Medicina alternativa

Chimenul, medicamentul sfânt al vechilor egipteni

Chimenul sau chimionul este o plantă ierboasa, numită în popor şi secărica, care creşte în mod natural prin fâneţe din regiunea muntoasă, dar care se şi cultivă.

Fructele de chimen – fructus carvi – sunt bogate în ulei volatil şi au întrebuinţări multiple atât în medicină, cât şi în alimentaţia omului. Infuzia preparată dintr-o linguriţă şi jumătate de fructe la o ceaşcă cu apă are proprietatea de a elimina gazele din stomac (carminativ) la cei care suferă de balonări, măreşte cantitatea de lapte femeilor care alăptează, reglează funcţiile stomacului, combate inflamaţiile intestinale, calmează colicile, fluidifica secreţiile bronhice şi măreşte diureza.
Dacă fructele de chimen le asociem în părţi egale cu fenicul şi coriandru, atunciceaiul are un bun efect carminativ.
În alimentaţie, fructele acestei plante se folosesc la prepararea supelor, lichiorurilor, prăjiturilor.

Chimenul, bogat în ulei volatil, ulei gras şi proteine este indicat în fluidizarea secreţiilor bronhice şi calmarea colicilor intestinali. Pulberea de fructe (cca 1 gram) se amestecă cu puţină miere şi se consumă de 3 ori pe zi, după masă.

Deasemenea, infuzia de chimen este un bun stimulent digestiv pentru lipsa de pofta de mâncare sau calmarea colicilor la bebeluşi. Se face infuzie din 5 grame de fructe mărunţite la 1/2 L de apă şi se consuma câte 1/2 de cană la fiecare masă ca stimulent digestiv. Ceaiul de colici se face din câteva fructe peste care se adăugă apă fiartă – se infuzează 3-5 minute, se strecoară şi se dă cu linguriţa sau în biberon pentru colicile bebeluşilor.

Infuzia de chimen se poate folosi şi pentru spălaturi oculare, iar cataplasme de frunze de chimen se pot folosi pentru umflături ale pielii. Primii care l-au folosit ca medicament au fost egiptenii.

Cum se prepară şi se administrează chimenul?

loading...

Pulberea

Seminţele uscate se macina bine cu o râşniţă de cafea, până când devin o pulbere fină, care se păstrează (maximum 7 zile) într-un borcan închis ermetic, la frigider. Se administrează de regulă câte jumătate de linguriţă, de 4 ori pe zi.

Infuzia fierbinte

Într-o cană (250 ml) cu apă clocotită, se pun 1-2 linguriţe de seminţe, se acoperă şi se lăsa aşa vreme de 15 minute, după care se filtrează. Infuzia se consuma cât de caldă posibil, pentru a avea maximumul proprietăţilor antispastice şi calmante.

Uleiul volatil

Se extrage doar prin procedee industriale, prin distilare şi, mai rar, prin antrenare cu alcool. Se găseşte în farmaciile şi în magazinele naturiste, dar trebuie să aibă specificat pe ambalaj faptul că este valabil şi pentru uz intern. La adulţi, se administrează câte 2-6 picături de trei ori pe zi, la copiii între 6 şi 16 ani – 1-3 picături, de 2-3 ori pe zi, la copiii între 1 an şi 6 ani – sub o picătură pe zi, adică maximum 0,02 ml pe zi. Uleiul de chimen este inclus şi în diverse siropuri ori ceaiuri preambalate, cu efecte calmante pentru copii.

Infuzia combinată

Se pun 2 linguriţe de pulbere de seminţe într-un pahar de apă şi se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obţinut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se opăreşte cu încă un pahar de apă, apoi se lasa să se răcească. În final, se combină cele două extracte, iar preparatul obţinut se va administra pe parcursul unei zile.

Tinctura

Se pun într-un borcan 10 linguri de pulbere de seminţe, care se acoperă cu 400 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecând încontinuu. Când întreaga masă de pulbere a fost acoperită, se închide borcanul ermetic şi se lasa conţinutul la macerat vreme de 12 zile. Apoi preparatul se strecoară, se adaugă 10 picături de ulei volatil de chimen, se agita bine, iar extractul astfel obţinut se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează o linguriţă de 4 ori pe zi, în tratamente cu o durată de 1-3 luni.

Uleiul pentru uz extern

În jumătate de litru de ulei de măsline sau floarea-soarelui se pun 10 linguri de pulbere de seminţe de chimen. Se lasă la macerat vreme de 2 săptămâni, la soare, după care se filtrează, se adaugă 15 picături de ulei volatil de chimen, iar preparatul astfel obţinut se trage într-o sticlă închisă la culoare, care se păstrează în locuri întunecoase şi reci.

Tratamente interne

  • Alăptare – se consuma zilnic 1-3 căni de infuzie combinată de chimen cu miere. Mai multe studii au obiectivat faptul că administrarea chimenului creşte secreţia lactată şi îmbunătăţeşte calitatea laptelui matern, reduce incidenta colicilor la sugari. În cazul în care apar inflamaţii ale sânilor (ragade) în timpul alăptării, se pune pe zona afectată o cataplasmă cu seminţe de în şi de chimen, macerate în prealabil, vreme de patru ore, în apă caldă.
  • Astenie psihică, incapacitate de concentrare mentală – se iau câte 4 linguriţe de tinctura de chimen pe zi, în cure de o lună. Uleiul volatil conţinut de seminţele de chimen are efecte tonice nervoase, favorizează circulaţia cerebrală, conferă o senzaţie de vioiciune şi tonus mental. Acelaşi tratament se recomandă şi că adjuvant în depresie.
  • Astm, astm alergic, bronşita cronică – se administrează amestecul de infuzie combinată şi ulei volatil de chimen. Pe lângă efectul antispastic menţionat, chimenul are în aceste afecţiuni şi un efect expectorant (ajută la eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii), antiinflamator şi antibiotic. De asemenea, uleiul volatil de chimen este antihistaminic, ajutând la calmarea reacţiilor alergice la nivelul aparatul respirator.
  • Cancer de colon – un studiu de medicină experimentală dat publicităţii în martie 2006 arată ca un tratament făcut vreme de 15 săptămâni cu pulbere de chimen inhiba dezvoltarea tumorilor în intestinul gros. Interesant este că efectul antitumoral al chimenului a fost potentat de introducerea în alimentaţie şi a uleiului de arahide, care este indicat celor care suferă de tumori pe tubul digestiv. Se recomandă administrarea a 7 grame de pulbere de seminţe de chimen pe zi (doza exactă este de 0,06 grame pe kilogram-corp), în cure cu o durată de patru luni, urmate de două luni de pauză.
  • Cancer de piele – chimenul, ingerat sub formă de pulbere şi aplicat sub formă de ulei pentru uz extern pe formaţiunile canceroase apărute pe piele, inhiba creşterea tumorilor maligne şi, mai mult, declanşează procesul de remisie a acestora. Se recomanda un tratament de patru luni cu chimen luat intern (7 grame pe zi) şi aplicat extern, sub formă de ulei, pe zonele afectate.
  • Deficit de fier în organism – infuzia combinată de chimen din care se bea câte o cană dimineaţa şi seara, pe stomacul gol, este un eficient remediu contra anemiei feriprive. Acest remediu nu conţine decât cantităţi infime de fier, în schimb, îmbunătăţeşte foarte mult asimilarea acestui oligoelement, care de cele mai multe ori se găseşte în alimentaţia de zi cu zi (în ouă, în spanac, în urzici, în icre, în peste etc.), dar nu este metabolizat corespunzător de organism.
  • Diaree, colita de fermentaţie – se administrează pulbere de seminţe de chimen amestecată în proporţii egale cu pulbere de frunze de mentă. Se iau zilnic câte 4-6 linguriţe din această combinaţie, pe o perioadă de 1-3 săptămâni. Combinaţia chimen-menta este aproape imbatabila în mai multe afecţiuni digestive, printre care diareea şi colita de fermentaţie, unde efectul lor este rapid, datorită calităţilor antiseptice, antiinflamatoare, carminative (determină eliminarea gazelor intestinale) ale celor două plante.
  • Dispepsie – există mai multe cercetări care arăta fără dubiu că seminţele de chimen, singure sau în combinaţii cu alte plante, vindeca fără greş aceasta afecţiune. Într-un astfel de studiu, făcut în Germania, un număr de 118 pacienţi au fost împărţiţi în două grupe de terapie egale. Cei din prima grupă au fost trataţi cu seminţe de chimen şi frunze de mentă (Mentha piperita), în timp ce a doua grupă fost tratată cu cisaprida, un medicament de sinteză foarte eficient în tratarea dispepsiei. După patru săptămâni, 69,7% din cei trataţi cu chimen şi mentă nu mai prezentau simptome de dispepsie. Durerile abdominale, senzaţia de greaţă sau de greutate în stomac dispăruseră, la fel şi balonarea şi eructaţiile. În lotul tratat cu cisaprida, procentul pacienţilor care nu mai prezentau simptomele dispepsiei a fost foarte apropiat de cel al pacienţilor trataţi naturist, fiind de 70,2%, dar aici au apărut şi reacţii adverse (dureri de cap, diaree, aritmie), reacţii inexistente la lotul tratat natural. Aşadar, pe termen lung, o soluţie eficientă şi sigură contra dispepsiei este administrarea zilnică, înainte de masă, a unei linguriţe de amestec de pulberi de chimen şi mentă, combinate în proporţii egale. Plantele trebuie să fie proaspăt măcinate, pentru a avea un conţinut maxim de uleiuri volatile, care îmbunătăţesc secreţia de bila şi de sucuri gastrice şi elimina durerile abdominale.
  • Gastrita – un studiu făcut în laboratoarele Universităţii din Riad, Arabia Saudită, arată că administrarea seminţelor de chimen protejează epiteliile gastrice (ţesuturile protectoare ce căptuşesc stomacul) de acţiunea secreţiilor gastrice acide, dar şi de acţiunea unor substanţe iritante, cum ar fi soluţia de clorura de sodiu concentrată, alcoolul etilic pur etc. Astfel, deşi administrarea chimenului sporeşte secreţia de sucuri digestive, tratamentul cu infuzia combinată din seminţele sale este eficient pentru gastrita, având efecte calmante, antiinflamatoare, protejând mucoasa gastrică. Se administrează 2-3 căni de infuzie combinată pe zi, în cure de 3 săptămâni, urmate de o pauză de 10 zile, după care se poate relua.
  • Greaţă provocată de medicaţie – se administrează infuzia combinată obţinută din chimen şi mentă, amestecate în proporţii egale, din care se bea, de preferinţă neîndulcita, câte o jumătate de litru – un litru pe parcursul zilei, înaintea meselor principale. Are efect antiemetic (elimină senzaţia de greaţă), acţionând atât local, la nivelul terminaţiilor gustative şi olfactive de la nivelul tubului digestiv, cât şi la nivelul sistemului nervos central. Este un bun tratament şi contra anorexiei.
  • Halena (miros urât al respiraţiei) – se mesteca după masă şi, între mese, seminţe de chimen. Au un miros plăcut şi, mai mult decât atât, îmbunătăţesc digestia, eliminând cauzele profunde care duc la apariţia halenei.
  • Micoze (adjuvant) – prin teste de laborator s-a constatat că uleiul volatil de chimen este foarte eficient contra infecţiilor cu ciupercile parazite Candida albicans, Aspergillus. Se administrează uleiul volatil de chimen, câte 2-5 picături, de trei ori pe pe zi, în cure de 14 zile, urmate de alte 10 zile de pauză. Acelaşi tratament este recomandat ca adjuvant în infecţiile, de această dată bacteriene, cu Pseudomonas aeruginosa.
  • Prevenirea cancerului – mai multe studii făcute în Japonia, în India şi în China arată că administrarea chimenului împiedica mutaţiile celulelor normale spre celule canceroase, fiind un protector de încredere contra bolii canceroase care afectează stomacul, intestinele, ficatul, pancreasul. Se consuma chimenul ca şi condiment în alimentaţie, iar de două ori pe an se ţin cure cu o durată de patru săptămâni, timp în care se administrează câte o linguriţă rasă de pulbere de seminţe de patru ori pe zi.
  • Sindromul colonului iritabil, colon spastic – se beau zilnic 2-3 căni de infuzie combinată de seminţe de chimen. Tratamentul se face vreme de 4 săptămâni, cu 5-7 zile de pauză. Are efecte spasmolitice şi antiinflamatoare intestinale puternice, ajuta la echilibrarea florei intestinale. Tratamentul este valabil şi contra crampelor abdominale, care atunci când sunt foarte puternice vor fi tratate, în prima fază, cu infuzie fierbinte de chimen.
  • Sindromul de postmenopauza (adjuvant) – se administrează pulberea proaspăt măcinată de chimen, câte trei linguriţe pe zi, în cure de 30 de zile, urmate de alte 30 de zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte estrogene blânde, ideal pentru femeile care au intrat la menopauza de mai mult de doi ani şi se confruntă cu simptome cum ar fi osteoporoza, hirsutismul, astenia, depresia.
  • Spasme musculare – se administrează infuzia combinată de chimen, câte o jumătate de pahar (100 ml), de trei ori pe zi. În fiecare doză de infuzie combinată se pun şi două picături de ulei volatil de chimen, pentru a amplifica efectele antispasmodice ale acestui tratament. Studii făcute în Statele Unite au arătat că substanţele volatile din chimen inhiba efectul mai multor enzime care determină contractura musculară. Astfel, acest tratament este valabil nu doar în spasmele muşchilor voluntari (cum ar fi cei ai braţelor, ai picioare, ai pleoapelor etc.), ci şi al celor care nu pot fi controlaţi voluntar. Acest tratament antispasmodic s-a dovedit eficient şi contra sughiţului, contra tusei spasmodice şi chiar contra astmului.

chimen - Chimenul, medicamentul sfânt al vechilor egipteni

  • Valori crescute ale colesterolului şi trigliceridelor – într-un studiu din anul 2005, făcut de o echipă mixtă de cercetători din Măroc şi din Franţa, se arată că administrarea de infuzie combinată de chimen, 1-1,5 litri pe zi, în cure de patru săptămâni, scade semnificativ procentul de colesterol negativ (LDL) şi de trigliceride din sânge. Acelaşi studiu arată că organismul diabetic este ferit de complicaţii cardiace şi vasculare prin tratamentul cu infuzie combinată de chimen. Un alt efect al tratamentului cu chimen este şi o uşoară scădere a glicemiei, dar care apare mai ales la tratamentul cu pulbere de chimen şi mai puţin la tratamentul cu extract apos sau în alcool.
  • Viermi intestinali (adjuvant) – se administrează ulei volatil de chimen, câte 2-5 picături de trei ori pe zi, în cure de 21 de zile, urmate de aceeaşi perioadă de pauză. Acest remediu are efecte puternic vermifuge şi insecticide, paralizând centrii nervoşi vitali ai acestor organisme parazite.
loading...
Click to comment

Lasă un răspuns

To Top