Francmasoneria ascunde cele mai mari secrete ale alchimiei

Când a ajuns la porțile fluviului Orinoco, în anul 1492, Cristofor Columb a crezut că a găsit unul dintre cele patru râuri care curg din Eden, Gihon. Iată ce scria el către cei de acasă. Sunt semne puternice care sugerează că ne aflăm în apropierea unui Paradis pământesc, căci pe lângă că se potrivește, ca poziție matematică, cu părerile sfinților și învăţaţilor teologi, toți ceilalți înțelepți sunt de acord că acest lucru este posibil.

Impulsul de a descoperi totul despre lume, care a inspirat revoluția științifică, s-a aflat și la baza marilor călătorii de explorare geografică. Niciodată înainte, lumea materială nu stârnise atâta curiozitate. Multe s-au spus despre legăturile lui Columb cu templierii. Era căsătorit cu fiica unui fost Mare Maestru al Cavalerilor lui Cristos, un ordin portughez care se dezvoltase după ce templierii fuseseră obligași să intre în ilegalitate. Se consideră semnificativ faptul că vasele cu care naviga Columb aveau pânze imprimate cu crucea roșie distinctivă a templierilor.

În realitate, Cavalerii lui Cristos nu întrețineau aceeași comunicare liberă cu lumea spiritelor ca aceea care îl determinase pe papă să adopte măsuri atât de radicale în privința templierilor. Columb îi rescrisese reginei Isabella, exprimându-și speranța că va găsi un butoi cu aur care să finanțeze recucerirea Ierusalimului, așa cum ea și soțul său, Ferdinand, izbutiseră nu cu mult timp în urmă să recucerească Granada, readucând Spania sub umbrelă bisericii.
Columb nu știa însă că acel aur avea să fie necesar pentru lupta împotriva unui dușman aflat mai aproape de casă și a cărui putere sporea cu rapiditate, un dușman ce avea mult mai multe drepturi să fie considerat moștenitorul spiritual al templierilor.

Linia frontului de luptă pentru controlul lumii fusese deja trasată, nu doar geografic, ci și spiritual. Avea să fie o bătălie pentru întregul spirit al omenirii. Francmasoneria a oferit întotdeauna omenirii forță, putere, influență, schimbarea unor destine și noi strategii. Lojile anglo-saxone au păstrat o anumită rezervă cu privire la originile lor ezoterice.
Ideea conform căreia francmasonii aflați la niveluri înalte de inițiere sunt familiarizați cu doctrină și istoria secretă a lumii este reală.

Conform propriei sale tradiții, confreria își are origine în Templul lui Solomon. Fondate în secolul al XV lea, confreriile erau grupări laice, afiliate mănăstirilor. Frații duceau o viață spirituală, muncind totodată în cadrul comunității, organizând acțiuni de binefacere, sponsorizând opere de artă și conducând procesiuni în zile de sărbătoare. Secretul care la înconjura avea inițial menirea de a asigura caracterul anonim al acțiunilor caritabile, dar acesta a dat naștere unor zvonuri referitoare la inițiați, ritualuri tainice și veșminte ceremoniale.

Francmasoneria modernă își are rădăcinile în secolul al XVII lea. Simbolismul francmasoneriei este impregnat cu motive alchimice, piatra unghiulară și filosofală, precum compasul și echerul. Ce este alchimia?

Texte antice egiptene se referă la tehnica distilării și a metalurgiei, considerându-le procese mistice. Miturile elene, cum ar fi lâna de aur, poate fi o semnificație a alchimiei. La fel este considerată și Geneză. În alchimie sunt utilizate sulf, mercur, sare, în alte cazuri salamandre, broaște, ciori, simboluri astrologice, precum peștele și leul. Există variațiuni geografice.

Alchimia chinezească e mai puțin interesată de a obține aur, căutând mai degrabă elixirul vieții, al nemuririi.
Există specialiști care susțin că efectele alchimiei se vedeau în special, în somn și la granița dintre starea de veghe și somn. În epoca de aur a alchimiei, sulful reprezenta dimensiunea animală, mercurul pe cea vegetală iar sarea pe cea materială. Aceste dimensiuni sunt localizate în diferite zone ale corpului. Cea animală în jurul organelor sexuale, cea vegetală în jurul plexului solar și sărea în cap. Filosofia ezoterică privește sexualitatea și voința ca fiind strâns interconectate. Aceasta este partea sulfuroasă. Mercur, componenta vegetală, este tărâmul sentimentelor, iar sarea este precipitatul gândirii. Mercurul este mediatorul dintre sulf și sare.