Istorie

DEZVĂLUIRI senzaționale. Cum arăta și cum era privit ADOLF HITLER de vecinii lui

O carte uimitoare a fost scrisă despre Adolf Hitler, dictatorul nazist văzut prin ochii unui evreu, nu unul oarecare, ci chiar un vecin, un copil evreu.

Următorul text este un extras din cartea „Hitler, vecinul meu: Amintirile unui copil evreu, 1929-1939”, de Edgar Feuchtwanger și Bertil Scali, tradusă de Adriana Hunter și este relevant pentru a înțelege atmosfera creată în jurul lui, la acea vreme, cum a fost posibil ca el să ajungă să conducă statul german.

Într-un pasaj publicat de revista The Time, Edgar Feuchtwanger, care a crescut ca evreu în Munchen și a locuit vizavi de casa lui Adolf Hitler, își amintește cum s-au desfășurat lucrurile înainte de alegerile din 1930, când partidul nazist a câștigat un procent mare în alegerile parlamentare.

„De când ne-am întors acasă din vacanță, nu se vorbește decât de politică în casa noastră. Unchiul Lion și-a publicat cartea și a apărut în toate libăriile. Când mergem la plimbare, Rosie îmi arată cărțile în ferestrele librăriilor și mă simt mândru când le văd.

Vânzătorul ne-a spus că pare să se vândă mai bine decât Mein Kampf. Știu că în carte se spun lucruri rele despre Hitler; știu și că vecinul nostru este un om periculos. Părinții mei, bunicii mei și rudele lui Beate toți spun același lucru: este un mincinos și un hoț. Chiar și lăptarul a vorbit cu Rosie despre el. I-a spus că Hitler lua tot laptele din cartier, ca să rămână mai puțin pentru cei din jur.

Mama era furioasă. După cum spunea tatăl meu, însă, lăptarul greșea, pentru că nimeni nu poate confisca laptele vecinilor, iar Hitler nu putea să bea singur tot laptele acela, care era al mai multor familii. Altfel, ar fi o veste bună, pentru că asta l-ar ucide!

loading...

Știe că mă uit la el din dormitorul meu? Poate vedea în casa noastră? Ne vede stând la masă? Știe că sunt evreu? Nu vreau să mă urască. Nici pe tatăl meu ori pe mama mea. Se uită oamenii la mine? A urcat într-o mașină neagră, neagră ca noaptea, cu forme dure ca stânca.

Ne întorceam din parc cu Rosie. Alergam pe trotuar, jucându-mă cu un cerc. Unchiul Lion era acasă, când am ajuns. Am stat pe podea, în lumina soarelui, în camera de pictură, și ascultam ce spuneam. Mama pare îngrijorată, tata e serios. Unchiul încă zâmbește.

EVZ

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top