Fabulele lui Esop, la fel de reale și după 2600 de ani

Fabulele lui Esop, la fel de reale și după 2600 de ani

Fabulele lui Esop sunt reale și după 2600 de ani după ce au fost scrise. Corbul și vuIpea, Magarul și lupul sau Greierul și furnica sunt doar câteva dintre fabulele care ne-au încântat copilăria. 

Dar acum când copilăria a trecut, ne mai gândim la omul care le-a scris și la mesajele mai profunde, pe care le transmit? Scurte și la obiect, aceste fabule scurte sunt purtătoarele unor mesaje extrem de clare, care, din păcate, se aplică foarte bine și în societatea din care facem parte.

Cine este omul din spatele fabulelor lui Esop?


Înainte de a ne concentra pe fabulele în sine, trebuie să ne familiarizăm cu omul care le-a scris.

Esop – Αἴσωπος în limba greacă – s-a născut în secolul VI î.Hr., iar numele și originile sale sunt atestate pe scară largă de mai mulți istorici iconici din Grecia; precum Aristotel, Callimaco, Maximus Tyrius, Plutarh și Herodot. Există mai multe fapte în toate aceste biografii care se potrivesc, oferindu-ne câteva aspecte de bază ale vieții lui Esop.

Cei mai mulți scriitori menționează faptul că Esop s-a născut sclav, care în cele din urmă și-a câștigat libertatea cu ajutorul spiritului său. Locul său de naștere variază și plasează o umbră de mister asupra existenței sale. Scriitorii antici menționează diferite locuri de naștere, printre care Samos, Lydia, Thrace, Phrygia sau Sardis.

Fabulele lui Esop

Un alt aspect extrem de interesant, menționat de textele antice este că Esop era extrem de urât. Trecând peste acest impediment al vremii, el reușește să scrie numeroase fabule, cu un mesaj extrem de puternic pentru vremea respectivă. Acest mesaj se aplică și în zilele noastre, ceea ce înseamnă că nu am evoluat prea mult.

Măgarul și catârul – Fabulele lui Esop


Un catargiu a plecat odată la drum cu un măgar şi un catâr , amândouă animalele ducând câte o mare povară.Atâta timp cât a mers pe drum drept , măgarul şi-a dus încărcătura cu uşurinţă , dar atunci când a început să urce cărarea povârnită a unui munte , a simţit că nu mai poate merge mult astfel.Măgarul şi-a rugat tovarăşul de drum să îl ajute şi să ia o mică parte din povară lui , dar catârul nu a vrut nici măcar să îl bage în seamă.Nu mult timp după aceea , măgarul a căzut mort la pământ.

Neştiind ce altceva ar putea face în acea regiune sălbatică , catargiul a pus pe spatele catârului şi încărcătura măgarului , iar deasupra a aşezat măgarul , după ce l-a jupuit.Catârul , mugind sub marea greutate , şi-a spus în sinea lui :”Sunt tratat aşa cum merit. Ah , dacă i-aş fi dat puţin ajutor măgarului atunci când mi-a cerut , nu aş mai duce acum în spate atât încărcătura lui , cât şi pe el însuşi.”

Un gram de prevenţie face mai mult decât un kilogram de tratament.

Vulpea și iepurele – Fabulele lui Esop


Într-o zi, un iepure i-a spus cumetrei vulpe: „Se spune că eşti tare pricepută şi obţii adesea mari foloase în lume. Cum ştii să aduci norocul de partea ta?”

„Dacă îţi doreşti cu adevărat să afli secretul succeselor mele”, i-a răspuns vulpea, „te invit la mine la masă.”

Iepurele a acceptat invitaţia, dar atunci când a ajuns în casa vulpii şi a zărit că nu era nimic de mâncare pe acolo decât el însuşi, gata să fie înfulecat de cumătra roşcată, a zis: „În cele din urmă, prea târziu din păcate, am înţeles de unde îţi vine faimă. Nu din pricină că eşti cu adevărat pricepută la ceva, ci din cauza şireteniei tale.”

Morala 1: Curiozitatea nemăsura te poate băga în belea.

Morala 2: Nu cere niciodată vreo lecţie de la cei răi, căci poţi deveni tu însuţi tema a lecţiei.

Leul îndrăgostit


Odată ca niciodată , un leu s-a îndrăgostit de o frumoasă fată şi , după cuviinţă , a cerut-o de soţie de la părinţii ei.Mama şi tatăl fetei nu ştiau ce să spună.Nu le convenea să îşi dea fiica leului , dar nici nu doreau să stârnească mânia regelui animalelor.

În cele din urmă tatăl a zis : ” Suntem foarte onoraţi de propunerea maiestăţii voastre , dar fiica nostra este o fiinţă delicată şi ne este teamă că , purtat de înflăcărarea dragostei voastre , aţi putea să o răniţi.Mi-aş putea permite să îi sugerez maiestăţii voastre să îşi scoată ghearele şi colţii şi , în acest caz , am putea să ne răzgândim asupra cererii voastre.”

Fabulele lui Esop

Leul era atât de îndrăgostit încât şi-a smuls colţii din fălci şi ghearele din labe .Atunci , însă, când s-a reîntors la părinţii fetei , aceştia , văzându-l fără puterea de a le mai face rău, i-au râs în nas şi l-au batjocorit.

Dragostea poate îmblânzi până şi cea mai sălbatică fiară.

Băiatul care a strigat „Lupul”


A fost odată un băiat de păstor care s-a plictisit stând așezat pe un deal si urmărind oile sătenilor. Pentru a se amuza, băiatul a început să strige în gura mare „Lupul! Lupul! Lupul fugărește oile!”.

Satenii au venit pe deal, ca să-l ajute pe băiat să-l alunge pe lup. Dar când au ajuns în vârful dealului, nu au găsit nici un lup. Băiatul a râs când a văzut fețele lor furioase. „Nu striga lupul, băiețel de păstor, când nu există niciun lup!”, au spus sătenii. Ei au coborât de pe deal și l-au lăsat pe băiat singur.

Mai târziu, băiatul a strigat din nou: „Lupul! Lupul! Lupul fugărește oile!” Râzând, băiatul privea cum sătenii alergau pe deal ca să-l ajute să alunge lupii.

Când sătenii nu au văzut nici acum un lup, i-au spus băiatului cu mânie: „Păstează-ti strigăturile pentru atunci când va fi cu adevărat un pericol. Nu striga lupul când nu există niciun lup!”. Dar băiatul doar a zâmbit și i-a urmărit cum bombone coborând din nou dealul.

Mai târziu, băiatul a văzut cu adevărat un lup care se plimba pe lângă turma de oi. Alarmat, el a sărit în picioare și a strigat cât a putut de tare: „Lupul! Lupul!”
Dar sătenii au crezut că încearcă să îi păcălească din nou, așa că nu au venit.

La apus, toți se întrebau de ce băiatul de păstor nu se întorsese în sat cu oile lor. Au urcat pe deal pentru a-l căuta pe băiat. L-au găsit plângând.

„A fost într-adevăr un lup aici!” Turma s-a risipit! „Am strigat:” Lupul! „De ce nu ați venit?

Un bătrân a încercat să-l îmbuneze pe băiat când mergeau înapoi în sat.
„Te vom ajuta să căuți oile pierdute mâine dimineața”, a spus el, punându-și brațul pe umărul băiatului și continuând, „Nimeni nu crede un mincinos… nici măcar când spune adevărul!”

Minciuna are picioare scurte, iar un mincinos nu mai este crezut nici atunci când spune adevărul!

O singură poveste într-o mie de limbi – fabulele lui Esop


În secolele care au urmat presupusei vieți a lui Esop, fabulele sale s-au răspândit continuu prin lume, fiind traduse și re-traduse, adaptate la anumite culturi și folosite în numeroase circumstanțe socio-politice. Aceasta este o dovadă că indiferent de timpul de societate sau cultură,  fabulele lui Esop se pot aplica.

Pentru un timp, fabulele au fost pur și simplu retrăite și rescrise, devenind o parte stabilă a tradiției orale în Grecia clasică. Prima lucrare oficială a lucrărilor lui Esop a fost făcută de Demetrius din Phalerum, în secolul al IV-lea î.Hr. Aceasta a fost realizată pentru a fi folosită de oratorii care le spuneau povesti oamenilor.

Abia în secolul I î.Hr., această lucrare a fost complet tradusă în latină. Unele fabule au fost traduse parțial de legendarul poet roman Horațiu , dar niciodată pe deplin.

O versiune a acestei culegeri, care datează din secolul al X-lea d.Hr., a fost realziată de un anume Romulus și a fost sursa principală pentru răspândirea și adaptarea fabulelor în Europa medievală. Aceasta versiune a devenit un material extrem de influent în Evul Mediu. Fiecare lucrare ulterioară a fost extinsă, adaptată și uneori modificată.

În cea mai mare parte a Evului Mediu, fabulele lui Esop au fost scrise exclusiv în latină. Abia în secolul al XII-lea a apărut prima versiune franceză veche și în 1370 a apărut versiunea în limba germană.

În Asia, fabulele au ajuns ceva mai târziu. Japonia a fost introdus Esop odată cu sosirea misionarilor portughezi în secolul al XVI-lea, iar cea mai veche versiune în limba japoneză datează din 1593. După Japonia, China a fost următoarea țară care a tradus fabulele la începutul secolului al XVII-lea. Acestea au fost aduse în China de către un misionar iezuit numit Nicolas Trigault.

Adevărul despre Esop


Câteva fapte foarte interesante întâlnite în diverse texte antice despre Esop, merită menționate și ne-ar putea ajuta să reconstruim posibilele origini ale lui Esop, omul care este învăluit într-o mulțime de enigme.

Aproape fiecare sursă descrie Esop ca un (fost) sclav și o persoană incredibil de urâtă. Unii chiar ajung atât de departe pentru a-l numi un monstru – un bărbat care avea picioarele mici, turtit, gras, malformat și cu ochii bulbucați. Multă vreme, savanții au încercat să găsească un sens în această portretizare a lui Esop ca un om urât și dacă exista o relevanță metaforică.

Fabulele lui Esop

O altă presupunere despre Esop este originea sa africană – un bărbat negru născut în Etiopia. În greacă modernă, cuvântul esop înseamnă etiopian sau om negru – un cuvânt aflat în legătură cu Aethiops – Etiopia. Primul savant care a propus această teorie a fost Planudes, un scriitor bizantin care a scris o biografie a lui Esop în secolul al XIII-lea. Însă, această teorie nu a fost probată niciodată și a rămas întotdeauna la nivelul de ipoteză.

Dar un lucru rămâne sigur, indiferent dacă a fost negru sau nu, urât sau drăguț, sclav sau savant, importantă este moștenirea sa literară și fabulele cu un mesaj puternic, care se aplică și în ziua de astăzi.

loading...
CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)