Mozaic

Conspirație mondială! Dezastrele aduse umanităţii de darwinism: nazismul şi comunismul

Nazismul s-a născut în urma haosului politic pe care Germania l-a trăit după primul război mondial. Conducătorul Partidului Nazist era Adolph Hitler, care avea o fire deosebit de ambiţioasă şi agresivă. Hitler avea o poziţie extrem de rasistă credea cu tărie în superioritatea rasei germane sau ariene faţă de celelalte rase.

Teoria evoluţiei a lui Darwin i-a oferit „baza ştiinţifică” pentru propriile sale teorii rasiste. Hitler de asemenea a obţinut suport ideologic din lucrările istoricului german rasist H. von Treitschke. Treitschke a fost puternic influenţat de teoria lui Darwin şi şi-a bazat propriile viziuni rasiste pe darwinism. El afirmă :”Naţiunile nu pot evolua decât printr-o luptă acerbă, similară conceptului de „luptă pentru supravieţuire.”

Hitler s-a inspirat şi el din conceptul lui Darwin de „luptă pentru existenţă”. Numele faimoasei sale cărţi „Mein Kampf” („Lupta mea”) era o expresie clară a concepţiilor sale darwiniste. Într-adevăr, Hitler, asemeni lui Darwin, socotea rasele non-europene nimic mai mult decât maimuţe evoluate şi a adăugat : „Luaţi germanii nordici şi nu va rămâne nimic mai mult decât un dans al maimuţelor.”

Bază pentru viziunea evoluţionistă a naziştilor era conceptul de eugenie. Eugenia însemna îmbunătăţirea rasei umane prin îndepărtarea indivizilor bolnavi sau handicapaţi şi crescând numărul indivizilor sănătoşi. Conform teoriei eugeniei, rasa umană putea fi îmbunătăţită, în acelaşi fel în care puteau fi ameliorate diferite specii animale, prin împerecherea specimenelor sănătoase.

Cum era de aşteptat, eugeniştii erau adepţii darwinismului. La conducerea mişcării eugeniste engleze a venit vărul lui Darwin – Francis Galton şi fiul său Leonard Darwin. Era evident că teoria eugeniei era o consecinţă firească a darwinismului. Acest fapt reieşea clar din broşurile de popularizare a acestui straniu tip de ştiinţă. Citind o astfel de broşura aflăm că: „Eugenia este dirijarea conştientă a evoluţiei umane.”

Primul care a susţinut şi promovat eugenia în Germania a fost Ernst Haeckel, cunoscutul biolog evoluţionist. El a avansat teoria recapitulării, care susţinea faptul că embrioni ale unor specii diferite semănau între ei (ontogenia repetă filogenia). Mai târziu s-a descoperit că Haeckel a făcut desene false pe care le-a folosit în promovarea afirmaţiilor sale. Haeckel a falsificat desenele, în aşa fel încât să prezinte embrioni de peşte, găină şi om ca fiind foarte asemănători. Unele părţi ale embrionilor le-a ignorat, iar altele le-a prezentat distorsionat.

Haeckel însuşi a mărturisit mai târziu ca desenele sale nu reprezentau realitatea. Oricum, evoluţioniştii au închis ochi la aceste falsuri doar pentru a susţine în continuare teoria. În timp ce se ocupă cu falsurile ştiinţifice, Haeckel de asemenea a susţinut propaganda eugenică. El sugera ideea că prunci nou-născuţi cu deficienţe ar trebui suprimaţi cât mai curând, spre a grăbi procesul evoluţiei în societate. El a mers şi mai departe, propunând că oamenii handicapaţi, retardaţi mintal şi cei cu boli ereditare să fie ucişi imediat. Altfel, spunea el, aceştia ar reprezenta o povară pentru societate şi ar încetini procesul evoluţiei.

Haeckel a murit în 1919, însă nazişti i-au preluat ideile sale pline de cruzime. În puţină vreme după ce Hitler a preluat puterea, el a lansat o politică eugenică oficială. Retardaţii mintal, cei cu handicapuri şi cei cu boli ereditare au fost adunaţi în centre speciale de sterilizare. Aceste persoane erau socotite ca fiind paraziţi, care ameninţau |puritatea rasei germane, împiedicând progresul evoluţiei. Într-adevăr, în scurtă vreme, aceste persoane izolate au început să fie ucise la ordinul secret al lui Hitler.

În eforturile sale de a grăbi aşa-zisa evoluţie a rasei germane Hitler a omorât mulţi oameni; în acelaşi timp, el a urmat o altă cerinţă a eugeniei: tineri şi tinere, cu păr blond şi ochi albaştrii, consideraţi specimene tipice ale rasei germane, erau încurajaţi să se împreune între ei. În 1935 au fost înfiinţate ferme speciale de reproducere. Ofiţeri SS vizitau adesea aceste ferme, unde femei tinere, care întruneau criteriile ariene, erau găzduite. Pruncii nelegitimi născuţi în acele ferme trebuiau să devină viitorii soldaţi ai Reich-ului german.

Spre a spori aşa-zisa superioritate a rasei ariene naziştii apelau la concepţiile darwiniste. Darwin a sugerat ideea conform căreia capacitatea craniană s-ar mări odată cu avansarea pe scara evolutivă. Naziştii au îmbrăţişat cu seriozitate această idee şi au început să întreprindă măsurători ale capacităţii craniene spre a demonstra prin acestea superioritatea rasei germane. În toate colţurile Germaniei se făceau comparaţii spre a arăta că craniile nemţeşti le depăşeau în capacitate pe cele ale altor rase. Caractere precum dinţii, ochii, părul erau evaluate conform criteriilor evoluţioniste. Indivizii a căror măsurători erau găsite ca fiind contrarii specificărilor oficiale privind caracterele rasei germane urmau să fie anihilaţi conform politicii naziste de eugenie.

Toate aceste concepte dubioase erau aplicate în numele darwinismului. Istoricul american Michael Grodin şi autorul cărţii „Doctorii nazişti şi codul Nuremberg” afirma: „Există o perfectă îngemănare între ideologia nazistă, darwinismul social şi puritate rasială, care se dezvoltase la începutul secolului şi pe baza căreia medicii au construit noţiuni precum deviaţi social, deviaţi comportamental, care ar fi avut o explicaţie genetică; astfel ar fi existat „gene bune” şi „gene rele” şi astfel era acest darwinism social, care bântuia întreaga lume în acea vreme, pentru că medicii nazişti arătau către SUA-de unde au învăţat o sumedenie de lucruri privind puritatea rasială„.

Cercetătorul George Stein explica aceste lucruri în „American Scientist Magazine”: „Naţional-socialismul, între altele, era cu siguranţă prima tentativă perfect conştientă de a organiza o comunitate politică pe baza unei biopolitici clare, perfect acordate faptelor ştiinţifice ale revoluţiei darwiniene.” G. Stein Am. Scientist, ian/feb 1988, p.52

Faimosul evoluţionist Sir A. Keith afirma despre Hitler: “Fuhererul german este un evoluţionist. El a căutat în mod conştient să modeleze practică politicii germane conform teoriei evoluţiei.”

Un alt motiv important pentru opţiunea evoluţionistă a lui Hitler era faptul că el văzuse în teoria aceasta o armă perfectă împotriva religiei. Hitler avea o ură profundă pentru orice credinţă monoteistă. Virtuţi religioase precum dragoste, milă şi smerenie reprezentau piedici serioase pentru atingerea modelului arian militarist şi nemilos. Din această pricină, îndată ce au preluat puterea, în 1933, naziştii au ţintit către o reîntoarcere la vechile religii păgâne pentru societatea germană. Cum s-a mai menţionat, teoria evoluţiei însăşi era o moştenire de la culturile păgâne. Deci aici vedem încurcatele legături între păgânism, darwinism şi nazism. La baza tuturor crimelor săvârşite de nazişti era aşezată cultura aceasta pagină.

Naziştii au reînviat cultura pagina sălbatică, primind un suport considerabil din partea teoriei ateiste a lui Darwin spre a o legitima. Realitatea este că cruzimea, crimă şi depravarea sunt interzise şi înfierate de către religie; Dumnezeu cheamă oamenii la dreptate,compasiune şi smerenie.

Dictatorul italian, Bennito Mussolini, unul din aliaţii importanţi ai lui Hitler, s-a lăsat de asemenea inspirat de teoria evoluţiei. În tinereţea sa el a scris articole în care îl prezentă pe Darwin drept cel mai mare om de ştiinţă.

După ce a ajuns la putere, Italia să fascista a ocupat Etiopia. El a justificat ocuparea Etiopiei cu ajutorul viziunilor rasiste ale lui Darwin şi al conceptului de luptă pentru supravieţuire. După Mussolini, etiopienii erau inferiori pentru că aparţineau rasei negre iar guvernarea lor de către o rasă superioară, precum cea a italienilor, trebuia să reprezinte o consecinţă firească a ,”evoluţiei”. Mussolini era de asemenea convins de faptul că naţiunile ar evolua prin război. Pentru Mossolini, sila britanicilor în a se angaja în război nu făcea decât să demonstreze decadenta evolutivă a Imperiului Britanic.

Într-un sfârşit imperiul nazist a pierdut al II-lea război mondial, intrând în istorie cu milioanele de ucideri de oameni nevinovaţi. De cealaltă parte, Mussolini a fost executat de propriul popor. Şi totuşi ideea darwinistă, care a oferit suportul pentru ideologia nazistă a persistat. Ideea că umanitatea ar progresa prin luptă şi violenta a fost de fapt sursă pentru o altă ideologie, care la suprafaţa părea să fie total diferită de nazism.

Adevăratele temelii ale comunismului

Filozofia materialistă, care a luat naştere în Grecia antică, a înregistrat o victorie în secolul XIX. Succesul acestei filosofii antice era datorat celor doi filosofi germani K. Marx şi F. Engels. Marx şi Engels încercau să explice filosofia materialistă, care supravieţuise vremii, în termenii unei noi metode numită dialectica. Pe scurt, dialectica era presupunerea că toate progresele din Univers erau o consecinţă a competiţiei ,,conflictelor de interese” între forţe opuse.

M. şi E. foloseau dialectica pentru a explica întreaga istorie a lumii. Analiza simplista a marxiştilor sugera faptul că întreaga istorie umană ar fi bazată pe conflict, iar conflictul la vremea respectivă era între proletariat şi burghezie. El a prezis că muncitorii individuali vor realiza că singura lor şansă era să se unească şi să declanşeze o revoluţie.

Amândoi aveau o ură profundă împotriva religiei. Că atei declaraţi, ei au susţinut că eradicarea religiei era necesară pentru asigurarea succesului comunismului.

În vremea în care M. şi E. formulau aceste idei, a avut loc un eveniment important, care a contribuit mult la susţinerea teoriei lor. Darwin a apărut pe scenă cu cartea sa ,,Originea speciilor”. Darwin propunea faptul că în lumea biologiei fiinţele vii evoluau şi supravieţuiau ca rezultat al unei lupte pentru existenţă. Ce era aceasta, dacă nu dialectica? Mai mult – aceasta era o dialectică, ce părea să nege religiei orice rol, inclusiv existenţa creaţiei sau a unui Creator. Aceasta era o ocazie deosebită pentru Marx şi Engels.

Engels a citit cartea lui Darwin de cum s-a publicat şi i-a scris lui Marx: ,,Darwin, pe care tocmai îl citesc, e splendid…”. Marx a răspuns: ,,Aceasta este cartea care conţine fundamentul în istoria naturală pentru viziunea noastră.”

Engels s-a lăsat atât de mult influenţat de Darwin şi de teoria lui, încât, într-un efort de a contribui la teorie, a scris un articol intitulat: ,,Rolul jucat de muncă în tranziţia de la maimuţă la om”. În curând Engels a compilat toate ideile sale evoluţioniste într-o carte numită ,,Dialectica naturii”.

Viziunile lui Marx şi Engels au prosperat în special după moartea lor. Vladimir Ilici Lenin a fost primul care a început să pună în practică revoluţia comunistă visată de Marx. Lenin era liderul mişcării comuniste bolşevice din Rusia. La vremea respectivă regimul ţarist era condus de dinastia Romanov. Bolşevicii conduşi de Lenin căutau să scape de regimul ţarist prin forţă. Confuzia creată de primul război mondial a oferit ocazia de mult aşteptată a bolşevicilor. În octombrie 1917 ei au preluat puterea.

După revoluţie, Rusia a devenit scena unui sângeros război civil între comunişti şi susţinători ai tarului. Toţi care erau socotiţi rivali de către comunişti, inclusiv familia Romanov,au fost ucişi în mod bestial. Ca şi mentorii săi, Marx şi Engels, Lenin era de asemenea un evoluţionist fervent, afirmând adesea că teoria lui Darwin era baza filosofiei materialist-dialectice, pe care o apăra cu atâta zel.

Al doilea nume important în revoluţia bolşevică – Trotsky, punea de asemenea mare preţ pe darwinism. El îşi exprimă entuziasmul pentru Darwin astfel : ,,Descoperirea lui Darwin este cel mai înalt triumf al dialecticii în întregul domeniu al materiei organice.”

Iosif Stalin, unul dintre cei mai cruzi dictatori comunişti, i-a urmat lui Lenin în 1924. Studiind cei 39 de ani de regim de teroare al lui Stalin, s-ar putea afirma că intenţia sa era de a demonstra cruzimea comunismului. Una din primele sale acţiuni a fost colectivizarea pământului. El a folosit trupele armate spre a obliga ţăranii, care reprezentau 80% din populaţie, să-şi amestece posesiunile în colective vaste ale statului. Grâul era preluat de trupe înarmate. Foamea a măturat tara, ucigând bărbaţi, femei şi copii, însă Stalin a continuat să exporte rezerve de grâu decât să-şi hrănească poporul.

Ca rezultat al politicilor sângeroase ale lui Stalin au fost ucise mai mult de 30 de milioane de persoane. Potrivit spuselor istoricilor, Stalin avea o plăcere deosebită din această violentă. În biroul său din palatul Kremlin el se bucura examinând liste cu persoanele executate. Pe lângă condiţia să psihologică, faptul care l-a făcut pe Stalin aşa un criminal de mase era credinţa lui profundă în filozofia materialistă. Iar baza acestei filozofii, în interpretarea lui Stalin, era teoria lui Darwin. El spunea : ,,Sunt trei lucruri pe care trebuie să le facem spre a descătuşa minţile studenţilor. Trebuie să-i învăţăm despre vârsta pământului, despre originea geologică şi învăţătura lui Darwin.”

Un alt indiciu privind ataşamentul sau orbesc faţă de teoria evoluţiei a fost reprezentat de împotrivirea făţişă a sistemului sovietic educaţional faţă de legile mendeliene ale geneticii. De la începutul sec. XX legile lui Mendel au fost acceptate de comunitatea ştiinţifică, dar nu şi în Uniunea Sovietică. Ele dovedeau greşite afirmaţiile lui Lamarck, parţial admise şi de Darwin, privind transmiterea caracterelor dobândite către generaţiile următoare. Cercetătorul rus Lisenko a văzut în această o lovitură grea dată teoriei evoluţiei şi a dezvoltat o alternativă lamarkista. Stalin a fost impresionat de ideile lui Lisenko şi l-a făcut mai marele institutelor ştiinţifice. Până la moartea lui Stalin ştiinţa geneticii nu a fost acceptată în instituţiile ştiinţifice ale Uniunii Sovietice.

În timpul regimului dictatorial al lui Stalin un alt regim comunist bazat pe darwinism a luat fiinţă în China. În 1949, după un lung război civil, comuniştii au câştigat puterea sub conducerea lui Mao Tse Tung. Mao a stabilit un regim sângeros şi represiv, la fel ca şi aliatul sau – Stalin, care îl susţinea. Nenumărate execuţii politice au avut loc în China. Aproape 30 de milioane de oameni au murit din pricina foametei îngrozitoare care a urmat politicilor nesănătoase ale lui Mao.

În timpul anilor de revoluţie culturală, tineri militanţi, numiţi ,,Garda roşie a lui Mao” au aruncat tara într-o stare de haos şi teamă. Mao explica bazele filosofice ale acestui regim afirmând clar că socialismul chinez era fundamentat pe teoria evoluţiei a lui Darwin.

Profesorul universitar de istorie de la Harvard, James Reeve Pusey, recunoştea de asemenea influenţele darwiniste asupra maoismului. În cartea sa intitulată ,,China şi Charles Darwin” Pusey afirma :,,Darwin a îndreptăţit schimbarea violenta şi revoluţia. În mod cert acesta a fost unul din cele mai importante influenţe ale lui Darwin asupra Chinei…” Iar gândirea lui Mao Tse Tung se potrivea perfect.

Comunismul a pricinuit teroare, războaie de gherilă şi războaie civile în multe ţări. În Cambodgia Khmerii roşii comunişti au măcelărit aproape o treime din populaţia ţării. Oamenii erau ucişi doar pentru că luau câteva grăunte de la fermă colectivă sau că spuneau câte ceva care nu se potrivea cu viziunea comunistă. Rămăşiţele masacrelor cambodgiene arata clar ororile comunismului , fără a mai fi nevoie de comentarii. Pentru 150 de ani ideologia comunistă înrudită cu idea de luptă şi război a fost împletită cu darwinismul.

hitler si stalin - Conspirație mondială! Dezastrele aduse umanităţii de darwinism: nazismul şi comunismul

Astăzi marxiştii şi comuniştii sunt încă cei mai importanţi apologeţi ai darwinismului. În aproape orice ţară cei mai zeloşi apărători ai teoriei evoluţiei tind să fie marxiştii. Aceasta este cât se poate de clar pentru că, precum zicea Karl Marx însuşi, teoria evoluţiei conţine fundamentul din istoria naturii pentru ideologia să materialistă.

Sfârşitul darwinismului

Darwinismul a apărut acum 150 de ani. De atunci moştenirea sa întunecată pentru omenire a fost reprezentată de o perioadă marcată de dictatori brutali. Rasism, torturi, persecuţii şi război – aceasta este consecinţă firească a atitudinii darwinismului şi materialismului faţă de omenire. Este inevitabil că această filosofie sincretistă, care priveşte persoana umană drept nimic mai mult decât o specie animală, care îşi pune toată nădejdea în materie şi care susţine că imuabila lege a naturii este conflictul, va dezumaniza persoanele şi va brutaliza societăţi. Iar adevăratul motiv pentru toate acestea este negarea de către om a propriului său Creator.

O societate care îşi întoarce spatele către Dumnezeu şi se lăsă purtată de dogme precum materialismul, devine înclinată către toate formele de degenerare.

În mod firesc va avea de înfruntat durere, teamă şi distrugere. Pacea, dreptatea şi siguranţă pot fi obţinute în parte, numai când darwinismul şi materialismul vor fi prezentate lumii, în toată goliciunea lor, drept înşelăciuni, precum şi sunt.

Iar când omul cunoaşte scopul creării sale… Acel scop este de a se întoarce la Creatorul său, de a se întoarce la Dumnezeu.

sursa

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top