Descopera

Enigma dronelor rusesti ale lui Ceausescu

Dronele TU 143, TU 300 Korshun, un proiect strict secret demarat la sfarsitul anilor ‘80 de regimul Ceausescu, la care s-a renuntat imediat dupa Revolutie, odata cu aderarea Romaniei la structurile euro-atlantice. 

Mai mult, se pare ca in timpul interventiei straine din decembrie 1989, pe sovietici ii interesa mai putin Revolutia si mai mult proiectele secrete ale dictatorului Ceausescu (referitoare la armele de distrugere in masa si rachetele purtatoare). Piloti si cercetatori romani, angajati in fostele baze aeriene romanesti, isi aduc aminte ca dictatorul daduse ordin sa se construiasca prima racheta de croaziera romaneasca. Proiectul era bazat pe modificarea avionului de cercetare fara pilot TU-143, achizitionat de la sovietici in 1988, scriu cei de la 2012en.ro.

Cartea bazata pe memoriile fostului general Victor Atanasie Stanculescu “In sfarsit adevarul…”, aduce in atentia opiniei publice informatii relevante despre interventia trupelor straine in decembrie ’89, ca si posibilele motive care au dus la eliminarea in mare graba a lui Nicolae Ceausescu. Stanculescu dezvaluie cate ceva din culisele unor operatiuni clasificate Secret de Stat si ascunse publicului larg pana astazi.

“Discutam mai mult problemele armei chimice. La el era problema statiei-pilot in una, doua uzine mari pentru fabricarea iperitei si pe care o experimentasem in teren. Aceasta a fost prima dintre cele trei componente ale armelor chimice. Apoi a fost arma bacteriologica, cand a venit generalul Popescu din India cu probele de virusi in eprubete, sticlute in buzunarul interior de la haina.”,povesteste Stanculescu.
La randul sau, fostul sef al Directiei de Informatii Externe, Ioan Mihai Pacepa a dezvaluit amanunte despre finantarea proiectelor de cercetare si productie in Romania a armelor nucleare si bacteriologice de la mijlocul anilor ’70.
“Ceausescu vroia cu disperare sa aiba o bomba atomica, cat de mica”, spune Pacepa in memoriile sale.
Pe scurt, era vorba despre proiectele unor arme de distrugere in masa (nucleara, chimica si bacteriologica, precum si studiile efectuate in secret pentru realizarea unei rachete cu raza medie de actiune), secretizate in gradina MApN. Cei care lucrau in domeniu la vremea aceea, spun ca responsabili de aceste proiecte erau generalii Nicolae Eftimescu, adjunct al sefului Marelui Stat Major si Mihai Chitac aflat la conducerea Comandamentului Trupelor Chimice.
Armele de distrugere in masa nu fac doua parale daca nu exista si rachetele, obuzele sau aeronavele capabile sa le transporte catre tinta. Generalul Pacepa a facut referire la incercarile unor specialisti DIE, din anii ’70, de a produce rachete cu raza medie de actiune capabile sa poarte focoase nucleare sau alte arme de distrugere in masa. Pacepa spune ca la adapostul Institutului de Cercetari si Proiectari pentru Rachete Meteorologice (cu sediul in padurea Baneasa), profesorul Alexandru Spataru lucra la proiectul unei rachete cu raza medie de actiune. O dovada ca nu s-a reusit este marturia fostului general Stanculescu despre achizitia unor astfel de rachete de la sovietici. Este vorba de Rachetele Operativ-Tactice (ROT), matrasite pe ascuns de serviciile secrete romanesti. Specialistii MApN spun ca dupa ’90, sute de astfel de rachete capabile sa poarte arme de distrugere in masa au disparut fara urma din inzestrarea Armatei. Ultimele doua transe de cel putin 400 de rachete ( de la Unitatile militare Ineu si Teius), disparand in anul 1996 in directia Israel. Presa centrala a descoperit ca transportul ultrasecret a fost realizat la cooperare intre Mossad, SIE si DIA, cu stiinta si aprobarea lui Ioan Talpes.

Proiectul TU-143 – racheta de croaziera 
Ca prin minune, au disparut si aeronavele TU-143 ( VR-3 Reis ), primele avioane de cercetare farapilot, achizitionate de armata romana de la sovietici. Avionul fara pilot facea parte dintr-un proiect ceausist incadrat, la nivelul anului 1988 la categoria Secret de Stat. Vorbim despre un “proiect”, pentru ca dictatorul intentiona sa realizeze o racheta de croaziera romaneasca, pornind de la platforma TU-143 ( VR-3 ). Am stat de vorba cu fosti piloti de la Baza Aeriana Fetesti, dar si cu ofiterii care asigurau “protectia interna” a programelor de incercari in zbor pentru rachetele aer-aer romanesti in perioada 1988-1990. Acestia isi aduc aminte ca, la Centrul de Cercetari si Productie in domeniul rachetelor de la Crangul lui Bot (astazi ELMEC Ploiesti) si la baza militara de la Mihail Kogalniceanu, era in teste un avion fara pilot (in fapt o racheta de croazierafara focus), utilizat pentru cercetarea aeriana. Inginerii romani sperau ca vor fi capabili sa realizeze o replica imbunatatata a modelului TU-143, capabila sapoarte focoase nucleare.
Specialistii in domeniu spun ca proiectul era fezabil. Serviciile secrete romanesti au tras cu ochiul la fratii sovietici care dezvoltasera pe TU-143, modelul TU-300 Korshun. Proiectul rachetei de croaziera romanesti se baza pe platforma unui TU-143, modificat si echipat cu motorul reactiv Turbomeca Artouste III B, folosit pentru elicopterele IAR-316 B Alouette III. Motorul dezvolta 650 kgF, la un consum specific inferior lui TR3-117 (motorul TU-143), avand in acelasi timp un gabarit mai mic. Ca si in cazul rachetelor ROT, fara nicio explicatie, prin 1997 escadrila de TU-143 romaneasca a disparut pur si simplu din inzestrarea armatei. Au fost inlocuite cu aparatele Shadow 600, de productie americana, despre care specialistii romani au o parere foarte proasta. Achizitia avioanele spion Shadow 600 a fost supervizata de prietenul fostului sef SIE Ioan Talpes, dr. inginer Vasile Pascu, nume de cod “Doctorul”. La vremea aceea, Pascu era colonel sub acoperire la firma Telespatzio.
MApN transmite :
Referitor la solicitarea dumneavoastra, va comunicam urmatoarele informatii:
In dotarea Armatei Romaniei nu mai exista avioane VR-3, Muzeul Aviatiei din Bucuresti avand un astfel de avion ca exponat.
In anul 1983 au fost achizitionate 11 aparate VR-3 din fosta U.R.S.S. Ele au fost utilizate in perioada 1983-2001 pentru zboruri de antrenament in vederea formarii si mentinerii deprinderilor operatorilor.
Din cauza epuizarii resursei de zbor, aceste aparate au fost scoase din exploatare si au fost inlocuite cu avioane fara pilot de tip Shadow.
Biroul de presa
Nota Ofiterului (N.O.)
Shadow este un aeromodel facut la cercul de pionieri in comparatie cu TU 143. Escadrila de avioane fara pilot Tu-143 a operat incepind din 1988 la Baza Aeriana de la Mihail Kogalniceanu. Si a fost utilizata in misiuni de recunoastere pe timpul evenimentelor din decembrie 1989. In marea Neagra si in spatiul aerian al Bulgariei. Inginerii directiei Inzestrare isi propusesera modificarea acestui aparat in sensul transformarii lui in racheta de croaziera lansata de la sol/nava sau acrosata sub fuselaj de bombardierul IL-28 si de avionul de vinatoare-bombardament IAR-93. De altfel, irakienii au fost interesati de achizitionarea lui IAR-93 doar in varianta inarmarii lui cu TU-143.
TU-300 Korshun 
Sovieticii au pastrat pentru TU-300 motorul TR3-117 (de la TU 143) cu tractiunea de 640 kgForta, modificandu-i suprafata in plan a aripii ( delta in loc de aripatrapezoidala ) si lungind fuselajul pentru a mari rezerva de carburant si incarcatura utila transportata. TU-300 cantarea 3 tone si avea raza de actiune de 1.000 km. Sistemul de navigatie era similar celui de pe rachetele americane de croaziera Tomahawk. O varianta TU-300 prevazuta cu radar side-looking airborne, servea pentru depistarea tintelor de suprafata de tip aerodrom sau baterii de rachete AA. Alta, prevazuta cu bombe in casete ( 1.000 kg ), inmagazina in memorie coordonatele tintei si apoi o ataca.
Avantajele rachetei de croaziera 
Specialistii spun ca, probabilitatea ca o salva simultana de rachete de croaziera (zburand la 50 m cu dese schimbari de directie) sa neutralizeze si sa creeze brese prin sistemul de aparare antiaeriana, este mai mare decat cea a lansarii rachetelor SCUD care n-au precizie. Abaterea probabila a acestora din urma, fiind de ordinul a 4-5 km. Ceea ce in cazul unei baze aeriene dispuse in jurul pistei de 2,5 km sau a unei baterii de rachete anti-aeriene in dispozitiv circular cu raza de 800 m inseamna rateu sigur.
drona - Enigma dronelor rusesti ale lui Ceausescu
Nota Ofiterului (N.O.) 
Ca pilot sef la Baza aeriana de al Fetesti in anii 88-90 am fost desemnat sa efectuez programul de incercari in zbor a unei rachete aer-aer romanesti. In Romania, centrul de cercetari si productie in domeniul rachetelor se afla la Cringu lui Bot de linga Ploiesti.
In teste era atunci la Cringu lui Bot si mai apoi la Baza de la M. Kogalniceanu nou achizitionatul (din 1988) avion fara pilot, in fapt o racheta de croaziera fara focos, utilizat pentru cercetarea aeriana. In speranta ca inginerii romani vor fi capabili sa realizeze o replica a acestuia.
Ulterior, cam prin 1997 escadrila de TU-143 a disparut pur si simplu din inzestrarea armatei.

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top