Eridu: Grădina Paradisului și cel mai vechi oraș din lume

Eridu: Grădina Paradisului și cel mai vechi oraș din lume

Eridu este considerat a fi una dintre cele mai vechi așezări permanente din Mesopotamia, și poate chiar din lume. Vechii sumerieni susțineau că Eridu a fost primul oraș din lume și au documentat această informație în lista regilor sumerieni și în Geneza Eridu. De asemenea, se crede că acest prim oraș a fost Grădina Paradisului, despre care se vorbește în numeroase texte antice.

Dovezile arheologice arată că primele structuri datează din mileniul al VI-lea î.Hr. Orașul a ajuns la zenit în timpul mileniului al IV-lea î.Hr. și a continuat să fie locuit până în jurul secolului al VII-lea î.Hr.

Eridu, o poveste fascinantă


Eridu (cunoscut astăzi drept Tell Abu Shahrain) este situat la aproximativ 20 km sud-vest de faimosului oraș Ur. După cum indică denumirea sa modernă, situl arheologic este o movilă uriașă formată de-a lungul mileniilor, ca urmare a construirii unor noi așezări peste ruinele celor anterioare.

Eridu

În lista regilor sumerieni este scris că „După ce regatul a coborât din cer, regatul a fost în Eridug.” În plus, în mitul creației cunoscut sub numele de Geneza Eridu , se spune că a fost unul dintre cinci orașe care au existat înainte de Deluge, celelalte fiind Bad-Tibira, Larak, Sippar și Suruppak.

Templul zeului creator


Zeul patron al lui Eridu era Enki (cunoscut și Ea), zeul apei. Conform mitologiei sumeriene, așezarea a fost fondată de Enki, iar din acest oraș civilizația a fost răspândită în alte părți ale lumii. Cu toate că Enki a fost inițial un zeu local, el a crescut în importanță pe măsură ce orașul a crescut în influență, ceea ce a dus la încorporarea acestuia în panteonul altor orașe.

În Eridu, templul lui Enki este cunoscut sub numele de E-Abzu (Abzu poate fi tradus ca „Oceanul adânc” și se referă la izvorul subteran de la care se crede că viața a început).

Săpăturile arheologice din E-Abzu au relevat faptul că templul a fost inițial o cameră mică care conținea ceea ce a fost numit de arheologi drept „nișă de cult” și „un altar”. Cu toate acestea, de-a lungul mileniilor, locuitorii au construit temple noi peste ruinele celor vechi, fiecare mai mare decât anteriorul. E-Abzu a devenit în cele din urmă un mare ziggurat, o reflectare adecvată a statutului lui Enki ca zeitate majoră. S-a spus ca E-Abzu să fi fost cel mai mare dintre zigguratele antice mesopotamiene.

Activitati economice


Deși E-Abzu este punctul central al arheologiei sit-ului, există și alte elemente de interes. Săpăturile recente au dezvăluit că în perioada Ubaid, orașul a fost un centru de producție al olăritului.

 În plus, în situl arheologic au fost găsite resturi de plase de pescuit, greutăți și chiar modele de barci cu trestii, ceea ce sugerează că pescuitul a fost o activitate economică majoră desfășurată de locuitori.

Eridu

Eridu a fost orașul dominant din sudul Mesopotamiei în perioada Ubaid, dar în cele din urmă a fost înlocuit de Uruk. Cu toate acestea, a continuat să fie venerat ca primul oraș și și-a păstrat semnificația religioasă datorită E-Abzu.

S-a sugerat că schimbările ecologice, adică retragerea apei de pe coasta de vest, au fost responsabile pentru declinul orașului Eridu. Acest eveniment s-a petrecut la sfârșitului mileniului III î.Hr. Orașul a continuat să fie locuit până în secolul al VII-lea î.Hr., deși până atunci devenise o simplă umbră a gloriei sale anterioare.

În 2016, Eridu a fost înscris ca un patrimoniu mondial UNESCO, ca parte a „Ahwar-ului din sudul Irakului: refugiul biodiversității și peisaj al orașelor mesopotamiene”.

Eridu, orașul zeilor


Eridu, în sanscrită înseamnă „locul puternic” saulocul de îndrumare” și conform arheologilor, acest oraș a jucat un rol important în dezvoltarea omenirii.

Ultimele cercetări în domeniu sugerează că Eridu a fost un oraș fantastic. Ridicat cu o tehnologie și o pricepere rară, acest oraș a fost legat de Golful Persic prin numeroase canale. Textele sumeriene sugerează că a fost unul dintre cele cinci orașe construite cu mult timp înainte de Potop. A avut la bază ideea zeului suprem, Enki, care a fost fascinat de creația oamenilor, sub comanda regelui Marduk.

Arheologii susțin că bazele orașului au fost puse în jurul secolului 54 î. Hr. În acest context, comentatorii biblici susțin că Potopul a avut loc în anul 3.300 î. Hr. și în acest fel, se poate spune că Eridu a duncționat ca oraș pentru o perioadă puțin mai lungă de 2000 de ani.

Orașul a fost construit în timp. Arheologii susțin că în anul 3800 î.Hr, s-a construit un templu imens, cu un cimitir alăturat, unde au existat nu mai puțin de 1000 de morminte. În timpul dinastiei arhaice, un conducător, probabil din prima dinastie a lui Ur, a construit un mare palat în Eridu și la sfârșitul mileniului III î.Hr., în timpul domniei lui Amar-Sin, ziggurat a fost construit în oraș, care a rămas un important centru religios în imperiul dinastiei a treia din Ur.

Controverse sau realitate

De cealaltă parte, textele sumeriene descriu Eridu ca fiind vechi de când lumea și Pământul. În Eridu, Alulim a devenit rege; el a domnit timp de 28800 de ani. Alalngar a domnit timp de 36000 de ani. 2 regi; au condus pentru 64800 de ani. Atunci Eridu a căzut și regina a fost dusă la Bad-tibira. În acest sens, Eridu a existat cu sute de mii de ani în urmă, dacă aceste date sunt exacte.

Eridu

De cealaltă parte, arheologii contestă cu vehemență texte sumeriene, susținând că anii sunt eronați. Mai mult de atât, nu se poate accepta ideea că lumea a fost guvernată în trecut de zei, care au trăit zeci de mii de ani. Lista Regilor Sumerieni, documentul care descrie domeniile regilor zei dinainte de Potop, este considerată ca find o istorie unde sunt adunate evenimente contestabile din punct de vedere al istoriei, pentru că regii nu au existat cu adevărat, ci au fost niște invenții folclorice.

Vechimea în ani, în care a domnit un rege, este cu atât mai mare cu cât acesta a realizat lucruri importante. De exemplu, Alulim nu avea cum să trăiască 28800 de ani, ci acesta este un scor al lucrurilor realizate de el. Acesta este motivul principal pentru care arheologii contestă Lista Regilor Sumerieni și susțin că nu trebuie interpretată ca atare.

CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)
>