămânea în tărâmurile mai înalte.

În ciuda scăderii masive în vibraţie, pleiadienii care se încarnau pe Pământ în urmă cu 10 milioane de ani au creat un paradis. A fost un paradis cel puţin după standardele de azi. Densitatea Pământului era cu 4 octave mai coborâtă decât lumea lor pleiadiană. Atunci când coborârea în formă a fost deplină, ei au început să îşi piardă conştienţa conştientă pe care şi-o proiectaseră în fragmente minuscule de esenţă sufletească ce erau înglobate în corpurile umanoide şi, drept rezultat, au fost cuprinşi de o amnezie adâncă. Ei au uitat de suprasufletele imense din ceruri. Şi-au pierdut multe dintre capacităţile intuitive şi psihice. Treptat, au fost prinşi în mrejele câmpului energetic al Pământului şi s-au simţit prizonieri în formele lor umanoide.

Ei s-au împerecheat, iar urmaşii lor au devenit poarta de intrare pentru alte suflete din tărâmurile mai înalte. Unele dintre aceste încarnări s-au făcut în mod conştient, prin punerea de acord a părinţilor cu sufletele ce se încarnau, iar altele nu s-au făcut în mod conştient, din cauza densităţii mari a câmpului magnetic al Pământului. Încarnările inconştiente au adus pe Pământ suflete ce nu aveau înţelegerea şi echilibrul necesare pentru a creşte şi evolua în mod paşnic. Prin urmare, conştiinţa sufletelor de pe Pământ a continuat să scadă în vibraţie.

Pleiadienii de pe Pământ erau o rasă blândă, feminină, care şi-a creat legături puternice cu natura feminină a Mamei Terra. Pe măsură ce au coborât în vibraţie, ei au început să atragă energii ce nu erau în armonie cu originile lor. În plus faţă de încarnările inconştiente, Pământul a început să fie remarcat de rase războinice din alte sisteme stelare. Unele dintre aceste rase vibrau deja la o frecvenţă suficient de joasă, încât să aterizeze direct pe Pământ şi să se amestece cu pleiadienii. Destul de curând, Pământul a devenit un creuzet pentru suflete de la toate nivelele Creaţiei, unele foarte evoluate, iar altele nu. Ei bine, după cum probabil deja ştii, în cele din urmă au izbucnit dispute şi conflicte, iar tânăra civilizaţie a fost nimicită şi împrăştiată pe suprafaţa Pământului. Astfel a început ridicarea şi căderea a 16 civilizaţii diferite în următorii 10 milioane de ani.

terra - Istoria reală a Pământului

Civilizaţia de azi de pe Pământ este alcătuită din multe rase de fiinţe, întreţesute prin încrucişare şi experimentare genetică. Rasa nativă a Pământului (cei ce au descins din pleiadienii originari) se numeşte rasa adamică. Acestea sunt sufletele ce au decis că această planetă este sfera lor primară de evoluţie, şi ale căror rădăcini genetice provin de la primele încarnări ale sufletelor aici. Cu alte cuvinte, Pământul este planeta lor „de domiciliu”.

Povestea cu Adam şi Eva din Geneză este în foarte mare măsură simbolică, deşi dinamica acesteia fusese pusă în scenă pe Lira în urmă cu 1 miliard de ani; în Pleiade – în urmă cu 100 de milioane de ani; şi pe Pământ – în urmă cu 10 milioane de ani. Adam îl reprezenta de fapt pe Tatăl Ceresc, iar Eva – pe Mama Divină. Grădina reprezenta starea lor de conştiinţă dinaintea separării, iar copacul cunoaşterii binelui şi răului reprezenta lumea dualităţii în care se încarnau. Odată ce aspectele masculin şi feminin ale lui Dumnezeu au coborât în dualitate, ele şi-au uitat adevărata origine şi au devenit fascinate, hipnotizate şi ataşate de densităţile mai joase.

Traducere: George Acu
Sursa articolului: Capitolul 13 al cărții „Viața la frontiera cunoașterii (de Sal Rachele)” – Editura Proxima Mundi, 2011
proxima-mundi

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top