Ceasul cu umbră, istoria fascinantă ale ceasurilor descoperite de sumerieni

Ceasul cu umbră, istoria fascinantă ale ceasurilor descoperite de sumerieni

Ceasul cu umbră a fost instrumentul pe care anticii l-au descoperit și apoi folosit pentru a măsura timpul. Fascinația acestui subiect s-a născut încă din vremea sumerienilor, care au dorit cu ardoare ca să înțeleagă conceptul de timp și mai apoi să-l măsoare.

Ceasul cu umbră în lumea antică

Atunci când unul dintre sumerieni a fost martorul primei eclipse, a realizat să Pământul este un imens cadran solar. Mișcarea umbrei în jurul lui, marca trecerea timpului. Dacă în urmă cu 10 minute sau poate mai puțin, ni era nicio eclipsă, acum, personajul nostru realizează că unul dintre cele mai importante elemente din lume este timpul.

În acest fel, s-a născut conceptul de umbră, care este în directă legătură cu timpul. După un astfel de eveniment, sumerienii au realizat că pot fabrica un instrument extrem de simplu, cu care să măsoare timpul. Acest instrument poate fi numit ceasul cu umbră, pentru că în funcție de această umbră, se măsura timpul.

Ceasul cu umbră

În varianta rudimentară, cea mai ușoară metodă de a citi timpul este să se înfigă un băț în pământ și să se măsoare lungimea umbrei atunci când Soarele este deasupra bățului. Când umbra este la dimensiunea cea mai redusă, sau scurtă, sumerienii știau că este miezul zilei. Pornind de la acest aspect, au reușit să înțeleagă și să calculeze timpul. Mai mult de atât, ei au reușit să calculeze și latitudinea, folosindu-se de un principiu simplu. La amiază, se măsoară unghiul pe care îl face Soarele cu linia orizontului. Toate acestea pornind de la un băț și de la umbra sa.

Cele mai vechi ceasuri cu umbră

Principiul folosirii umbrelor pentru a determina orele zilei este unul foarte vechi. Cele mai vechi ceasuri cu umbră, așa cum erau denumite în trecut și cum sunt denumite și în prezent, au fost folosite, pentru prima dată, în jurul anului 1500 î. Hr. în Babilonia. Acestea erau adevărate mașinării antice, pentru ca oamenii să știe în ce oră a zilei se află.

În secolele următoare, ceasurile cu umbră au început să fie folosite în diverse locuri de pe glob. Secretul din spatele realizării și utilizării acestora a fost dezvăluit pentru prima dată de omul de știință Giovanni Padovani. Acesta a elaborat un tratat, în 1570, în care explica cum funcționează ceasurile cu umbră și cum se pot fabrica.

De la ceasul cu umbră la ceasul solar

Ceasul cu umbră

În perioada în care Padovani le dezvăluia oamenilor secretul ceasului cu umbră, la mare modă era ceasul solar. Singura problemă era că ceasul solar era foarte scump și doar cei din elita societății puteau să-și permită achiziționarea unui astfel de ceas. Probabil că acesta a fost motivul pentru care Padovani a dorit să facă publică fabricarea ceasului cu umbră. Presupunem, nu avem de unde să știm!

Cunoaștem foarte multe despre ceasurile universale solare datorită unei tragice întâmplări. În 1545, nava de război Mary Rose, a lui Henric al VIII-lea, s-a scufundat în timpul unui război. Corabia a rămas îngropată în mâlul strâmtorii Solent, timp de mai bine de 400 de ani. Pentru ca mai apoi să fie descoperită și scoasă la lumina zilei. Arheologii și istorii au fost extrem de bucuroși în momentul în care au descoperit coca navei, pentru că acolo exista o capsulă a timpului din perioada Tudorilor. Din totalul celor 26.000 de artefacte descoperite, în cele mai bune condiții se aflau ceasurile solare de buzunar.

Popularitatea ceasurilor solare de buzunar

Dacă timp de peste 3000 de ani, ceasul cu umbră a deținut monopolul în materie de ceasuri, venise vremea ca acesta să iasă la pensie și să fie înlocuit cu ceasul solar de buzunar. Acesta din urmă, s-a bucurat de o mare popularitate în rândul oamenilor, din toate clasele sociale.

Nebunia cu ceasul solar de buzunar s-a terminat în secolul al XIX-lea, dar până atunci fusese fabricat și vândut în numeroase modele și tipuri. Una dintre cele mai renumite mărci purta numele de ceas solar universal și era conceput pentru negustori și pelerini (în general pentru cei care erau nevoiți să străbată distanțe mari).

Ceasul cu umbră

Ca să poate citi timpul, indiferent de locul unde se afla, călătorul trebuia să consulte un index geografic, inclus în aparat, pentru ca mai apoi să încline cadranul în unghiul corect. Abia atunci pelerinul sau negustorul putea afla cu exactitate ora din zona geografică în care se afla.

Existau cadrane, sau ceasuri, care indicau ora atât în sistemul italian, cât și în cel babilonian. Primul sistem, adică cel italian, calcula 24 de ore de la apusul Soarelui, iar cel babilonian, tot 24 de ore, dar de la răsăritul Soarelui. Aceste ceasuri solare au fost iubite și apreciate de oameni, pentru că indiferent de locul geografic în care se aflau, puteau să calculeze ora respectivei zile.

CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)