X-Files

Cum au furat extratereștrii energie electrică de la Flămânzi

In urma cu 13 ani, o mana de oameni au vazut pe cerul Flamanzilor un fascicul de lumina. Li s-a spus ca a fost arc electric, dar ei sunt convinsi ca au fost vizitati de fiinte inteligente.

Septembrie 1991. Vreo 16 oameni au vazut cum timp de 40 de minute, o elipsa luminoasa s-a invartit deasupra dealurilor din localitatea Flamanzi, judetul Botosani. „Daca imi povestea altul nu credeam”, zice astazi sorbind din tigara unul dintre martori, profesorul de matematica Nicolae Bildea din satul Poiana, fosta comuna Flamanzi. In acea sambata seara, Nicolae se uita impreuna cu fiul lui Iulian la televizor la un serial. Sotia sa, Vochita, facea baie.

Tocmai terminase si venise sa se uite la film, imbracata intr-un halat de casa. Nu a mai apucat sa mai urmareasca prea multe secvente din serial ca s-a luat curentul. Injurand printre dinti, Nicolae si fiul lui au iesit in gradina sa vada daca si vecinii au ramas fara curent.

Afara picura. Iulian a vazut primul „sfarsitul lumii”. „Era o lumina pala, care a crescut apoi in intensitate. Ne-am apropiat mai mult, am vazut ca era undeva aproape de pamant pendula intre dealurile Balcescu si Flamanzi.

Mi s-a parut ca are diametrul de 20 de metri. Lumina circulara era formata dintr-o multitudine de lumini. Fasciculul de lumini pleca direct din sursa, ca din niste fante deschise. Acolo era ca ziua”, povesteste profesorul. Acesta a alertat vecinii, dar inspaimantati oamenii s-au pitit dupa perdele.

„Credeau ca a venit sfarsitul lumii. Chiar si soacra-mea a crezut asta. Abia am linistit-o”, mustaceste Bildea. Numai vreo 14 curajosi s-au incumetat sa iasa pe ulita. „Singurul lucru palpabil in momentul in care fasciculul a trecut cam la 400 de metri de noi era o adiere de vant cauzat de viteza mare cu care se deplasa. Pleca spre dealul Balcescu, sonda putin si se intorcea. Cauta parca ceva”.

loading...

FIINTE INTELIGENTE

 Profesorul spune ca in momentul in care lumina a ajuns deasupra unui cires, acesta parea inflorit. In dreptul pomului era o casa, dar lumina strapungea peretii ca si cand nu ar fi existat. „La un moment dat, a fost chiar deasupra noastra. Atunci mi-am dat seama ca era o elipsa cu diametrul de 40 de metri.

Au pus lumina chiar pe noi si in secunda urmatoare au ridicat-o. Si-au dat seama ca ar putea sa ne faca rau. Atunci am realizat ca lumina era controlata sa nu dauneze. Era dirijata de fiinte mai inteligente decat noi. Sunt, ca se alimentau din reteaua noastra de energie electrica„, sustine Nicolae Bildea. Sursa de lumina coborase pana la nivelul spalierilor din vie, de parca pierdusera ceva. Profesorul sustine ca vita-de-vie s-a lasat in jos de la adiere. Dupa aproape 40 de minute de pendulare, sursa de lumina a plecat cu viteza spre Ivascoaia, un iaz din apropiere de Flamanzi. In timpul survolului, „sigurantele de la priza au puscat de mai multe ori”.

CAUTARI

„In zona in care a aparut lumina, fusesera bazele rusilor, dar au fost acoperite de mult de livada. Ce s-a intamplat in seara aceea, pe mine m-a convins ca exista si alte civilizatii”, zice Bildea. A doua zi, autoritatile pareau ca stiu de prezenta sferei luminoase. Armata a rascolit fiecare palma din zona prin care trecuse fasciculul de lumina, dar nu au gasit mare lucru. Totusi, nivelul radiatiilor din anumite portiuni era mai ridicat. Martorii au fost sfatuiti sa nu spuna ce s-a intamplat dar s-au convins singuri ca e mai bine sa isi tina gura: au fost luati in bascalie de toti cei care i-au auzit povestind. „Oricum, a fost un spectacol feeric! Nu cred ca te intalnesti de doua ori intr-o viata cu asa ceva”.

Intalniri de gradul I

Rapoartele de observatie OZN care vorbesc despre obiecte sau lumini foarte stralucitoare, apropiate de observatori – in general, la distanta mai mica de 500 de picioare – intra prin definitie intr-o a doua mare categorie de observatii OZN: intalnirile de aproape. Reputatul ufolog american J. Allen Hynek a stabilit ca „aceasta categorie nu implica un altfel de rapoarte OZN, ci doar marturii despre aceiasi stimuli intalniti si in cazul altor observatii si care acum intamplator sau intentionat devin vizibili de aproape”. Cercetatorii au trasat aceasta distinctie pentru a usura clasificarea descrierilor.

Categoria „intalnirilor de gradul I” se imparte la randul ei in trei grupe. Prima este cea a intalnirilor de aproape „per se” (in sine), in care observatorii raporteaza o experienta fara efecte fizice palpabile. In cea de-a doua categorie sunt studiate efectele fizice masurabile la sol si asupra unor corpuri insufletite sau neinsufletite. A treia grupa este cea mai spectaculoasa, iar rapoartele acesteia sunt cele mai complexe. Este vorba de intalnirile de aproape, din care se desprind marturii despre prezenta unor entitati fizice insufletite, adesea numite umanoizi, ocupanti sau ozenauti.

OZN uri pe cerul Americii - Cum au furat extratereștrii energie electrică de la Flămânzi

Dupa cum arata dr. Hynek, intalnirile de gradul I sunt cele in care nu s-a raportat nici o interactiune a OZN-ului cu mediul sau observatorii. Un grup reprezentativ de astfel de cazuri selectate din dosarele ufologilor americani provin, in general, din fisierul Blue Book. Observatorii se caracterizeaza prin absenta unor ocupatii specializate (operatori radar, piloti, operatori in turnul de control al traficului aerian etc.) de tipul celor care sunt prezente in mod firesc in observatiile radar-vizuale. Se pare ca raportorii intalnirilor de gradul I au o structura mai eterogena. Tehnicile de interogatie, folosite de cercetatorii fenomenului, se bazeaza pe confruntari si pe stabilirea unor elemente comune provenite din raportari separate.

Jurnalul

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top