Medicina alternativa

Irisul, planta care vindeca cele mai nebanuite afectiuni

Irisul este una dintre florile care aduc o pată de culoare grădinilor palide în această perioadă. Una dintre semnificaţiile numelui său este aceea de „curcubeu”, referire la bogăţia coloristică a florii, dar mai înseamnă totodată „ochiul din cer”.

Genul Iris este format din aproximativ 200 specii fiind originar din regiunile nord temperate ale globului. Rudă cu frezia şi gladiola, irisul are aceeaşi formă de sabie a tijei. Florile mari, bogate, cu trei niveluri, au culori diferite, dintre care cea mai cunoscută este albastru-mov, cu centrul de un galben intens. Habitatul irişilor este extrem de variat unele flori crescând în deşert, unele în mlaştini iar altele pe arii aflate la latitudini mari.

Proprietăţi terapeutice iris:

– în tratamentul rănilor, extern şi intern (pentru cicatrizare) se administrează petalele de iris deoarece sunt bactericide, cicatrizante sunt deasemenea bune şi pentru calmarea durerilor şi se folosesc şi ca expectorant deoarece sunt un bun fluidifiant al secreţiilor bronhice

– în afecţiunile respiratorii se foloseşte bulbul de iris care vindeca cazurile uşoare iar pe cele mai grave le ameliorează

– irisul are un efect calmant al sistemului nervos.

loading...

– în afecţiunile cardiace reglează bătăile inimii şi excitaţiile nervoase

– coaja sau bulbul se fierb şi se fac bandaje care tratează abcese, arsuri, furuncul şi răni externe. Bandajele se schimbă la 6-8 ore, deoarece colectează puroiul şi sparge zonele infectate ducând la vindecare

– pentru afecţiunile interne sau externe se administrează ceai de iris din petale sau decoct din bulb. Se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită care se pune la o cană de apă. Dacă faceţi ceai de iris, petalele se pun în apă care fierbe, se lasă acoperit 15 minute, şi se strecoară. Dacă faceţii decoct, acestea se vor pune în apă rece, se fierb 15 minute şi apoi se strecoară. Se consuma 3 căni de astfel de ceai pe zi

– pentru alte afecţiuni se administrează cu succes tinctura de iris care se prepară în felul următor: o parte petale de iris şi 5 părţi alcool alimentar de 70 de grade, se ţin la temperatura camerei 15 zile şi se agita des. La final se strecoară, se pune în recipiente mai mici şi se administrează câte o linguriţă de 3 ori pe zi diluata cu apa. La fel se poate face şi cu bulbul.

– ceaiul cald de iris sau tinctura se poate pune în ureche în cazul afecțiunilor aparatului auditiv sau nevralgiilor

pentru afecţiunile oculare se administrează 2 linguriţe de petale de iris la o cană cu apă rece ce se va ţine la macerat peste noapte dimineaţa se strecoară şi se fac spălaturi folosind un tampon de vată

– pentru afecţiuni oculare, auditive şi stomacale se poate face un ulei: 50 de grame de rădăcină de iris măcinata în jumătate de litru de ulei se ţine amestecul timp de săptămâni la soare iar ulterior se strecoară

– se pot face şi creme, adăugând ceară de albine care se fierbe într-o baie de apă proporţia trebuie să fie de 20 de grame de plantă la 100 de grame de masa grasă

– acest ulei se pune cald (3-4 picături) în ureche sau se unge local în cazul afecţiunilor ginecologice, de 2 ori pe zi

– aceasta cremă de iris are proprietăţi cicatrizante şi se foloseşte foarte mult în afecţiunile externe

Irisul în tradiţia populară

Foliolele poligonale macerate în undelemn constituie Oleum liliorum alborum, remediu casnic şi clasic pentru răni. Frunzele de crin se puneau pe răni, tăieturi şi arsuri, iar petalele unse cu miere, pe beşică rea, la bubă neagră şi tăieturi. Pentru băşică în gură, se fierbeau în lapte dulce, care se ţinea călduţ în gură. Florile se puneau într-o sticlă cu apă, se astupau bine şi se foloseau contra durerilor de ochi.

În alte părţi, petalele ţinute în alcool se foloseau contra petelor de pe faţă şi a usturimii ochilor. Din antere se prepară un ulei pentru vindecarea rănilor, iar din floarea întreagă, o tinctură contra durerilor interne. Ceaiul din flori de crin se lua pentru curățirea sângelui. Se mai folosea în amestec cu sulfină albă, trifoi alb şi rădăcină de bujor. Ceapă de crin fiartă se punea pe umflături, pe buboaiele ce dau în copt şi pe pieptul bolnavilor de tuse.

Se mai prepara din ea o alifie pentru creșterea sprâncenelor. Se pisează o ceapă mai mare sau două mai mici, se puneau într-o ulcică cu o lumânare de seu şi se lăsau să fiarbă împreună, apoi se lua seul curat de deasupra, se spăla bine în apă şi se ungeau cu el sprâncenele, în fiecare seară înainte de culcare.

iris2 400x266 - Irisul, planta care vindeca cele mai nebanuite afectiuni

Afecţiuni tratate cu iris:

boli tratate cu iris: abcese, arsuri, coşmaruri, dureri de ochi, excitaţie nervoasă, faringite, furuncule, laringite, inflamaţia căilor respiratorii superioare, inflamaţia urechii, insomnii, otite, palpitaţii cardiace, panariţiu, răni, stări nervoase, stres, tulburări de memorie, (se face o cură internă cu câte 2-3 căni de ceai pe zi, preferabil din petale.), tuse uscată.

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top