Mozaic

Hikikomori, tinerii japonezi care refuză să mai iasă din casă

Hikikomori sunt tineri japonezi care refuza ideea de a-si parasi camerele. In cultura japoneza, singuratatea a fost intotdeauna o valoare traditionala caracterizand cautarea sinelui, intelepciunea legata de sine, natura si relatiile sociale. Este vorba, intr-o anumita masura, de o viziune feudala pozitiva dar, in societatea japoneza actuala, singuratatea constructiva s-a convertit in izolare patologica.

Urmare a celui de-al doilea razboi mondial, societatea japoneza a inceput sa se dezvolte economic intr-o maniera frenetica, generand un ritm de munca si de studii din ce in ce mai exigent si competitiv. Tinerii primesc o educatie din ce in ce mai severa, care va degenera intr-un sistem educativ ce are in centru o disciplina de fier, lasand la o parte problemele comunicative si psihologice ale celor ce studiaza.

Familiile Hikikomori-lor isi considera copiii ca pe o rusine, ca pe ceva ce trebuie ascuns de vecini si de apropiati, din teama scandalului si a stigmatizarii.

 In fata acestei presiuni a familiei si a societatii, tinerele si tinerii japoneze au dezvoltat o forma de izolare necunoscuta in lumea occidentala: se retrag in camerele lor timp de luni sau ani de zile, fara intentia de a reveni in lumea reala.

Hikikomori, un fenomen ce trebuie definit

Prima persoana care a utilizat termenul de Hikikomori a fost psihiatrul japonez Tamaki Saito, in cartea sa Hikikomori, manual de salvare in 2002. In lucrare, psihiatrul descrie tinerele japoneze care raman inchise in camerele lor, ca victime a unui sistem de educatie si a unei piete a muncii din ce in ce mai asfixiante si competitive. El subliniaza ca problema principala este proasta comunicare intre parinti si copii in anumite familii japoneze.

Societatea japoneza actuala

Societatea japoneza se dezvolta de cateva decenii cu o viteza vertiginoasa, dar de cativa ani a aparut o criza economica in care, daca un individ doreste sa progreseze pe plan social, trebuie sa demonstreze o capacitate si o disciplina impecabila. Multe cupluri care au cunoscut aceasta crestere economica nu au avut decat un singur copil. Ei au plasat in acesta toate sperantele unei vieti viitoare mai bune, si au proiectat asupra lui, poate, si anumite dorinte frustrate ale tineretii lor.

loading...

Familiile relizeaza un efort economic colosal pentru ca copiii sa poata reusi pe piata muncii, inscriindu-i la cele mai bune scoli, cu numeroase activitati extrascolare, cu un program scolar inclusiv pentru acasa, care lasa un spatiu minuscul sau inexistent pentru distractii si relatiile cu prietenii.

Scolile in Japonia

In Japonia, scolile au un nivel de educatie si un program foarte exigent si variat. Ele se bazeaza pe o dinamica continua de examene, de teme pentru acasa si de o supraveghere stricta a activitatii elevului de catre profesor. In numeroase cazuri, tinerii japonezi fac sesiuni intensive dupa scoala, care presupun petrecerea dupa-amiezei si a week-end-urilor la scoala. In afara de asta exista si tabere intensive in cadrul scolilor, unde elevii dorm si mananca in salile de clasa si sunt in mod continuu intrebati la diverse materii pana cand sunt pregatiti pentru teste. Multe dintre eleve nu dorm daca nu au putut reusi la teste.

„Nu considerati niciodata studiul ca pe o obligatie, ci ca pe o oportunitate de a patrunde in magnifica si minunata lume a cunoasterii” – Albert Einstein –

Totusi, multi dintre ei nu se adapteaza niciodata, fie pentru ca au nevoi educative speciale, fie pentru ca stresul este atat de ridicat incat le provoaca probleme psihologice. Din pacate Japonia dispune de o retea de ingrijire deficitara, pentru a putea trata acesti tineri, care sunt din ce in ce mai deranjati de acest ritm.

Relatia cu colegii: concurenta, lipsa de comunicare si hartuire.

Multi dintre acesti copii si adolescenti incep sa-si priveasca colegii cu suspiciune si neincredere si multi dintre ei sunt hartuiti datorita rezultatelor mediocre in raport cu grupul lor sau din cauza altor aspecte personale. Tinerii nu sunt asistati de nici un psiholog sau lucrator al unui centru social, acestia participand astfel la accentuarea permanenta a problemei.

Multi din acesti tineri japonezi percep piata muncii  – nu ca pe o unealta destinata sa le satisfaca independenta personala si sa la puna in vedere competentele ci ca pe un teren ostil, unde se tem sa nu fie la inaltimea cerintelor sau sa nu fie capabili de a deveni productivi. Multi se simt singuri, stresati , izolati, presati de familiile lor si cu un viitor profesional care pare prea competitiv pentru capacitatile lor. Daca adaugam la toate acestea incredibila expansiune tehnologica pe care o cunoaste Japonia, dispunem de un cocktail explozibil previzibil: vor fi mai atrasi de izolare si isi vor crea “ o viata virtuala”. Este un mod de a spune nu societatii si familiilor lor.

Care este solutia pentru Hikikomori?

 Familiile cu Hikikomori isi considera copiii ca pe o rusine, ca pe ceva ce este necesar sa fie ascuns vecinilor si apropiatilor, din cauza fricii de scandal si a stigmatizarii. Ele sa gandesc deasemenea ca nu poate fi decat o problema temporara.

Totusi, daca un tanar ramane inchis in camera lui timp de saptamani si nu exista nici un raspuns clar pentru parinti, problema are tendinta de a deveni cronica. Tinerii abandoneaza scoala si se inchid in camerele lor intr-o izolare totala. Ei mananca, dorm si dispun de distractiile lor virtuale intre cei patru pereti.

Lumea li se pare mai buna atunci cand interactioneaza prin intermediul unui calculator, privind  un film, citind reviste de manga, jucandu-se jocuri video, ascultand muzica si dormind. Au o igiena foarte limitata si daca, de exemplu, trebuie sa se tunda, o fac ei insisi. Acest lucru se intampla  de ani de zile, facand din acest fenomen o adevarata epidemie in Japonia, ce numara nu mai putin de doua milioane Hikikomori.

 

Tinerele japoneze sunt victimele unui sistem educativ si unei piete a muncii din ce in ce mai concurentiale.

Hikikomori - Hikikomori, tinerii japonezi care refuză să mai iasă din casă

 Autoritatile japoneze au schitat deja un plan de interventie, caci este vorba de o mare pierdere din generatia de tineri, si cercetari sunt in curs pentru a gasi mijloacele de ajuta acesti tineri. Multi psihologi subliniaza ca cea mai buna interventie este interventia sistematica familiala, asa incat familia sa inceapa progresiv sa comunice cu tanarul/tanara bolnava si sa incerce sa-l/o scoata din izolare.

Integrarea in societate trebuie sa fie progresiva si, in numeroase cazuri, Hikikomari care s-au restabilit sunt cei care orienteaza si sustin tinerii, pentru ca si ei sa-si paraseasca izolarea voluntara.

Problema nu este cea a unei fobii sociale, a unei agorafobii sau a unei timiditati extreme, probleme care exista si in alte tari ale lumii; abordarea trebuie sa fie deci diferita. Solutia trebuie sa imbrace un caracter mai preventiv, dat fiind ca societatea japoneza ar trebui sa ia nota de aceasta problema pentru a scadea nivelul de exigenta si de izolare sociala favorizate de mediul de invatamant.

sursa

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top