CONSTIENTIZAREA MORTII DUPA UCIDEREA LUI ABEL

CONSTIENTIZAREA MORTII DUPA UCIDEREA LUI ABEL

De curând, arheologii au descoperit un tunel secret către lumea subterană, într-o cavitate sub piramida numit Luna, situată pe Aleea Morţilor din Mexic. Specialiştii au declarat că acest pasaj duce spre lumea subterană.

În interiorul pasajului au fost descoperite schelete cu cranii deformate, precum și coliere și alte obiecte confecţionate din piatră verde. Luna este o piramidă precolumbiană, a doua ca înălțime după piramida Soarelui.

De cele mai multe ori, cavernele au fost locuri unde se efectuau ritualuri, unde se realiza comunicarea cu divinităţile Infernului. Vechii egipteni realizau ritualuri închinate lui Thoth, divinitatea cu cap de ibis, care reprezenta Infernul, lumea subterană a morţilor.

Lumea de dincolo, existența post mortem au fascinat dintotdeauna imaginarul mental. Tocmai de aceea literatura a păstrat incursiunile omului în lumea nevăzuta, în căutarea certitudinii. În viziunea homeriana omul trebuie să străbată o topografie sacră pentru a ajunge la gura Infernului.

Eneida, lucrare scrisă de Vergiliu, este considerată primul ghid al Infernului. Eneas petrece o zi întreaga în Infern. Cerberul, paznicul cu trei capete este înfiorător. Infernul lui Dante este geometric, prezentat sub forma unor cercuri geometrice.

Conceptul de moarte apare după ce Adam și Eva au fost alungați din Grădina Raiului. Uciderea lui Abel de către Cain, i-a făcut pe oameni să conştientizeze grozăvia morții. După moartea lui Abel, moartea a devenit o stare de fapt, iar oamenii au început să-și pună întrebări cu privire la lumea de dincolo.

Tărâmul umbrelor este un loc care scapă cunoaşterii umane. Sufletul morţilor peregrina pe la porțile Infernului, bântuie visele celor rămaşi în viața, pentru a da de înțeles că nu-și găsește liniștea din cauză că nu poate intra în tărâmul tenebrelor.

Odată ritualurile funerare împlinite și trupul mistuit de flăcări, sufletul se desprinde definitiv de corp, pentru a accede în Infern. Vechii greci nu credeau în strigoi pentru că erau convinşi că odată intrat în Infern, sufletul nu se mai întoarce. Rămas fără trup, sufletul nu poate vieţui în lumea celor vii. Exista o condiţie. Rămășițele umane trebuiau mistuite de foc, altfel sufletul rămânea suspendat între două lumi.

În viziunea lui Dante, Infernul apare sub forma unei pâlnii cu cercuri concentrice care conduc către inima iadului, în proximitatea lui Lucifer. În anticamera Infernului sunt hoarţe de lași. Aceștia sunt goi și nemâncaţi. În primul cerc sunt păgânii, oameni virtuoşi care nu au apucat să fie botezaţi.

rp_moarte.jpg

În al doilea cerc sunt desfrânaţii, cei care au păcătuit în dragoste. Ei sunt spulberaţi de vânturi puternice și nu-și găsesc liniștea. În al treilea cerc sunt păcătoşii care nu au fost cumpătaţi în desfătările trupeşti. Al patrulea cerc este destinat zgârciţilor și risipitorilor. Ei sunt obligați să împingă cu pieptul roci, simbol al ambiţiei și lăcomiei.

În al cincilea cerc sunt furioşii care se zbat în nămol, se sfâșie și se luptă între ei. Urmează ereticii, violenţii, sinucigaşii, criminalii, proxeneţii, linguşitorii, ghicitorii, iar ultimii sunt trădătorii, cei mai apropiați de Lucifer, care sunt scufundați într-un lac plin cu gheață.

CATEGORIES
Share This
>