Indienii Selk’nam în drum spre Europa pentru a fi expuși în grădinile zoologice umane

Indienii Selk’nam în drum spre Europa pentru a fi expuși în grădinile zoologice umane

Grădinile zoologice umane reprezintă una dintre cele mai negre pete ale istoriei recente. Acestea au existat pe teritoriul Europei și erau expuși oameni ”ciudați”, adică diferiți, aduși din toate colțurile lumii, împotriva voinței lor.

Istoria este cea mai bună sursă, care reflectă gradul evoluției spirituale umane. Aceasta nu a fost întotdeauna la cel mai înalt nivel, aruncând oamenii trecutului într-o beznă perfidă, în care, probabil, se zbăteau sufletele lor.

Indienii în grădinile zoologice umane


Cu permisiunea guvernului chilian, între anii 1878 și 1900, trei grupuri de indieni au fost trimiși spre Europa, pentru a fi expuși publicului. Indienii din Patagonia erau o raritate la acea vreme și Europa a decis că această curiozitate trebuia fructificată din punct de vedere economic.

Astfel, trei grupuri de indieni, aparținând triburilor indigene Tehuelche, Selk’nam și Kawésqar au fost trimise spre Europa. Printre ei se aflau atât copii, cât și bătrâni. Înainte de a fi îmbarcați, indienii au fost măsurați, cântăriți și apoi spălați și îmbarcați pe un vapor de mărfuri.

grădinile zoologice umane

Pentru că în acele vremuri, condițiile de transport erau precare, cei mai mulți dintre ei au murit pe vapor și nu au mai ajuns niciodată să fie expuși în groteasca grădină zoologică.

De ce ar face oamenii o astfel de grădină?


Este foarte greu să răspundem în prezent la această întrebare, dar așa cum există grădini zoologice, unde animalele sunt private de libertate, așa existau, în trecut, și grădini umane. Din punct de vedere social, o civilizație mai avansată are tendința de a o domina pe una rudimentară. Era vorba despre curiozitate și diferențele enorme dintre cele două culturi, cea europeană, care atinsese un grad considerabil al evoluției, și cea a nativilor indieni, care în acele vremuri, trăiau în epoca de piatră.

Acesta poate fi motivul principal pentru care grădinile zoologice umane s-au înființat în Europa. Apoi, nu trebuie să uităm partea financiară, care era una considerabilă pentru acele vremuri. Europenii plăteau mulți bani ca sa-i vadă pe frații lor din Patagonia în lanțuri și cuști.

Populația Selk’nam, cunoscută și sub numele de Ona, trăia în regiunea patagoniană din sudul statelor Chile și Argentina, inclusiv insulele Tierra del Fuego. Aceasta a fost unul dintre ultimele grupuri aborigene din America de Sud care au fost descoperite de occidentali, la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Reprezentanții tribului Selk’nam erau oameni scunzi, dar de o duritate ieșită din comun. Dețineau o capacitate incredibilă de a se adapta la cele mai ostile medii.

Conchistadorii spanioli pur și simplu i-au vânat pe acești indieni. Nu se știe care era motivul real, dar putem spune că Alejandro Cañas a estimat că în 1896 a existat o populație de 3000 Selk’nam, iar în 1919 au mai rămas doar 279 de indieni din acest trib. În mai 1974, Ángela Loij a murit; ea a fost ultima reprezentantă pur sânge a acestui trib.

Indigeni puşi să simuleze luptele dintre ei şi colonizatori


Una dintre primele grădini zoologice umane a fost cea realizată în Londra, în 1851, atunci când familii întregi de indigeni africani au fost aduse în Europa pentru a realiza o replică a satelor primitive din Senegal, Niger sau Guineea. Proaspăt ajunşi într-un teritoriu necunoscut, unii dintre ei erau forţaţi să execute dansuri tradiţionale imediat cum erau coborâţi din tren sau din avion, totul spre deliciul spectatorilor. Femei cu sânii goi sau chiar copii de origine africană erau exploataţi de agenţii şi administratorii expoziţiilor. În unele zone, grupurile de indigeni erau forţate chiar să simuleze luptele dintre ei şi colonizatori.

grădinile zoologice umane

Deşi susţinătoare a principiilor egalitare, o altă expoziţie celebră a fost şi cea din Franţa, unde, în 1880, şase sate diferite au fost construite la „Jardin d’Agronomie Tropicale”, reprezentând replici ale habitatului originar din câteva colonii ale Imperiului Francez: Madagascar, Indochina, Sudan, Congo, Tunisia şi Maroc.

Grădinile zoologice umane, o afacere


O posibilă origine a dezvoltării expoziţiilor de indigieni ar putea fi regăsită într-un gest realizat exploratorul Cristofor Columb în anul 1492, atunci când a prezentat şase „indieni” la curtea regală a Spaniei.

Chiar dacă încălcau regulile minimale de libertate şi egalitate socială, grădinile zoologice umane au fost rareori condamnate de oamenii de ştiinţă. Dimpotrivă, aceştia erau mulţumiţi că pot dezvolta o serie de studii pe familiile de indigeni, argumentând şi promovând într-o măsură din ce în ce mai mare teoriile rasiale, care au condus în cele din urmă şi la ascensiunea nazismului.

„A fost o afacere, pur şi simplu capitalism. Indigenii erau dominaţi de privirile vizitatorilor, care îi forţau să aibă un rol ce nu era al lor. Acest rol crea un simbol al raselor. Expoziţiile umane sunt un semn clar al amneziei noastre colective”, spune istoricului francez Pascal Blanchard.

Şase africani, cumpăraţi cu sare şi sârmă


Însă nu doar Franţa sau Marea Britanie ar putea fi acuzate de organizarea unor grădini zoologice umane. În Statele Unite ale Americii, antropologul american William John McGee realiza în 1904 proiectul celei mai mari şi spectaculoase expoziţii de indigeni.

Acesta dorea să proiecteze în St.Louis (Missouri) o grădină imensă în care să aducă cei mai înalţi oameni din lume, situaţi în Patagonia, cei mai scunzi din lume, celebrii pigmei din Congo, sau cei care aveau cel mai mult păr pe trup, dintr-o insulă japoneză. McGee reuşeşte să cumpere, cu ajutorul unui explorator, şase pigmei pentru numai o rolă de sârmă şi puţină sare.

grădinile zoologice umane

Ajunşi în SUA şi uimiţi de clădirile înalte, pigmeii sunt trimişi către St. Louis cu trenul, devenind în scurt timp principala atracţie a expoziţiei antropologului american. Samuel Philips Verner, exploratorul trimis de William John McGee în Africa, povesteşte în cadrul unui documentar că antropologul american i-a dat o listă clară cu tipurile de indigeni pe care îi doreşte: „un şef al pigmeilor, o femeie adultă, de preferinţă soţia lui, un om adult, de preferinţă fiul lor, o altă femeie adultă, eventual fiica, o femeie tânără, nemăritată, doi copii, o preoteasă şi un preot, sau medici, de preferinţă în vârstă”. În cele din urmă, gradina zoologică umană, pusă la care de McGee, a fost un succes imens şi copiată apoi la scara largă în întreaga lume, notează Sadiah Qureshi, un istoric de la Universitatea Cambridge.

CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)