Descopera

Cine a scris Biblia? Top 10 teorii

Un crestin de rand si un erudit biblic privesc Biblia in moduri complet diferite. Enoriasul tipic nu stie nimic despre probleme textuale de sub suprafata cuvintelor familiare. Eruditii in Biblie, pe de alta parte, vad cartea un artefact omenesc ca oricare altul. Si-au dedicat viata pentru a decoda si pentru a analiza critic Biblia din acea perspectiva.

Pornind de la studierea textelor ei insisi, eruditii in Biblie au mai multe teorii legate de cine a scris cu adevarat scripturile. Aceste teorii ofera provocari serioase asupra presupunerilor traditionale asupra statutului de autor.

10. Moise nu a scris Pentateuhul

Evreii si crestinii cred ca Moise a scris primele cinci carti ale Bibliei. Incepand cu rabinii medievali, insa, indoieli asupra acestei afirmatii au inceput sa apara. Pentru inceput, Moise nu ar fi putut sa scrie Deuteronomul 34:5 – 10 in care se vorbeste despre moartea sa. Insa, aceasta incoerenta mare reprezinta doar inceputul.

Cartea include multe anacronisme pe care Moise nu ar fi putut sa le scrie. Geneza 36, de exemplu, ii numeste pe regii edomiti care au trait mult timp dupa ce Moise a murit. Filistenii sunt si ei mentionati in Geneza, insa acestia nu au ajuns in Canaan pana in 1200 inainte de Hristos, dupa vremea lui Moise.

Geneza 12:6 sugereaza ca autorul realiza scrierea dupa ce canaanitii au fost alungati din regiune, ceva ce nu s-a intamplat decat pe vremea succesorului lui Moise, Iosua. La fel, un indiciu din Geneza 36:31 sugereaza ca textul a fost scris cand Israelul era deja o monarhie. Geneza 24 mentioneaza camile domesticite, dar acestea au fost domesticite cu mult mai tarziu. Comertul cu caravane din Geneza 37:25 s-a dezvoltat abia in secolele opt si sapte inainte de Hristos.

O explicatie timpurie pentru aceste anomalii textuale se refera la faptul ca Moise a scris baza Pentateuhului, iar editori ulteriori, precum Ezra, au facut adaugiri. Insa, in 1670, filosoful Baruch Spinoza a sugerat ca Moise nu ar fi scris aceste carti deloc. Era o practica des intalnita in Orientul Apropiat antic sa atribui o opera unui erou ancestral sau chiar unui zeu, pentru a-i legitimiza mesajul si continutul. Probabil ca acest lucru s-a intamplat si aici.

9. Ipoteza documentarului

In secolul al XIX – lea, savantii au inceput sa observe mai multe incoerente si anomalii in Biblie, istoria sa compozitionala parand mai complexa decat s-ar fi asteptat cineva. In 1886, istoricul german Julius Wellhausen a sugerat ca Hexateuhul (Pentateuhul plus Iosua) era alcatuit din patru documente distincte cu autori diferiti. Aceste documente purtau numele de J (Jahwist), E (Elohist), D (Deuteronomul) si P (Priestly/Preotul), fiecare avand propria-i ideologie si agenda.

Aceasta teorie explica povestile suprapuse ori repetitive precum doua relatari ale Creatiei si doua relatari ale Potopului – Geneza 7:17 descrie un potop de 40 de zile, in timp ce Geneza il descrie ca avand 150 de zile. Se mai crede ca editorii de mai tarziu au adunat laolalta sursele multiple intr-o singura naratiune, ocazional impleticind doua versiuni ale unei singure povesti, neglijand unele detalii, dupa cum se vede in povestea Potopului.

Sursa J Il numeste pe Dumnezeu “Iahova” sau “Iahve”. Dumnezeu este prezentat in termeni antropomorfi, aparand in fata unor oameni ca Abraham fata in fata. E Il numeste “Elohim”, care Se arata indirect, ca in vise. D este sursa pentru Deuteronom, precum si pentru scrierile lui Iosua, Judecatori, Samuel si Regi. Dumnezeu este prezentat ca neavand nicio forma pe care sa o poata vedea cineva. P este obsedat de genealogii si liste.

Mai recent, ideea de patru documente separate, complete si coerente a fost pusa sub semn de intrebare, dar caracterul intreg al Pentateuhului continua sa ramana ideea acceptata in general.

8. Deuteronomul a originat ca propaganda regala

Deuteronomul inseamna “A doua lege”. Se teoretizeaza ca aceasta carte a fost realizata in vremea regelui Iosia, in secolul sapte, pentru a promulga noi legi de intarire a preotiei si pentru a crea o religie mai exclusiva pentru Iuda.

Noul set de legi reinterpreteaza vechea legea din Sinai, avand in vedere noile realitati politice si sociale. Limbajul sau propune ca populatia sa traiasca in orasele existente care au deja un templu central. Legislatia pentru un sanctuar central inlocuieste vechea lege din Exodul 20:24, sugerand ca Deuteronomul a fost scris la mult timp dupa sederea lui Israel in salbaticie.

In 1805, W. M. L. De Wette teoretiza ideea conform careia “Cartea Legilor” descoperita in templu in timpul domniei lui Iosia era, de fapt, Deuteronomul. Sustinatorii acestei idei cred ca documentul a fost deliberat plantat acolo pentru a fi descoperit intr-un mod foarte convenabil. Comenzile din Deuteronom sunt identice cu reformele implementate de catre Iosia, deci e posibil ca acea carte sa fi fost scrisa de propagandisti regali pentru a face actiunile regelui sa para divine.

Exista dovezi care sugereaza ca Deuteronomul este o munca realizata colectiv, scrisa in perioade diferite de timp. Cartea gasita in templu era partea principala. Pasajele individuale, insa, sugereaza ca exilul babilonian din secolul VI inainte de Hristos avusese deja loc. Aceste pasaje ar fi putut fi adaugate mai tarziu.

7. Daniel este profetie dupa intamplare

Cartea lui Daniel este adesea pusa in pereche alaturi de Apocalipsa lui Ioan ca indicii pentru viitoarele evenimente legate de sfarsitul lumii. Multe asa – zise profetii din Daniel au fost indeplinite, insa asta s-a intamplat pentru ca era acesta inspirat de divinitate?

Unii experti au gasit o explicatie mai banala. Este posibil ca Daniel sa fi fost un evreu din perioada elena, nu o persoana din palatul babilonian. Asa – zisele sale profetii au fost facute ex eventu, adica dupa ce respectivele evenimente au avut loc, facandu-l sa para un profet adevarat.

Cartea in sine sugereaza mai mult de un autor. Capitolele 1 – 6 au fost scrise in aramaica, in timp ce 7 – 12 au fost scrise in ebraica. Daniel face multe greseli istorice cand vorbeste despre perioada babiloniana, perioada in care se presupune ca ar fi trait. De exemplu, sustine ca Balthazar era fiul lui Nabucodonosor al II – lea, dar cilindrul lui Nabonid gasit in Ur il numeste pe acesta ca fiind tatal lui Balthazar. De asemenea, Balthazar era un print incoronat, dar nu rege, contrar a ceea ce spune Daniel. In Daniel 5:30, Daniel scrie ca un anume Darius Medul a cucerit Babilonul. De fapt, Cirus al II – lea cel Mare, un persan, a cucerit Babilonul.

Pe de alta parte, Daniel scrie despre evenimente din perioada elena cu o acuratete foarte mare. Capitolul 11, prezentat ca profetie, nimereste exact fiecare detaliu. Acest lucru duce la concluzia ca Daniel a fost martor la acele evenimente, dar nu la cele din Babilon, nefiind familiar cu ele.

Eruditii au tras, asadar, concluzia ca scrierile lui Daniel au fost realizate intre anii 167 – 164 inainte de Hristos, in timpul persecutiei evreilor de catre tiranul sirian Antioh Epifan. Cartea trebuie sa fie o lucrare fictionala cu un caracter inspirational pentru a-i incuraja pe evrei in vreme de restriste. Daniel a incercat sa faca o profetie adevarata, scriind ca Antioh va muri in Tara Sfanta. Aceasta profetie s-a dovedit a fi gresita, deoarece Antioh a murit in Persia in 164 inainte de Hristos.

6. Evangheliile nu sunt scrise de martori

Cele patru evanghelii canonice din Noul Testament sunt anonime. Numele Matei, Marcu, Luca si Ioan nu au fost mentionate decat in secolul al II – lea.

Oricine ar fi fost evanghelistii originali, acestia nu au spus niciodata ca ar fi vorbit despre evenimente pe care le-ar fi vazut chiar ei. Evangheliile au mai mult rol de reclama religioasa decat biografii ale lui Iisus, fiind motivate teologic. Fiecare prezinta o interpretare personalizata a lui Iisus, in care Iisus joaca rolul de purtator de cuvant pentru pozitia teologica a evanghelistului.

In Matei, cea mai evreica dintre evanghelii, Iisus vorbeste despre cum Torah continua sa fie valabila. In neevreiasca evanghelie a lui Ioan, Iisus insusi incalca Sabatul. Marcu prezinta un Iisus in agonie si agitat inainte de moartea Sa; Iisus, asa cum e vazut de Ioan, contrasteaza, fiind calm si in control al situatiei.

Unii experti au sugerat ca Evangheliile au fost scrise ca Midras, o tehnica interpretativa evreiasca ce rescrie vechi povestiri biblice – un “remake”, dupa cum s-ar zice la Hollywood. Astfel, sederea de 40 de zile a lui Iisus in desert este corespondenta cu cei 40 de ani in exil ai lui Moise. Cand Iisus iese din desert anuntand Regatul lui Dumnezeu, acest lucru a fost preluat din Moise intorcandu-se din exil si proclamand imediata eliberare a Israelului de sub sclavie. Chemarea celor 12 apostoli a fost inspirata de chemarea lui Ilie asupra lui Elisei. Si, tot asa, evangheliile au fost construite din bucati si fragmente de povesti vechi, dar cu noi personaje si o noua scena.

5. Matei si Luca l-au plagiat pe Marcu

Majoritatea invatatilor cad de acord ca evanghelia lui Marcu a fost scrisa prima dintre toate cele patru evanghelii. Aceasta este scurta, a fost scrisa intr-o greaca proasta si include multe erori de geografie, printre altele.

In loc sa fie povestiri independente a vietii lui Iisus, evangheliile lui Matei si Luca au imprumutat foarte mult din lucrarea lui Marcu, in unele cazuri copiindu-l mot – a – mot. Matei utilizeaza in jur de 607 dintre versetele lui Marcu; Luca incorporeaza 360.

In favoarea lor, totusi, Matei si Luca au imbunatatit textul original al lui Marcu, corectand gramatica, stilul, acuratetea si teologia.

De exemplu, Marcu 5:1 denumeste eronat latura estica a marii Galileea ca fiind tara Gerasenes, care, de fapt, se afla la peste 50 de kilometri de acel loc. Matei 8:28 inlocuieste locul cu mult mai posibila Gadara,  oaza la doar 12 kilometri fata de lac. In Marcu 7:19, Iisus hotaraste ca toata mancarea e buna, lucru cu care Matei nu a cazut de acord, se pare, din moment ce nu a copiat declaratia in povestirea sa paralela.

Marcu atribuie gresit un citat al lui Maleahi lui Isaia; Matei 3:3 corecteaza greseala. Hristologia mai primitiva a lui Marcu face ca Iisus sa fie numit “Domnul” doar o data si nu de catre un evreu. In hristologia mai dezvoltata a lui Matei, “Domnul” este folosit de 19 ori, iar in Luca de 16 ori.

4. Evanghelia pierduta Q

Matei si Luca impartasesc material care nu se regaseste in evanghelia lui Marcu. Cercetatorii sunt de parere ca au avut un document, acum pierdut, ca sursa pentru versetele scrise, denumit “Q” (din germanul “Quelle”, adica “sursa”). Putem sa reconstruim “Q” prin evidentierea asemanarilor dintre Matei si Luca. “Q” trebuie sa fi inclus comori biblice ca “Tatal nostru”.

Intelegerile verbale dintre Matei si Luca sugereaza ca material care nu tinea de Marcu trebuie sa fi fost preluat dintr-o sursa scrisa, nu orala. Matei si Luca nu ar fi putut sa copieze unul de la altul, deoarece fiecare poveste o contrazice pe cealalta (Nasterea sau Invierea).

“Q” este o colectie de zicale, nu o povestire. Matei si Luca pun acele zicale intr-un context narativ, utilizand stiluri diferite. De exemplu, Matei a incorporat anumite binecuvantari in Predica de pe munte a lui Iisus, in timp ce Luca a impartit acea predica de-a lungul povestii sale.

Recuperarea lui “Q” i-a dus pe cercetatori la o concluzie ciudata. Din moment ce “Q” nu contine nicio poveste despre Patimi, cine a scris documentul trebuie sa-l fi vazut pe Iisus ca fiind un intelept si nu altceva, deoarece moartea sa nu a fost ceva reprezentativ pentru acel scriitor.

3. Simon Magul si Sfantul Pavel au fost aceeasi persoana

Desi unele dintre teoriile din acest articol au fost acceptate de catre eruditii principali, unii prezinta scenarii mai speculative.

Unul dintre ele se refera la Simon Magul. Sfintii Parinti l-au condamnat ca fiind initiatorul ereziei ghostice, fiind ostil Dumnezeului evreilor si Torei. Deci, nu ar trebui sa fie surprinzator ca Pavel, unul dintre cei mai mari apostoli crestini si autorul celei mai mari parti din Noul Testament, ar fi putut sa fie aceeasi persoana ca Simon.

Este dificil sa urmaresti o idee coerenta din epistolele lui Pavel. Scrierile sale sunt dezlanate si nearticulate, teologia fiind conflictuala. A mentinut Pavel Legea sau nu? A permis femeilor sa participe in Biserica sau nu? A cerut aprobarea altora pentru evanghelia sa ori nu? Eruditi ca Herman Detering si Robert Price au propus teoria radicala conform careia acele scrieri au fost interpolate si rescrise de catre scribi de mai tarziu pentru a modifica din conceptele gnostice. Acest lucru le-a facut mai acceptabile Bisericii Proto – Ortodoxe Romane timpurii. Scrierile originale pure, se sugereaza ca ar fi realizate de Simon Magul sau de catre unul dintre adeptii sai.

biblia - Cine a scris Biblia? Top 10 teorii

Exista paralele intre Simon si Pavel. Simon era cunoscut pentru confruntarea sa cu apostolul Pavel. In Galateni 2:11- 14, Petru si Pavel se contrazic. Simon a fost supranumit “Parintele ereticilor”; Pavel a fost supranumit “Apostolul ereticilor”. Simon a sustinut ca e cineva grozav, spunand ca “cel mic va deveni grozav”. Numele latinesc “Paul” inseamna “mic”. Istoricul evreu Josephus vorbeste despre un magician care ar fi putut sa fie Simon, pe care il denumeste “Atomus” sau “invizibil”, i.e., “mic”.

Daca identificarea lui Pavel cu Simon este corecta, o mare parte a Noului Testament a fost fondata pe bazele unui eretic.

2. Epistolele pastorale sunt falsuri

Scrisorile catre Timotei si Titus difera fata de stilul de scriere si axarea pe teologie regasite in epistolele lui Pavel. Acest lucru sugereaza ca pastoralele au fost realizate de catre un falsificator care incerca sa profite de autoritatea lui Pavel. Multi eruditi nu vor sa numeasca pastoralele “falsuri”, denumindu-le “pseudoepigrafe” in loc, insemnand acelasi lucru.

Dintre cele 848 de cuvinte (excluzand numele proprii) gasite in Pastorale, 306 nu au mai fost utilizate in restul epistolelor lui Pavel. Vocabularul Pastoralelor se aseamana mai mult limbajului popular din filosofia elenistica decat cu limbajul lui Pavel. Stilul literar da de gol, de asemenea, un falsificator. In timp ce Pavel folosea o greaca dinamica si emotionala, Pastoralele sunt serene si meditative. Scrisorile se axeaza mai mult pe probleme care afecteaza mai mult un catolicism al secolului II, decat pe Pavel din secolul I, ca organizarea bisericii si conservarea traditiilor. Scriind Pastoralele, Biserica emergenta l-a transformat pe Pavel dintr-un apostol gnostic al ereticilor intr-un aparator al proto – ortodoxiei.

Profesorul David Trobisch are un suspect in minte pentru fals: episcopul Polycarp din Smyrna. Trobisch crede ca Polycarp aproape isi semneaza numele in II Timotei 4: “Cand vei veni, adu-mi mantaua, pe care am lasat-o in Troa, la Carp, si cartile, mai ales pe cele de piele.” Numele Carp, spre deosebire de celelalte din acest capitol, nu apare in “Faptele Apostolilor” sau in scrierile anterioare ale lui Pavel. Aici, Carp zice ca are “mantaua” lui Pavel; cu alte cuvinte, l-a urmat pe Pavel. In plus, a avut si materialele scrise ale lui Pavel. Un vers de mai tarziu mentioneaza un om, Crescens, care, desi nu mai apare in nicio epistola canonica, este mentionat in epistola lui Carp.

1. Ioan nu a scris Apocalipsa

Conform traditiei, discipolul lui Ioan a scris “Apocalipsa”, insa acest lucru a fost contestat inca din secolul III. Scriitorul crestin Dionysus din Alexandria, folosind metoda critica inca utilizata de catre eruditii moderni, a observat diferente dintre stilul grec elegant al Bibliei lui Ioan si proza dura negramaticala din “Apocalipsa”. Cele doua scrieri nu ar fi putut fi scrise de aceeasi persoana.

Dionysus a notat ca Ioan se identifica in scrierile sale, in timp ce Ioan din evanghelie nu, considerand ca cei doi barbati ar fi impartit doar numele.

Criticii contemporani si-au adaugat punctul de vedere asupra problemei. Acum se crede ca autorul real era un evreu care se opunea versiunii paveliene a crestinitatii, cu elementele sale nonevreiesti si salvarea Torei. Autorul denumeste o biserica paveliana din Smirna o “sinagoga a diavolului” si o conducatoare din Thyatira “Izabela”. Pe scurt, nu e cineva pe care l-am considera crestin in ziua de azi.

De fapt, “Apocalipsa” ar fi putut fi scrisa chiar inaintea crestinismului. Referintele catre Iisus Hristos ar fi inserate mai tarziu, pentru a face documentul crestin. Acestea sunt inghesuite in jurul capitolelor 1 si 22, fiind imprastiate in rest. Surprinzator, aceste versete pot fi indepartate fara sa strice structura si cursivitatea versetelor din jur, pastrand intelesul si sensul textului intacte. Acest lucru sugereaza ca “Apocalipsa” nu ar fi avut deloc legatura cu Iisus.

sursa topist.ro

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top