Cine a fost Aurel Vlaicu? Lucruri mai puțin cunoscute despre marele inginer

Cine a fost Aurel Vlaicu? Lucruri mai puțin cunoscute despre marele inginer

Aurel Vlaicu a fost unul dintre cei mai mari ingineri români. Un geniu al aviației ar spune alții, în condițiile în care Vlaicu a contribuit decisiv la evoluția aviației mondiale.

S-a născut la data de 19 noiembrie 1882 în comuna Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara. Comuna în cauză a fost redenumită în memoria pionierului aviației și în ziua de astăzi portă numele de Aurel Vlaicu.

Aurel Vlaicu, anii tinereții


A fost un copil precoce. Școala primară a urmat-o în satul natal, iar studiile gimnaziale le-a efectuat la Orăștie. După obţinerea bacalaureatului a fregventat două trimestre la Facultatea de Mecanică din Budapesta, apoi se transfera la Politehnica din Munchen. Susţine examenele cu regularitate.

Pentru a-și pune în practică ideile avea nevoie să urmeze o universtitate de prestigiu din vremea respectivă și astfel termină cu brio Universitatea din Munchen.

Aurel Vlaicu

În ultimul an de studiu s-a angajat ca inginer în faimoasa fabrică Opel. Speranța sa a fost ca această uzină să fie interesată de producerea avioanelor și astfel ideile lui puteau fi puse în practică. Conducerea fabricii nu s-a arătat interesată de ideile românului, motiv pentru care Aurel Vlaicu și-a dat demisia și a revenit în satul său natal. Avea în cap să conceapă un avion cu care să realizeze numeroase zboruri.

Aurel Vlaicu și realizarea primului avion


În anul 1908, prin mijloace proprii, Aurel Vlaicu concepe și construiește un planor, cu care efectuează mai multe zboruri între Orăştie şi Binținți. Doi ani mai târziu, adică în 1910, este sprijinit de Asociaţiunea ASTRA. A venit la Bucureşti, unde la Arsenalul armatei, a construit monoplanul Vlaicu I.

Mărturia construirii primului avion


În Arhiva de istorie orală a Societăţii de Radiodifuziune se află o înregistrare de o mare valoare documentară, o mărturie despre construirea primului avion realizat de un român, pe pământul României. Înregistrarea a fost făcută în februarie 1982 cu Ion Ciulu, mecanicul care l-a ajutat pe Aurel Vlaicu să-l construiască.

Aurel Vlaicu

Aurel Vlaicu i-a întrecut pe toţi. Aparatul lui era mai bun!.. (Ion Ciulu)

“În 1909 aveam 18 ani. Eram ucenic în anul III la Arsenalul Armatei. Colaborarea mea cu Aurel Vlaicu a început în toamna anului 1909, când Aurel Vlaicu s-a prezentat la Arsenalul Armatei pentru a-şi construi primul său avion cu motor, “Nr.1”. A venit atunci la Arsenal, trimis de la Ministerul de Război. A venit cu planuri, cu schiţe şi am început lucrarea. A dat schiţe să se lucreze la partea lemnoasă, la atelierul de lemnărie. După aceea a venit la [secţia] mecanică şi a dat iar schiţe pentru diferite piese, tendoare… Eu am lucrat la tendoare, prima dată. Erau de sârmă făcute, nu erau tendoare cumpărate, erau din sârmă de oţel, îndoite, lipite cu alamă şi le filetam. A trebuit să facă întâi scule pentru ele, trebuia [folosit] atelierul de focoase, care avea strunguri, să facă piuliţele de alamă. Şi aşa am lucrat încet, încet. Ăsta a fost primul avion care s-a făcut în Ţara Românească.

Aproape de 1 ianuarie 1910 Aurel Vlaicu a plecat la Paris să-şi comande motorul şi când s-a întors de la Paris a dat, mi se pare, şi pe la Berlin şi a comandat ţeava de aluminiu, coloana vertebrală [a avionului]. Şi când a venit în ţară, în atelierul de vopsitorie, pentru ca era un atelier mare, am improvizat şi am închis cu scândură şi cu sac şi acolo am început montajul [avionului]. L-am montat… încet-încet a început să se înjghebeze avionul. Întâi şi-ntâi a venit rombul ăla din faţă, am început să montăm coloana vertebrală, pe urmă partea din spate, patina. Am început să-l închegăm. Pe la sfârşitul lui aprilie, pe la începutul lui mai 1910 avionul era gata, da’ nu ne venise motorul. Motorul a venit foarte târziu din Franţa, nu ştiu din ce cauză. Era un motor Gnôme rotativ, cu 7 cilindri, de 50 de cai putere. Şi am montat motorul la avion, am făcut întâi proba acolo, în Arsenal, că s-adunase tot Arsenalul când am dat drumul la motor… la vâjâitul acela care se făcea…

Pe urmă l-am demontat, l-am suit într-un vagon de cale ferată şi l-am dus la Cotroceni, la Aerostaţie. Acolo era un hangar mare unde se umflau baloanele captive în care se urcau pentru observaţie. L-am montat întâi jos, unde era o groapă mare, adâncă de vreo 4 m. Vlaicu a cumpărat scânduri, a făcut la suprafaţă o platformă şi acolo, pe platforma aia am montat [avionul].

Şi pe urmă au început zborurile. A început cu el să facă rulaj pe câmp, dar ba se defecta una, ba alta, până când l-am pus la punct… După aceea, într-o zi, pe 15 iulie, venise foarte multă lume, printre care prinţul Carol care era însoţit de profesorul său Murgoci, [prinţul] Niculae, [prinţesele] Elisabeta şi Mărioara, amândouă cu trăsura. Şi când şi-a luat zborul, fie că de emoţie, poate frica de necunoscut – până atuncea făcuse el zboruri, aşa, la mică înălţime: un metru, nu ştiu ce – atunci s-a ridicat la vreo 20 de metri înălţime, aproape la vertical. Când a văzut el că se duce la vertical, a oprit motorul. Avionul a alunecat pe partea dreaptă şi a căzut şi s-a rupt. Am dat fuga când am văzut chestia asta, m-a luat Carol cu maşina lui şi ne-am dus şi l-am scos de sub aripi. Când am ridicat aripa să-l scot de sub avion l-am întrebat: “Ai păţit ceva, Vlaicule?” “N-am păţit nimic, doar mi-a făcut o cucă în cap” – el vorbea ardeleneşte – mi-a făcut doar o cucă în cap, dar nu-i nimica. În două săptămâni [avionul] va fi gata…”, pentru că el avusese grijă să-şi facă piese de rezervă, că se aştepta că are să se mai strice ceva.

Pe urmă ne-am dus la Arsenal cu trenul, l-am refăcut iar în atelierul ăla şi pe urmă am venit înapoi, la Cotroceni. De-atunci au început zborurile, de-atunci nu s-a mai întâmplat nimic cu el. Se ducea până la forturi, venea înapoi, ateriza şi iar se ducea, iar venea înapoi, spre Chitila… zboruri împrejur, aşa, în apropiere. El nu cunoştea aşa bine Bucureştiul.

A început zborurile şi a exersat şi a deprins bine pilotajul avionului. La Cotroceni era şi prinţul Bibescu, avea un hangar alături de hangarul Aerostaţiei. Avea un aparat Blériot. Erau puţine aparate pe vremea aia. Avionul lui Vlaicu a fost al doilea, al treilea. Şi a început o întrecere amicală. Farman-ul era mai greoi, Blériot-ul era mai mic. Farman-ul zbura mai încet, era o hardughie mare, ca o magazie. Blériot-ul avea motor mic, de 30-35 de cai putere.

Avionul lui Vlaicu avea motor bun şi zbura mai repede. Aurel Vlaicu i-a întrecut pe toţi. Aparatul lui era mai bun!”

Vineri 4 iunie, 1910


Aceasta a fost ziua în care monoplanul Vlaicu I și-a luat zborul pentru prima dată. O zi memorabilă nu doar pentru faimosul inginer, ci pentru întreaga istorie mondială a aviației.

Aurel Vlaicu

Aparatul era înzestrat cu o dublă elice, se ridică de la sol după un rulaj mai scurt de 50 de metri. Urcă în pantă de până la 40o şi avea o viteză de zbor de circa 120km/oră. Execută cu mare precizie viraje strânse, atât spre dreapta cât şi spre stânga, în timp ce aeroplanele străine nu făceau decât viraje spre dreapta. Avea doar o singură aripă, faţă de aeroplanele de atunci care aveau două sau trei aripi suprapuse.

„Minunate și curoajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care șade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) mașina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplatea pe român cu ovații furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit..”
Neue Freie Presse

Urmează construcția celui de-al doilea avion, care a purtat numele de Vlaicu II și a fost realizat în 1911. Cu acest avion câștigă numeroase premii internaționale.

Vlaicu III


În 1913, se proiectează avionul Vlaicu III. Acesta este primul avion din lume cu fuzelaj metalic, care fusese proiectat aerodinamic. O noutate pe plan mondial, invenție care i-a adus recunoașterea mondială. Chiar înainte de finalizarea proiectului, Aurel Vlaicu își găsește sfârșitul într-un zbor cu avionul Vlaicu II.

În ziua de 13 septembrie, avionul Vlaicu II se prăbușește pe câmpul de la sudul localităţii Băneşti, judeţul Prahova. Inginerul încerca să realizeze un zbor pe deasupra Carpaților, plecând de la București spre Brașov.

Aurel Vlaicu

Cu toate acestea, un an mai târziu, adică în 1914, inginerii Magnani si Silișteanu, prieni desăvârșiți ai lui Vlaicu, reușesc să termine proiectul avionului cu numărul trei.

În prima instanță, pilotul Petre Macavei face mai multe teste cu avionul Vlaicu III, dar după o perioadă scurtă de timp, autoritățile din acea vreme interzic testele. Probabil că din motive de siguranță. Avionul este un adevărat succes și în timpul războiului este trimis în Germania, după care nu a mai fost văzut niciodată.

CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)