Istoria calendarului și evoluția sa. De ce sunt 365 de zile într-un an?

Istoria calendarului și evoluția sa. De ce sunt 365 de zile într-un an?

Istoria calendarul este una stufoasă. Calendarele permiteau societăților antice să se organizeze în scopuri religioase, sociale, economice și administrative. Calendarul, sau mai bine zis, două seturi de calendare, au fost inventate de vechii egipteni.

Unul dintre acestea a fost un calendar lunar, care a fost folosit mai ales pentru organizarea de festivaluri religioase. Celălalt era un calendar solar, care era folosit în scopuri administrative și în viața de zi cu zi a vechilor egipteni. Calendarul solar al vechilor egipteni este primul calendar cunoscut care are 365 de zile într-un an, de unde este precursorul calendarului gregorian care este folosit astăzi.

Istoria calendarului -Calendarul lunar


Deși este încă o problemă în dezbatere, se anticipează că vechiul calendar egiptean a fost folosit în urmă cu aproximativ 5000 de ani.  Așadar, istoria calendarului este una complexă. Acesta a fost un calendar lunar și a fost utilizat în toate scopurile până la inventarea unui calendar solar. Acest calendar timpuriu a împărțit anul în 12 luni, durata fiecăreia fiind dependentă de ciclul lunar (în mod normal 29 sau 30 de zile).

Istoria calendarului

Fiecare lună începea în momentul când apărea Luna nouă și a fost numită după un festival major. Întrucât calendarul lunar era mai scurt decât cel solar cu 10 sau 11 zile, a fost adăugată o a 13-a lună, cunoscută și ca lună intercalată, o dată la câțiva ani, pentru a readuce calendarul în concordanță cu anotimpurile agricole și festivalurile religioase.

Împărțirea anotimpurilor și adăugarea sărbătorilor


Într-o perioadă ulterioară a istoriei egiptene antice a intrat în funcțiune un calendar solar. Acest calendar a împărțit anul în trei sezoane care s-au rotit în jurul ciclului agricol – Sezonul inundațiilor, Sezonul semănăturilor și Sezonul verii. La rândul lor, fiecare ciclu deținea patru luni.

Lunile egiptene au fost împărțite în trei perioade de zece zile, cunoscute sub numele de decade (ceea ce corespunde săptămânii de șapte zile pe care o folosim astăzi). Ultimele două zile ale fiecărei decade au fost considerate sărbători (precum weekendurile noastre), iar egiptenii nu erau obligați să muncească . Prin urmare, aceasta a avut ca rezultat un total de 360 ​​de zile într-un an.

Cinci zile au fost apoi adăugate la sfârșitul fiecărui an, rezultând în 365 de zile într-un an, același număr de zile ca și calendarul gregorian folosit în majoritatea părților lumii. Aceste zile suplimentare erau folosite pentru sărbătorirea aniversărilor a cinci zei – Osiris , Horus , Seth , Isis și Nephthys (în această ordine), timp în care egiptenii petreceau.

Istoria calendarului

Aceste cinci zile au fost adăugate astfel încât calendarul solar și anul astronomic să se alinieze. S-a sugerat că adoptarea calendarului solar a fost menită să ofere o diviziune mai precisă a anilor în scopuri administrative.

Calendarul gregorian și pierderea a 11 zile


Pe scurt, calendarul solar antic egiptean a fost o contribuție foarte importantă pentru umanitate, deoarece este precursorul calendarului gregorian care este în prezent cel mai utilizat calendar din lume. În timp ce acest calendar are o serie de caracteristici care pot fi recunoscute astăzi, au fost necesare mai multe modificări de-a lungul mileniilor pentru a ajunge la calendarul actual.

Calendarul gregorian, numit calendarul occidental sau calendarul creștin, a fost numit după Papa Grigorie al XIII-lea, care l-a introdus în 1582. Acesta a luat locul calendarului roman iulian în istoria calendarului.

Țările aflate sub stăpânire protestantă au respins inițial calendarul gregorian datorită legăturilor sale cu papalitatea, pe care le-au văzut ca un complot pentru a le impune Biserica Romano-Catolică. La fel, țările aparținând Bisericii Ortodoxe Răsăritene nu au adoptat cu ușurință calendarul gregorian.

Secretul calendarului iulian și gregorian


În urmă cu 2056 de ani după diferite erori grave de măsurare a timpului apare dintrodată un algoritm corect. Nu numai că nu sunt decalări de zile, ci este intercalata o zi din patru în patru ani!

Care este explicaţia acestui fenomen? Primul algoritm corect de măsurare a timpului a fost dat de Dumnezeu Absolut (Absotheos), era imposibil în acea perioadă să se facă aceasta corelare zi-an. Şi la acest moment, cu tehnologia modernă nu este deloc simplu să faci corelarea zi-an. Acest calendar începea cu prima zi egală cu noaptea, adică 1 martie era ziua echinocţiului (din acest motiv înaintea introducerii calendarului a fost anul dezordinii, dacă se introducea doar algoritmul fără rectificările adecvate, 1 martie nu ar mai fi fost ziua echinocţiului).

Istoria calendarului

Câteva sute de ani mai târziu, Absotheos avea să mai transmită o dată importanta omenirii: dată alinierii planetelor (în terminologia actuală) şi această dată este 25.12. Între timp s-au adus diferite modificări calendarului şi astfel luna a 12-a a devenit decembrie. În calendarul iulian luna a 12-a era luna februarie, 25.12 în calendar iulian fiind 25 februarie.

Au trecut sute de ani peste planetă şi se ajunge în secolul XVI. Echinocţiul de primăvară de la data de 1.03 era considerat ca fiind pe data de 21.03, iar în realitate nu cădea nici în această zi, lună martie din prima lună devenise luna a treia, deci Absotheos intervine din nou pentru corectarea calendarului. Această deficientă produsă nu trebuie să ne mire, printre năvăliri şi cotropiri nu au fost totuşi mari nereguli, ba chiar astronomii au ţinut destul de bine evidenta zilelor.

Cu această nouă modificare în calendar, dată alinierii planetelor (în terminologia actuală), un moment deosebit pentru sistemul stelar nu avea nici un fel de interpretare deosebită, chiar dată de 21.03 fiind cea convenabilă, decalarea era de doar trei zile, o problemă ce se rezolvă simplu şi între timp astronomii primeau o însărcinare mai grea. Astfel apare surprinzătoarea teorie că anii ce nu se divid cu 400 nu sunt bisecţi, rezultând scăderea de zile vizata şi data de 21.03 ca fiind cea a alinierii planetelor, adică cu trei zile mai înainte de echinocţiu.

Istoria calendarului

Deci, în timp ce este lăudată civilizaţia mayaşă pentru perspicacitatea de care a dat dovadă, cea mai importantă sărbătoare a creştinilor se corelează la origini cu momentul astronomic deosebit, iar în prezent toţi oamenii de pe planetă cunosc data echinocţiului de primăvara care nu este chiar atunci, ci mai târzior cu vreo 72 de ore.

Nu este simplu să faci astronomie, nu este simplu să măsori durata zilei şi a nopţii deoarece intervin fenomene perverse, criteriu clar se stabileşte luând în analiza cauză, dacă te centrezi pe efect apar erori. Astfel ziua cea mai scurtă are 8 ore exact, iar ziua cea mai lungă 16 ore exact. Nu este nici un motiv de supărare pe astronomi pentru greşelile comise, nu este deloc simplu să faci cunoaştere ştiinţifică mai ales când nu ai ABC-ul existenţial clarificator, iar dacă nu credeţi treceţi în locul lor şi convingeţi-vă!

 
Dacă ți-a plăcut articolul nostru, nu uita să dai un LIKE paginii noastre de Facebook. Astfel, vei primi toate articolele de Cultură Generală!
 
CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)