Există Dumnezeu? Argumentele oferite de René Descartes

Există Dumnezeu? Argumentele oferite de René Descartes

René Descartes (1596-1650) „Dovada existenței lui Dumnezeu” este un tratat care conține o serie de argumente despre existența divinității. Descartes  este cunoscut pentru aceste argumente originale prin care spera să dovedească existența lui Dumnezeu, dar mai târziu filosofii i-au criticat adesea dovezile ca fiind prea înguste și bazându-se pe o „premisă foarte suspectă”.

În orice caz, înțelegerea acestora este esențială pentru a înțelege mai târziu lucrarea lui Descartes „Principiile filosofiei”.

Structura Meditațiilor pe prima filosofie – care traduce subtitrarea în care este prezentat existența lui Dumnezeu și a nemuririi sufletului – este destul de simplă. Începe cu o scrisoare dedicată „Facultății Sacre de Teologie din Paris”, unde a trimis, în 1641, o prefață pentru cititor și o sinopsis a celor șase meditații care urmau. Restul tratatului trebuie citit ca și cum fiecare meditație are loc o zi după cea precedentă.

Fundamentele Argumentului

În pregătirea cererii principale, Descartes discearnă gândurile că ar putea fi împărțite în trei tipuri de operațiuni de gândire: voință, pasiuni și judecată. Primele două nu pot fi spuse ca fiind adevărate sau false, deoarece nu pretind că reprezintă modul în care sunt lucrurile. Numai printre judecăți putem găsi astfel de gânduri care să reprezinte ceva existent în afara noastră.

Apoi, Descartes își analizează gândurile din nou pentru a descoperi care sunt componentele judecății, îngustându-și ideile în trei tipuri: înnăscut, adventist (venind din exterior) și fictiv (produs intern). Acum, ideile adventive ar fi putut fi create de către însuși Descartes.

Există Dumnezeu?

Pentru Descartes, toate ideile au avut o realitate formală și obiectivă și au constat din trei principii metafizice. Primul, nimic nu vine din nimic, susține că pentru ca ceva să existe, altceva trebuie să-l fi creat. Al doilea conține în mare măsură același concept în jurul realității formale versus obiectiv, declarând că mai mult nu poate veni din mai putin. Cu toate acestea, al treilea principiu afirmă că realitatea mai obiectivă nu poate proveni din realitatea mai puțin formală, limitând obiectivitatea sinelui  de a afecta realitatea formală a altora

În cele din urmă, el susține că există o ierarhie a ființelor care pot fi împărțite în patru categorii: corpuri materiale, oameni, îngeri și Dumnezeu. Singura ființă perfectă, în această ierarhie, este că Dumnezeu cu îngerii sunt din „spirit pur”, dar oamenii sunt „un amestec de corpuri materiale și spirit, care sunt imperfecte”.

Există Dumnezeu? Da

Cu aceste teze preliminare idei, Descartes se cufundă în examinarea posibilității filozofice a existenței lui Dumnezeu în cea de-a treia meditație.

În prima dovadă, Descartes argumentează că, prin dovezi, el este o ființă imperfectă care are o realitate obiectivă, inclusiv ideea că există perfecțiunea și, prin urmare, are o idee distinctă despre o ființă perfectă (Dumnezeu, de exemplu). În plus, Descartes își dă seama că el este mai puțin formal din punct de vedere real decât realitatea obiectivă a perfecțiunii și, prin urmare, trebuie să existe o ființă perfectă existentă formal, de unde derivă ideea sa înnăscută de ființă perfectă în care ar fi putut crea ideile tuturor substanțelor, cea a lui Dumnezeu.

Cine a fost Iisus?

Cine a fost Iisus?

Cea de-a doua dovadă se îndreaptă apoi spre întrebarea cine l-a creat pe el? Faptul că el nu este perfect înseamnă că nu își va suporta propria existență. În mod similar, părinții lui, care sunt ființe imperfecte, nu ar putea fi cauza existenței sale, deoarece nu ar fi putut crea ideea perfecțiunii în el. Aceasta nu lasă decât o ființă perfectă, Dumnezeu, care ar fi trebuit să existe pentru a crea și a fi mereu recreațional.

În esență, dovezile lui Descartes  se bazează pe convingerea că, prin existența și fiind născut o ființă imperfectă (dar cu un suflet sau spirit), trebuie să acceptăm că trebuie să ne fi creat ceva mai realist decât noi înșine. Practic, pentru că existăm și suntem capabili să gândim, ceva trebuie să ne fi creat (pentru că nimic nu se poate naște din nimic).

CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)