Mozaic

Comunicarea vizuală, limbajul misterios al trupului

Oamenii au știut să comunice și atunci când limbajul nu le-a permis acest lucru. Limbajul semnelor sau limbajul vizual este utilizat nu numai de persoanele cu anumite dizabilități, ci și atunci când două peroane nu cunosc un limbaj comun.

Limbajul semnelor presupune o gândire vizuală. În mod normal, am putea crede că limbajul semnelor este unul universal. În realitate, lucrurile stau altfel. În diferite colțuri ale lumii, limbajul semnelor are caracteristici diferite, s-a adaptat unui anumit tip de populație.

Focul a fost o altă formă de comunicare la distanțe mari. Era utilizat în America, China, Africa de Sud. Magelan când a ajuns în Patagonia a fost surprins de comunicarea cu ajutorul focului, practică utilizată de către indigeni. Din această cauză a numit Patagonia, Țara de Foc.

Tamburul era utilizat de către egipteni în transmiterea unor mesaje. În Amazonia, triburile precoloniale îl utilizau pentru a-și transmite anumite mesaje.

În Evul Mediu, în Europa, cel care transmitea anumite mesaje avea un tambur care îi acompania anunțul. Populațiile din Insulele Canare comunicau la mari distanțe cu ajutorul fluierăturilor. Ei au o limbă bazată pe astfel de sunete, numită silbo.

Palo Alto este un oraș situat la sud de San Francisco și este locul unde mai mulți cercetători au pus bazele unei școli a comunicării.

Fondatorii acestei școli au stabilit mai multe axiome ale comunicării. Prima dintre acestea se referă la faptul că este imposibil să nu comunici. Chiar dacă nu comunicăm în mod direct, transmitem mesaje celor din jur prin mimică, gesturi, îmbrăcăminte, prin culorile pe care le purtăm, bijuterii.

Comunicarea cuprinde nu numai conținutul, ci și relația pe care o avem cu cei cu care comunicăm. Când comunicăm stăm în picioare sau jos, ținem capul într-o anumită poziție, poziția mâinilor, a picioarelor. Practic, comunicăm cu fiecare parte a corpului nostru.

Un renumit psiholog spunea că elementele comunicării sunt 7% limbaj, 38% tonul vocii și 55% componenta vizuală. În momentul în care lipsesc tonul vocii sau componenta vizuală, limbajul este înțeles greșit.

Limbajul nonverbal este influențat și de spațiul unde se produce comunicarea, de timp, de culori. Se spune că fața este cea mai expresivă parte a corpului. Avem tendința, în timpul comunicării, să privim partea de jos a feței. În timpul unei comunicări plăcute, pupilele de măresc. Clipirea frecventă denotă anxietate.

Culorile au și ele importanța lor în comunicare. Pentru occidentali, albul reprezintă puritatea, vezi halatele medicilor. În China și Japonia, albul simbolizează moartea.

Negrul este purtătorul unui mesaj de autoritate și putere. În Egiptul antic, negrul simboliza renașterea. În China, negrul este culoarea pentru băieți.

În Orient, roșul este culoarea purtată de mirese. În Afganistan, reprezintă culoarea diavolului. Pentru japonezi roșul semnifică lupta, războiul.

Comunicarea vizual%C4%83 - Comunicarea vizuală, limbajul misterios al trupului

Violetul reprezintă regalitatea. În Tailanda este culoarea purtată de văduve. Și îmbrăcămintea are limbajul său. În Texas s-a efectuat un experiment cu o persoană care trebuia să treacă strada pe roșu.

Persoana a fost îmbrăcată cu haine foarte scumpe. În momentul când a traversat strada, toți cei aflați la semafor l-au urmat și au traversat pe roșu.  Când persoana a fost îmbrăcată în haine sărăcăcioase, nicio persoană de la semafor nu l-a mai urmat.

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top